60 de state susțin angajamentul împotriva taxelor și restricțiilor ilegale în strâmtorile folosite pentru navigația internațională

Un grup de 60 de state susține acum angajamentul „No Fees/No Tolls”, lansat de Uniunea Europeană pentru apărarea navigației legale prin strâmtorile folosite pentru traficul internațional. Lista publicată de Serviciul European de Acțiune Externă include toate cele 27 de state membre ale UE și 33 de țări din afara Uniunii, care se angajează să se opună taxelor ilegale, tarifelor, restricțiilor discriminatorii, autorizărilor prealabile și altor condiții incompatibile cu cadrul juridic maritim internațional.

Cele 33 de state din afara UE care apar pe lista oficială sunt Australia, Bahrain, Benin, Cabo Verde, Cambodgia, Camerun, Canada, Insulele Cook, Fiji, Gabon, Honduras, Islanda, Japonia, Iordania, Kiribati, Lesotho, Liberia, Mauritania, Muntenegru, Noua Zeelandă, Macedonia de Nord, Norvegia, Oman, Palau, Filipine, Republica Coreea, São Tomé și Príncipe, Singapore, Sri Lanka, Elveția, Turkmenistan, Regatul Unit și Yemen. Compoziția grupului depășește astfel alianțele europene sau transatlantice și include state din Asia, Pacific, Africa și regiunea Golfului.

Documentul pornește de la principiul că strâmtorile folosite pentru navigația internațională au o funcție globală, chiar dacă se află între teritoriile unor state. Întreruperea traficului în astfel de puncte poate afecta transportul de energie și alimente, costurile comerciale, lanțurile de aprovizionare și circulația bunurilor între continente.

Contextul imediat este deteriorarea securității maritime în Orientul Mijlociu. La Consiliul Afaceri Externe din 12 octombrie, miniștrii UE au discutat tensiunile din Golf și Marea Roșie, atacurile asupra Arabiei Saudite și perturbarea navigației în Strâmtoarea Hormuz și Bab al-Mandab. Mai mulți miniștri au susținut în acest context inițiativa europeană împotriva taxelor și restricțiilor unilaterale asupra rutelor maritime.

Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, a prezentat argumentul european în termeni economici și strategici. Pentru UE, rutele maritime internaționale sunt infrastructură esențială pentru economia europeană, iar accesul la ele nu ar trebui condiționat prin măsuri incompatibile cu dreptul internațional.

Textul „No Fees/No Tolls” este formulat însă mai larg decât situația din Strâmtoarea Hormuz. El nu numește un stat împotriva căruia este îndreptat și nici nu se limitează la o singură strâmtoare, ci stabilește o poziție generală privind căile maritime folosite pentru navigația internațională.

Susținătorii afirmă că vor sprijini instituțiile internaționale și regionale responsabile pentru guvernanță, siguranță și securitate maritimă, în special Organizația Maritimă Internațională. Ei sprijină și inițiativele multilaterale defensive și neescalatorii destinate păstrării libertății navigației.

Un al doilea principiu este respingerea acțiunilor coercitive sau unilaterale care încearcă să modifice ori să ocolească ordinea juridică existentă pe mare. Documentul leagă explicit această poziție de dreptul internațional reflectat în UNCLOS și de cadrul deja existent pentru navigația prin strâmtori.

Convenția ONU stabilește regimuri diferite în funcție de caracteristicile juridice ale apelor. Pentru strâmtorile cărora li se aplică regimul de tranzit, navele și aeronavele beneficiază de dreptul de trecere pentru tranzit continuu și rapid între două părți ale mării libere sau ale zonelor economice exclusive.

Statele riverane pot adopta anumite reguli privind siguranța navigației, traficul maritim, prevenirea poluării, pescuitul și aplicarea unor norme vamale, fiscale, sanitare sau de imigrație. Aceste competențe nu permit însă folosirea regulilor într-o manieră discriminatorie sau astfel încât dreptul de tranzit să fie, în practică, refuzat, împiedicat sau afectat.

Tocmai această delimitare explică formula folosită în angajament. Statele nu spun că orice taxă percepută în legătură cu o navă este ilegală, ci se opun taxelor și tarifelor ilegale care împiedică navigația legală sau modifică regimul de trecere stabilit prin dreptul internațional.

O navă poate, de exemplu, plăti pentru un serviciu concret furnizat într-un port sau în alte situații permise de cadrul juridic aplicabil. „No Fees/No Tolls” nu poate fi citit drept eliminarea universală a taxelor portuare, a costurilor pentru servicii sau a tuturor regimurilor speciale aplicabile canalelor și altor căi navigabile.

Nici denumirea politică a inițiativei nu creează o nouă regulă de drept al mării. UNCLOS și celelalte norme aplicabile continuă să stabilească drepturile și obligațiile statelor, iar angajamentul urmărește apărarea cadrului existent, nu înlocuirea sa.

Documentul nu stabilește un mecanism propriu de sancționare pentru situațiile în care un stat ar introduce o măsură considerată incompatibilă cu dreptul internațional. Nu creează nici o structură nouă care să decidă automat dacă o anumită taxă sau restricție este ilegală.

Răspunsul într-un caz concret ar depinde de natura măsurii, regimul juridic al strâmtorii, statele implicate și instrumentele diplomatice sau juridice disponibile. Susținătorii își asumă însă o poziție politică comună care poate fi folosită pentru coordonarea reacțiilor și pentru atragerea altor state în aceeași coaliție.

Inițiativa funcționează astfel în paralel cu răspunsul operațional al UE la problemele de securitate maritimă. În Marea Roșie, operațiunea EUNAVFOR ASPIDES protejează nave comerciale împotriva atacurilor, în timp ce „No Fees/No Tolls” privește regulile și principiile care trebuie să guverneze accesul la rutele maritime.

Cele două instrumente nu sunt echivalente. ASPIDES este o operațiune de securitate maritimă cu nave și alte resurse furnizate de state, în timp ce angajamentul publicat de SEAE este o coaliție diplomatică în jurul respectării dreptului navigației.

Lista celor 60 de state poate continua să crească. Kallas a invitat și alte țări să se alăture, iar caracterul deschis al inițiativei urmărește să transforme principiul într-o poziție internațională mai largă înaintea unor noi dispute privind controlul sau condiționarea rutelor maritime strategice.