Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, ECDC, arată că focarul de Ebola provocat de virusul Bundibugyo continuă să afecteze Republica Democratică Congo și Uganda, dar evaluează probabilitatea de infectare pentru persoanele care trăiesc în Uniunea Europeană și Spațiul Economic European ca fiind foarte scăzută.
Pagina de monitorizare a ECDC, actualizată la 1 iunie 2026, indică 282 de cazuri confirmate în Republica Democratică Congo, inclusiv 42 de decese confirmate asociate focarului, și 220 de cazuri suspecte aflate în investigație. Uganda a raportat nouă cazuri confirmate, inclusiv un deces, iar cel puțin trei cazuri au fost legate de călătorii din Republica Democratică Congo.
Pe scurt
-
Focarul de Ebola este provocat de virusul Bundibugyo și afectează Republica Democratică Congo și Uganda.
-
Republica Democratică Congo a raportat 282 de cazuri confirmate, 42 de decese confirmate asociate focarului și 220 de cazuri suspecte.
-
Uganda a raportat nouă cazuri confirmate, inclusiv un deces, iar cel puțin trei cazuri au fost legate de călătorii din Republica Democratică Congo.
-
ECDC evaluează riscul pentru populația din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European ca fiind foarte scăzut.
-
Agenția europeană și-a intensificat sprijinul prin EU Health Task Force, actualizări epidemiologice, recomandări pentru statele europene și cooperare cu sectorul aviației.
Provincia Ituri este cea mai afectată zonă din Republica Democratică Congo, cu 264 de cazuri confirmate în 14 zone de sănătate. Alte 15 cazuri confirmate au fost raportate în North Kivu și trei în South Kivu. ECDC precizează că datele sunt revizuite și armonizate pe măsură ce cazurile sunt confirmate în laborator.
ECDC a avertizat anterior că focarul este de „serioasă preocupare” și diferă de mai multe focare precedente de Ebola prin contextul complex al regiunii afectate și prin faptul că este provocat de virusul Bundibugyo, pentru care nu există în prezent vaccin autorizat sau tratament specific.
Transmiterea virusului Bundibugyo necesită contact direct cu sângele, secrețiile, organele sau alte fluide corporale ale persoanelor infectate, vii sau decedate, ori cu suprafețe și materiale contaminate. Transmiterea poate avea loc și prin contact cu animale infectate, inclusiv prin manipularea sau consumul de carne de vânat, sau prin vizitarea peșterilor și minelor colonizate de lilieci.
Pentru că aceste expuneri sunt puțin probabile în cazul călătorilor obișnuiți din UE sau al persoanelor din UE/SEE care locuiesc în zonele afectate, ECDC evaluează probabilitatea infectării ca scăzută pentru cei aflați în regiune, dacă respectă măsurile recomandate de precauție. Pentru populația generală din UE/SEE, riscul general este considerat foarte scăzut.
Agenția europeană notează însă că personalul organizațiilor umanitare, religioase sau al altor organizații, în special lucrătorii sanitari care intră în contact direct cu pacienți sau comunități locale din zonele afectate, poate fi mai expus. Chiar și pentru acest grup, probabilitatea de infectare este evaluată ca scăzută dacă sunt respectate măsurile adecvate de prevenire și control al infecțiilor.
Calea cea mai probabilă prin care virusul ar putea ajunge în UE/SEE este călătoria unei persoane infectate din zonele afectate către Europa. ECDC estimează însă că importarea unor cazuri ar fi rară, iar transmiterea secundară și apariția unor lanțuri susținute de transmitere în UE/SEE sunt considerate foarte puțin probabile, deoarece cazurile ar trebui identificate și izolate rapid.
ECDC și-a intensificat activitățile pe teren prin EU Health Task Force, pentru a sprijini Republica Democratică Congo și Uganda și pentru a obține informații directe despre evoluția focarului. Agenția lucrează cu partenerii săi pentru o prezență mai mare în regiune și pentru colectarea de informații privind screeningul la ieșire, pe care îl consideră esențial pentru reducerea riscului.
Sprijinul european include actualizări epidemiologice zilnice, asistență pentru statele UE/SEE în consolidarea capacității de detectare și izolare rapidă a cazurilor importate, consiliere științifică privind prevenirea și controlul infecțiilor și cooperare cu sectorul aviației pentru gestionarea cazurilor suspecte în timpul zborurilor.
ECDC recomandă autorităților de sănătate publică din UE/SEE să crească nivelul de informare al călătorilor și al profesioniștilor din sănătate, să verifice capacitatea de testare pentru virusul Bundibugyo, să actualizeze procedurile pentru izolare, tratament, urmărirea contactelor și carantină și să ofere informații clare persoanelor care se întorc din zonele afectate.
Persoanele care dezvoltă simptome compatibile cu infecția cu virusul Bundibugyo în termen de 21 de zile de la întoarcerea din zonele afectate ar trebui să se autoizoleze, să solicite rapid asistență medicală și să comunice istoricul de călătorie și posibilele expuneri, potrivit recomandărilor ECDC.
Screeningul la ieșire în țările afectate, prin verificarea simptomelor și evaluarea expunerii, este descris de ECDC ca o măsură importantă de reducere a riscului, deoarece poate identifica persoanele simptomatice înainte de îmbarcare. Agenția precizează însă că această măsură nu poate preveni complet exportarea cazurilor, deoarece absența simptomelor la plecare nu exclude apariția ulterioară a bolii.
Pentru Uniunea Europeană, focarul testează capacitatea de pregătire sanitară în fața amenințărilor transfrontaliere rare, dar severe. Datele ECDC indică un risc foarte scăzut pentru populația europeană, însă recomandările pun accent pe vigilență, informarea călătorilor, pregătirea laboratoarelor și capacitatea sistemelor medicale de a identifica și izola rapid cazurile suspecte.