UE vrea achiziții, transport și depozite comune pentru ajutorul umanitar, pe fondul reducerii finanțării

Uniunea Europeană încearcă să schimbe modul în care este organizată logistica ajutorului umanitar, pe fondul unei diferențe tot mai mari între numărul persoanelor care au nevoie de asistență și finanțarea disponibilă. La reuniunea informală a miniștrilor dezvoltării din 8 și 9 octombrie de la Dublin, Comisia Europeană a susținut extinderea achizițiilor comune, utilizarea în comun a transportului și depozitelor și o coordonare mai strânsă între organizațiile care livrează alimente, medicamente și alte produse în zonele de criză.

Măsurile discutate nu reprezintă crearea unui sistem unic european de ajutor umanitar și nici un nou fond adoptat la Dublin. Reuniunea a fost una informală, organizată de Președinția irlandeză a Consiliului, iar propunerile operaționale dezvoltă reforma umanitară prezentată de Comisie în luna mai.

Întâlnirea a reunit miniștrii UE responsabili de dezvoltare și reprezentanți ai Comisiei, alături de parteneri din afara Uniunii, între care Canada, Regatul Unit, Norvegia și Islanda, precum și reprezentanți ai Organizației Națiunilor Unite. Discuțiile au fost conduse de Neale Richmond, ministrul de stat irlandez pentru dezvoltare internațională și diaspora, în cadrul Președinției irlandeze a Consiliului.

Hadja Lahbib, comisar european pentru egalitate, pregătire și gestionarea crizelor, a prezentat reforma lanțurilor umanitare drept una dintre modalitățile prin care aceeași finanțare poate ajunge la mai mulți beneficiari. Comisia estimează că achiziția, transportul, depozitarea și distribuția bunurilor pot reprezenta între 60% și 80% din totalul cheltuielilor umanitare.

Această cifră nu înseamnă că 60–80% din buget este risipit pe logistică. Ea include întregul proces necesar pentru ca ajutorul să ajungă de la furnizor la persoanele afectate de războaie, dezastre sau alte crize. Problema identificată de Comisie este că organizațiile umanitare operează frecvent lanțuri paralele de aprovizionare, cu furnizori, transporturi și depozite proprii.

În noul model, Bruxelles-ul vrea ca organizațiile să cumpere mai des în comun, să consolideze transporturile, să împartă spațiile de depozitare și să utilizeze în comun date logistice. Comisia promovează și achizițiile locale, poziționarea anticipată a stocurilor în apropierea zonelor expuse crizelor și utilizarea instrumentelor digitale pentru anticiparea necesarului și planificarea transporturilor.

Această direcție fusese stabilită deja în mai, când Comisia și Înaltul Reprezentant au prezentat noua strategie europeană pentru acțiunea umanitară. Documentul privind lanțurile de aprovizionare care însoțește strategia argumentează că fragmentarea logisticii reduce capacitatea sistemului de a răspunde rapid atunci când resursele financiare sunt limitate.

Comisia finanțează deja o infrastructură europeană pentru lanțurile umanitare strategice. Pentru 2026, decizia de finanțare destinată acestei componente este de aproximativ 10,7 milioane EUR. Aceasta este finanțare pentru infrastructura și operațiunile strategice existente, nu un pachet nou decis la reuniunea de la Dublin.

Contextul este unul de presiune asupra întregului sistem umanitar. În strategia din mai, Comisia estima că aproximativ 239 de milioane de persoane aveau nevoie de asistență umanitară în 2026 și că finanțarea disponibilă la nivel global permitea acoperirea nevoilor pentru mai puțin de jumătate dintre acestea. Conflictul, durata crizelor și reducerea contribuțiilor unor donatori obligă organizațiile să prioritizeze tot mai strict operațiunile pe care le pot finanța.

Miniștrii și Comisia au discutat și despre atragerea unor surse suplimentare de finanțare și despre cooperarea cu instituții financiare, companii și organizații filantropice, în special în statele fragile. Aceste instrumente nu înlocuiesc finanțarea umanitară publică, iar investițiile private nu pot fi folosite pentru toate tipurile de intervenție, în special în situațiile în care nu există un model economic care să permită recuperarea investiției.

O altă componentă majoră a reuniunii a fost protecția lucrătorilor umanitari. UE finanțează mecanismul Protect Aid Workers pentru personalul umanitar care este atacat, amenințat sau implicat în incidente grave în timpul activității. Programul poate oferi sprijin pentru relocare, asistență medicală, psihologică sau juridică și alte intervenții de urgență.

În 2025, mecanismul a sprijinit 782 de lucrători umanitari în 25 de țări. Pentru 2026, Comisia are prevăzută o decizie de finanțare de 3,5 milioane EUR pentru programul regional Protect Aid Workers. Aceste instrumente existau înaintea reuniunii din Dublin și nu trebuie prezentate drept finanțări nou create în octombrie.

Lahbib a indicat și o conferință dedicată protecției lucrătorilor umanitari, programată la Bruxelles, ca următoare etapă a discuției privind securitatea personalului din teren. Comisia urmărește să lege protecția fizică a personalului de diplomația umanitară, prin care UE și statele membre încearcă să negocieze accesul organizațiilor în zone unde convoaiele, spitalele sau personalul sunt blocate ori atacate.

Reuniunea de la Dublin a avut însă rolul de a stabili direcția politică și operațională, nu de a adopta legislație. Fiind un Consiliu informal, miniștrii nu au adoptat acte juridice sau concluzii care să oblige statele și organizațiile umanitare să își unească depozitele sau sistemele de achiziții.

Testul va fi aplicarea reformei deja lansate de Comisie. Economiile obținute prin contracte comune, transporturi consolidate și infrastructură partajată vor trebui demonstrate în operațiuni reale și comparate cu sistemul actual. Într-un sector în care timpul de livrare poate decide dacă medicamentele, apa sau hrana ajung înainte sau după deteriorarea unei crize, eficiența logistică este tratată de UE tot mai mult ca parte a capacității de a salva vieți, nu doar ca problemă administrativă.