Construirea rapidă a centrelor de date după 2021 a ridicat prețurile electricității pentru consumatorii din zonele americane în care s-a concentrat noua infrastructură, iar gospodăriile au suportat un efect mai mare decât clienții comerciali și industriali, estimează cercetători într-un studiu CEPR. Pentru o creștere cu zece centre de date, echivalentă cu o deviație standard în eșantionul analizat, estimarea principală indică un preț rezidențial cu aproximativ 13% mai ridicat.
Rezultatul nu înseamnă că orice zece centre de date construite într-o regiune produc automat o creștere de 13% a facturilor și nici că același efect trebuie așteptat în Uniunea Europeană. Studiul folosește date din SUA pentru perioada 2015–2024 și un model econometric care încearcă să izoleze expansiunea centrelor de date folosind infrastructura de fibră instalată înainte de boom-ul actual al inteligenței artificiale.
Pe scurt
-
Autorii corelează aproximativ 2.700 de centre de date cu circa 1.200 de teritorii ale furnizorilor americani de electricitate.
-
Estimarea instrumentală indică o creștere medie de 0,182 cenți SUA/kWh a prețului rezidențial pentru un centru de date suplimentar.
-
O creștere cu zece centre, o deviație standard în eșantion, este asociată cu un preț rezidențial cu aproximativ 13% mai mare față de media perioadei analizate.
-
Creșterea absolută estimată pentru gospodării este cu aproximativ 30–40% mai mare decât pentru clienții comerciali și industriali.
-
Efectul este aproape nul în teritoriile deservite de furnizori nonprofit și pare mai redus acolo unde există surplus de energie sau concurență pe piața de retail.
Cercetarea pornește de la problema separării cauzalității de simpla corelație. Centrele de date tind să fie construite în regiuni cu economie în creștere, infrastructură bună și cerere ridicată, iar aceste caracteristici pot ridica prețurile electricității chiar în absența noilor facilități. Autorii folosesc din acest motiv diferențele istorice în densitatea infrastructurii de fibră optică, instalată înainte ca cererea AI să explodeze, pentru a construi o măsură a locurilor mai predispuse să atragă centre de date ulterior.
În modelul lor principal, un centru suplimentar este asociat cu o creștere de 0,182 cenți pe kilowatt-oră a tarifului rezidențial. Pentru zece facilități suplimentare, efectul estimat ajunge la aproximativ 13%, iar un hyperscaler mediu, definit în analiză prin dimensiunea fizică de aproximativ 60 de acri, este asociat cu o creștere de circa 4%.
Mecanismul identificat de autori este în primul rând creșterea cererii. Un centru de date poate solicita sute de megawați și poate necesita investiții în producție, linii de transport, stații, distribuție și alte elemente ale rețelei. Dacă structura tarifară permite recuperarea unei părți din aceste costuri prin tarifele tuturor utilizatorilor, o parte a investiției poate fi transferată clienților care nu folosesc direct serviciile centrului de date.
Studiul găsește diferențe între categoriile de consumatori. Prețurile comerciale și industriale cresc și ele, dar efectul absolut estimat asupra gospodăriilor este cu aproximativ 30–40% mai mare. Autorii interpretează această distribuție drept indiciu că regulile tarifare pot permite marilor utilizatori să externalizeze o parte din costurile pe care le generează asupra rețelei.
Tipul furnizorului pare să conteze semnificativ. În teritoriile controlate de utilități nonprofit, efectul estimat asupra prețului rezidențial este aproape de zero, iar autorii găsesc efecte mai mici și acolo unde sistemul are surplus de producție sau unde consumatorii pot alege între furnizori concurenți. Aceste rezultate îi determină să recomande tarife speciale pentru consumatorii de sarcină foarte mare, mai multă flexibilitate a consumului și extinderea producției și infrastructurii.
Limitele cercetării sunt importante. Textul integral al Discussion Paper-ului și anexele metodologice nu sunt accesibile liber în sursa consultată, iar fișa 2EU consemnează că analiza completă a robusteții instrumentului econometric rămâne o verificare restantă. Coloana VoxEU și abstractul documentului susțin rezultatele principale, dar articolul nu trebuie să transforme estimarea într-o lege generală privind toate piețele de electricitate.
Relevanța europeană vine din viteza cu care UE vrea să-și extindă propria capacitate de calcul. Comisia urmărește triplarea capacității centrelor de date europene până în 2035 și spune explicit că cererea lor rapid crescătoare de electricitate pune presiune pe rețele și resurse. Uniunea obligă deja centrele de peste 500 kW să raporteze indicatori de energie și sustenabilitate și pregătește standarde minime de performanță.
Studiul american nu oferă însă răspunsul la întrebarea cine va plăti extinderea europeană. Acest rezultat depinde de tarifele naționale de rețea, de modul în care operatorii recuperează investițiile, de disponibilitatea noilor capacități și de regulile impuse marilor utilizatori. Pentru Europa, cercetarea este astfel un avertisment privind distribuirea costurilor, nu o estimare directă a viitoarelor facturi.