UE propune un centru pentru cablurile submarine din Arctica și analizează extinderea capacităților de spargere a gheții

Uniunea Europeană vrea să consolideze protecția cablurilor submarine din Atlanticul de Nord și Arctica și să îmbunătățească accesul la spărgătoare de gheață, prin noua strategie adoptată marți, 20 octombrie, de Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant Kaja Kallas. Planul pune securitatea maritimă alături de climă, dezvoltare economică și nevoile comunităților locale, într-o regiune transformată de retragerea gheții și de competiția geopolitică.

Comisia și Înaltul Reprezentant descriu Arctica, Atlanticul de Nord și Marea Baltică drept un spațiu strategic tot mai interconectat. Documentul invocă extinderea prezenței militare ruse, bruiajul navigației prin satelit, sabotajul infrastructurii și activitatea flotei-fantomă, precum și ambițiile tot mai mari ale Chinei și apropierea acesteia de Rusia. Securitatea era prezentă și în politica europeană din 2021; noua strategie îi acordă un rol mai pronunțat și propune mecanisme concrete de cooperare și intervenție.

Aceste inițiative sunt reunite în cadrul politic al „vecinătății nordice”, prin care UE urmărește o cooperare mai structurată cu partenerii arctici și alte țări cu orientări apropiate. Obiectivul este stabilirea unor priorități comune, dezvoltarea și finanțarea proiectelor împreună și organizarea unor reuniuni periodice la nivel înalt. Cadrul ar urma să completeze structurile existente, inclusiv Consiliul Arctic, și să fie construit împreună cu oamenii care trăiesc în regiune.

În domeniul maritim, UE va lucra cu statele membre și partenerii interesați la un Maritime Security Hub, care să faciliteze schimbul de informații din surse naționale și europene. Prima etapă este Arctic Cable Hub: o structură destinată monitorizării și protejării cablurilor submarine și sprijinirii reparațiilor în Atlanticul de Nord și Arctica. UE va sprijini statele membre și partenerii interesați din Spațiul Economic European în crearea sa, iar implementarea va fi condusă de statele membre, în complementaritate cu NATO.

Prin combinarea datelor satelitare, a observațiilor senzorilor și a informațiilor operatorilor, centrul ar putea ajuta autoritățile să detecteze incidentele și să coordoneze răspunsul. Strategia prevede tehnologii inteligente pe cabluri, folosite ca sisteme de avertizare timpurie, și valorificarea experienței centrelor regionale din Marea Baltică și Mediterana, inclusiv în cooperarea cu sectorul privat. Ulterior, cooperarea ar urma să acopere mai amplu urmărirea flotei-fantomă, pescuitul ilegal, poluarea, siguranța navigației și căutarea și salvarea. Comunicarea nu precizează amplasamentul, bugetul propriu sau data intrării în funcțiune a centrului arctic.

Supravegherea se va baza atât pe instrumente existente, cât și pe capacități în dezvoltare. Copernicus oferă deja date pentru întreaga Arctică, iar Galileo furnizează servicii de navigație. Misiunile de extindere Copernicus și extinderea datelor privind mișcarea solului ar urma să îmbunătățească monitorizarea gheții, permafrostului, poluării și riscurilor pentru infrastructură. Pentru 2027, UE propune un proiect-pilot arctic în cadrul noului serviciu guvernamental de observare a Pământului, destinat îmbunătățirii cunoașterii situației maritime.

Intervenția pe mare depinde însă de disponibilitatea navelor capabile să opereze în condiții polare. Prin noua alianță europeană pentru lanțurile valorice industriale maritime, UE va inventaria nevoile de spargere a gheții, navele, specificațiile tehnice și capacitățile de construcție din Europa. Împreună cu statele membre și partenerii interesați, va examina achiziții comune, folosirea partajată și acorduri de acces la active aflate sub comandă națională. Documentul include propulsia nucleară între tehnologiile cu autonomie mare care pot fi luate în calcul pentru condițiile extreme din nord, fără să anunțe o comandă de nave sau un număr de spărgătoare ce urmează să fie cumpărate.

Unele investiții relevante sunt deja în derulare: Fondul european de apărare sprijină zece proiecte, cu aproximativ 260 de milioane de euro, pentru cerințe arctice precum echipamente adaptate frigului extrem și tehnologii de detecție. Strategia urmărește și îmbunătățirea transportului civil și militar între nordul Finlandei, Suediei și Norvegiei și restul Europei. Sunt vizate legăturile est-vest, porturile și coridoarele logistice, accelerarea Rail Nordica și trecerea rețelei feroviare din nordul Finlandei la ecartamentul european. Rail Baltica este prezentată ca o legătură importantă între Europa Centrală și de Est și rutele spre Arctica.

