Areta Axenia, Mimita mea. Mama tatălui meu, bunica mea, ultima mea bunică. Astăzi străbunică, curând străbunică de 2 nepoți.
Bucuria ei cea mai mare, după băiatul ei, am fost eu. Bucuria mea cea mai mare când eram mică, după mama, a fost ea.
M-a crescut o perioadă scurtă de timp pentru că era prea cucoană ca să facă pe bunica. A fost nevastă de pilot, fată de chiabur, a trăit în pantofi de antilopă de la Paris, a avut carnet și mașină, a drăcuit, a avut amant, a băut cafea, niciodată nu a fumat, dar a băut o țuică înainte de masă și în continuare bea și azi laptele adus de lăptar. Că așa a reușit ea să găsească lăptar în Balotești.
Până acum 1 an a trăit singură în casa de la Balotești, cu cățel mereu alături.
L-a părăsit pe tataie la 70 de ani și s-a mutat la casă, lucru care spune că i-a prelungit viața.
Nu primește și nu a primit niciodată popi în casă. Probabil pentru că tatăl ei a tras cu arma în biserică și pe popa de barbă prin tot satul.
Străbunicu avea 1 m 90, bărbat bine, a fost băgat în pușcărie de comuniști, iar averea le-a fost confiscată.
Pe mama Mimitei a furat-o ca să îi fie soție, iar pe Mimita nu a silit-o niciodată să se mărite. Ea însă a văzut în măritiș o cale de a se salva de viața grea pe care o avea.
Longevivi de fel, ea încă merge singură la baie și mănâncă singură.
Mimito, te iubesc, la mulți ani și îți mulțumesc că m-ai învățat să râd fără să mi se vadă gingiile ca la cai, că nu m-ai lăsat să-mi rod unghiile, că mă îmbrăcai cu bluze cu buricul gol și în rochii și că atunci când eram mică și înjuram, râdeai cu poftă, nu mă certai și nici nu mă spuneai mamei.
Că mereu m-ai amenințat să mănânc totul din farfurie ca să nu iau bărbat urât, și așa a fost, avusăși dreptate, nu l-am luat urât, ba din contră!
La mulți ani, te iubesc, sper să trăim și noi cât mata!
