Valoarea importurilor de petrol ale Uniunii Europene a fost cu 55,8% mai mare în trimestrul al doilea din 2026 decât media lunară înregistrată pe parcursul anului 2025, în timp ce volumul a crescut cu numai 1,2%, potrivit noilor date Eurostat. Cantitatea medie importată a ajuns la 36,7 milioane de tone pe lună, ceea ce arată că saltul valoric s-a produs fără o modificare comparabilă a volumului de petrol adus în UE.
Baza de comparație este esențială pentru interpretarea cifrelor. Eurostat compară media lunară din aprilie–iunie 2026 cu media lunară a întregului an 2025, nu cu perioada aprilie–iunie 2025, iar statistica comercială măsoară valoarea declarată a importurilor și cantitatea fizică. Din aceste două informații nu se poate concluziona singur cât din diferență provine din cotațiile internaționale ale petrolului, cursul de schimb, structura produselor importate sau alți factori comerciali.
Pe scurt
-
Valoarea importurilor de petrol ale UE a crescut cu 55,8% față de media lunară din 2025, în timp ce volumul a urcat cu 1,2%, la 36,7 milioane de tone.
-
Statele Unite au furnizat 18,8% din petrolul importat, Norvegia 14,3%, iar Kazahstanul 13,4%.
-
Pentru gazul natural lichefiat, valoarea importurilor a crescut cu 4,1%, în timp ce volumul a scăzut cu 5,6%.
-
Importurile de gaz în stare gazoasă au crescut atât în valoare, cu 18,5%, cât și în volum, cu 3,4%.
-
Statele Unite au furnizat 63,2% din LNG importat de UE, iar Norvegia 51,2% din gazul importat prin conducte.
Petrolul prezintă cea mai puternică divergență dintre valoare și volum dintre cele trei categorii energetice publicate de Eurostat. Cele 36,7 milioane de tone reprezintă o creștere fizică modestă față de media lunară din 2025, ceea ce înseamnă că UE nu a importat cu peste 50% mai mult petrol, chiar dacă valoarea comercială a importurilor a crescut cu aproape 56%. Această distincție împiedică interpretarea indicatorului valoric drept măsură a unei creșteri similare a dependenței fizice de importuri.
Structura principalilor furnizori a rămas relativ concentrată. Statele Unite au reprezentat 18,8% din importurile de petrol ale UE în trimestrul al doilea, urmate de Norvegia cu 14,3% și Kazahstan cu 13,4%. Niciunul dintre cei trei furnizori nu deține individual o pondere dominantă, ceea ce diferențiază piața petrolului de situația observată pentru LNG și gazul transportat prin conducte.
Pentru gazul natural lichefiat, tabloul este diferit. Valoarea importurilor a fost cu 4,1% mai mare decât media lunară din 2025, deși volumul a scăzut cu 5,6%. Statele Unite au furnizat aproape două treimi din LNG cumpărat de UE, cu o pondere de 63,2%, în timp ce Rusia a reprezentat 17,3% și Algeria 8,1%.
Importurile de gaz în stare gazoasă au crescut în ambele dimensiuni măsurate. Valoarea a fost cu 18,5% mai mare, iar volumul cu 3,4% peste media lunară a anului precedent. Norvegia a furnizat 51,2% din aceste importuri, Algeria 18,2%, iar Regatul Unit 11,1%, depășind Rusia, care a avut o pondere de 10,2%.
Diferențele dintre cele trei piețe arată de ce evoluția valorii și cea a cantității trebuie urmărite separat. O majorare a facturii de import poate apărea chiar și atunci când cantitatea se schimbă foarte puțin, iar o scădere a volumului nu implică automat o diminuare comparabilă a costului. Datele publicate de Eurostat descriu fluxurile comerciale, fără să ofere în această publicație o descompunere cauzală a diferenței dintre valoare și volum.