Groenlanda ocupă un loc central în proiectele digitale. UE urmărește o conexiune submarină directă, securizată, între insulă și Uniune, pe baza investițiilor de 107 milioane de euro realizate deja prin componenta digitală a Mecanismului pentru interconectarea Europei. Viziunea Pan-Arctic Cable ar putea fi dezvoltată ulterior prin Canada către Japonia și alte piețe asiatice; studiile de fezabilitate pentru întreaga rută continuă. Cele 107 milioane nu reprezintă costul total al unei conexiuni transarctice finalizate.

Legăturile submarine ar urma să fie completate de comunicațiile guvernamentale securizate prin constelația IRIS², aflată în dezvoltare. Strategia prevede intenția de a achiziționa sateliți suplimentari pentru extinderea acoperirii arctice, în cooperare cu statele membre și țări partenere. În paralel, UE sprijină deja îmbunătățirea conectivității satelitare a Groenlandei, inclusiv în comunități izolate, insuficient deservite de rețele terestre și cabluri submarine.

Cooperarea cu Groenlanda se sprijină și pe pachetul Global Gateway de 200 de milioane de euro pentru 2026–2027, anunțat de Ursula von der Leyen la Nuuk la 7 septembrie, când UE, Groenlanda și Danemarca au semnat o nouă declarație comună. Pachetul vizează infrastructura, energia regenerabilă, conectivitatea, materiile prime, turismul durabil, locuințele și întreprinderile mici. Strategia reconfirmă acest angajament anterior, fără ca întreaga sumă să reprezinte plăți deja efectuate sau un pachet nou anunțat la 20 octombrie.

La nivel regional, Arctica europeană beneficiază de peste un miliard de euro din fondurile de coeziune pentru perioada 2021–2027. Resursele susțin infrastructura, adaptarea climatică, inovarea și serviciile pentru comunități, inclusiv prin programe de cooperare transfrontalieră. Sunt finanțări distincte de noile proiecte propuse; sumele din diferite instrumente și perioade nu pot fi adunate automat într-un buget unic al strategiei sau atribuite integral securității.

Interesul economic pentru regiune se extinde la energie regenerabilă, transport, pescuit și materii prime critice. Documentul menționează proiectele strategice Sakatti din Finlanda, ReeMAP din Suedia și Nussir din Norvegia, precum și parteneriatele pentru diversificarea aprovizionării europene. Sprijinul pentru investiții trebuie să respecte standardele sociale și de mediu și drepturile comunităților indigene; statutul strategic nu înlocuiește evaluările de impact sau autorizațiile. În transportul maritim, UE își menține sprijinul pentru libertatea și siguranța navigației și respectarea dreptului internațional al mării.

În același timp, UE reafirmă poziția privind menținerea petrolului, cărbunelui și gazelor în subsol, inclusiv în Arctica, și cooperarea cu partenerii pentru prevenirea dezvoltării rezervelor de hidrocarburi care amenință ecosistemul. Această orientare continuă politica din 2021 și angajamentele Acordului de la Paris; comunicarea nu introduce o interdicție juridică nouă aplicabilă tuturor extracțiilor din statele arctice.

Presiunea climatică explică o parte importantă a schimbării de abordare. Potrivit strategiei, Arctica se încălzește de aproape patru ori mai repede decât media globală, cu efecte asupra gheții marine, permafrostului, habitatelor și infrastructurii. Consecințele se extind dincolo de regiune, inclusiv asupra vremii și nivelului mărilor. Prin OceanEye, UE urmărește colectarea și schimbul datelor oceanice cu statele membre și parteneri precum Canada și Norvegia, iar Destination Earth combină date Copernicus, modele digitale și capacități avansate de calcul pentru anticiparea riscurilor climatice.

Cercetarea ar urma să fie mai bine conectată la deciziile publice printr-un EU Polar Research Hub, construit prin consolidarea European Polar Coordination Office, creat în 2024. Structura va facilita coordonarea cercetătorilor, accesul la date și infrastructuri și participarea reprezentanților indigeni. Programele europene susțin deja cercetarea polară, Horizon Europe singur contribuind cu aproape 100 de milioane de euro anual; această referință descrie sprijinul existent, nu o alocare suplimentară adoptată marți.

Strategia privește și viața celor peste 500.000 de cetățeni UE care locuiesc în Arctica. Ea prevede extinderea oportunităților Erasmus+, o inițiativă condusă de Arctic Mayors’ Forum care va reuni 22 de orașe și un grup consultativ al tinerilor pe lângă biroul UE din Nuuk. Cooperarea cu populațiile indigene, inclusiv sámi și inuit din Groenlanda, are la bază consimțământul liber, prealabil și informat în deciziile care le afectează. Comunicarea stabilește cadrul politic al acestor acțiuni; transformarea lor în centre funcționale, capacități navale disponibile și investiții noi va depinde de acordurile dintre parteneri și de deciziile ulterioare de implementare și finanțare.