Marco Hannappel conduce Regiunea Europa a Philip Morris International din 1 august 2026, după ce a coordonat America Latină și Canada și, anterior, operațiunile din Italia și sud-vestul Europei. La Bruxelles, cu ocazia lansării studiului EY-Parthenon privind amprenta economică a PMI în Uniunea Europeană, am vorbit cu el despre investiții, competitivitate, reglementare, România, accize și o piață neagră care se mișcă uneori mai repede decât statele.
Cu câteva minute înainte să ne așezăm pentru interviu, Marco Hannappel spusese pe scenă ceva care mi-a rămas în minte: în industrii precum auto sau electronice, disruptorul vine de obicei din afara categoriei. Intră în piață, rupe tiparul și îi obligă pe liderii vechi să alerge după el. În cazul Philip Morris, susține Marco Hannappel, liderul categoriei încearcă să-și transforme singur categoria.
Raportul lansat la Bruxelles estimează o contribuție totală de 342,8 miliarde de euro în economia Uniunii Europene între 2021 și 2025, 0,40% din PIB-ul UE pe an și aproape 164.000 de locuri de muncă susținute în 2025. Dar cifrele sunt fotografia. Interviul este filmul.
Iar în film apar întrebările mai incomode: poate Europa să reglementeze fără să-și taie singură competitivitatea? Cât de mult contează predictibilitatea? De ce România poate crește ca hub industrial, dar nu automat? Și la ce folosește o lege bună dacă statul nu o poate aplica?
Europa și lecția de peste Atlantic
Ați venit la conducerea Europei după America Latină și Canada. Privind Europa cu ochi proaspeți, ce are această piață de ar invidia-o America Latină? Și ce ar putea învăța Bruxelles-ul de acolo?
MH: Reglementarea pe care o avem în Europa este, sincer, mult mai avansată în majoritatea țărilor. De cealaltă parte a Atlanticului, cred că Statele Unite reprezintă un reper mai interesant în acest moment decât America Latină, care este încă la începutul acestui drum.
Noi am început dezvoltarea produselor fără fum din Europa și Japonia, de aceea aici există mai multă experiență. Îmi imaginez că anumite elemente ale reglementării europene ar putea fi preluate în unele țări din America Latină.
În sens invers, Europa ar putea învăța din modul în care America Latină combate comerțul ilicit. În unele piețe europene vedem niveluri ale ilicitului care, surprinzător, sunt duble față de Mexic. Este ceva contraintuitiv și despre care se vorbește prea puțin.
Cifrele pe care raportul le pune pe masă
Ați lansat un raport amplu despre impactul economic al PMI în Europa. Dincolo de cifrele mari, ce spune de fapt studiul?
MH: Raportul pune pe masă cifre pe care cei mai mulți oameni nu le cunosc. Și cred că este important să vedem această fotografie în fiecare an tocmai pentru că este una dinamică. Continuăm să investim, iar Europa este regiunea de unde a început o mare parte din această transformare și cea mai mare regiune a noastră.
Unul dintre numerele importante este impactul asupra economiei europene: 0,4% din PIB. Este o cifră mare. Apoi sunt locurile de muncă susținute — aproape 164.000 — și contribuția fiscală, de aproape 196 de miliarde de euro în acești cinci ani.
Europa a devenit centrul industrial al acestei transformări.
N.r.: raportul EY-Parthenon detaliază această poziție astfel: Europa produce 100% din consumabilele de tutun încălzit și pliculețele cu nicotină vândute de PMI în UE și, excluzând SUA, 73% din consumabilele de tutun încălzit și 95% din pliculețele cu nicotină vândute de companie la nivel global.
România: talentul există. Piața decide pasul următor
România este una dintre piesele importante de pe harta industrială PMI și un hub de export. Ce o face atractivă pe termen lung? Și ce îi poate garanta continuitatea?
MH: În România există mulți oameni foarte bine pregătiți care au fost integrați în fabrica noastră. De fapt, am „exportat” și mult talent din România către sediul central și către alte fabrici. Există mult talent bun în România și oameni care pot crește în interiorul companiei.
În infrastructura industrială au fost investite sute de milioane de euro.
Următorul pas pentru România depinde însă de piețele pe care le putem adresa. Astăzi, aceste piețe sunt limitate de reglementare, fiscalitate, posibilitatea de a comunica cu consumatorii, dar și de incertitudinea legată de reglementările care urmează prin directivele europene.
Așadar, oportunitatea pentru România este să crească prin accesul la alte piețe. Iar aici există încă un potențial important în Europa.
Problema europeană: cel mai mic numitor comun
Face Europa mai dificilă investiția pentru companii?
MH: Nu. Nu cred.
Problema Europei atunci când vrea să atragă investiții suplimentare este capacitatea de a construi, între statele membre și în Parlament, un consens bazat pe excelență.
De multe ori, când trebuie integrat procesul decizional, se ajunge la cel mai mic numitor comun, în loc să fie identificată cea mai bună practică și apoi aplicată în toate cele 27 de piețe.
Avem state care au început această tranziție mai devreme decât altele — Italia, Grecia și, în anumite privințe, România. Au acumulat deja experiență. Cred că, atunci când reglementăm, ar trebui să luăm ce este mai bun din toate cele 27 de state și să construim de acolo.
Poate reglementa Europa pana se scoate în afara competitivității?
Răspunsul dumneavoastră de mai devreme este destul de optimist. Dar oare putem exclude riscul ca Europa „să se reglementeze singură în afara competitivității”?
MH: Din păcate, am văzut reglementări adoptate prin procese de decizie foarte rapide. Uneori viteza este un lucru bun. În multe alte situații există însă riscul să nu faci lucrurile corect.
Am văzut acest lucru în multe industrii: industria auto, chimică, siderurgică. Am văzut reglementări care au afectat oportunitățile de piață din Europa.
În cazul nostru, problema nu este că n-ar trebui să existe reglementare. Dimpotrivă. Produsele noi au nevoie de reglementări noi, nu există nicio discuție aici. Europa trebuie să reglementeze.
Problema este cum reglementează. În primul rând, dialogul celor 27 de state trebuie ascultat cu adevărat. Nu ar trebui ca un grup mic de țări să decidă pentru toate celelalte. În al doilea rând, nevoia de reglementare trebuie să pornească din studiu și analiză: din înțelegerea științei, a impactului economic și a impactului social.
Când reglementarea vine prea repede și cu prea puțină atenție acordată acestor elemente, există un risc.
Regula logicii
Și care sunt consecințele unei reglementări excesive?
MH: Nu aș formula problema neapărat în termeni de suprareglementare. Pentru că suprareglementarea înseamnă și dificultate în aplicarea regulilor.
Este vorba despre a reglementa cu logică. Să construiești ceva ce poate fi aplicat, controlat și pus în practică în toate cele 27 de piețe. O regulă pe care nu o poți aplica nu este o regulă foarte bună.
Accizele și piața neagră: legea nu se aplică singură
Ajung la ultima întrebare. Avem un impact economic foarte mare, dar și o piață ilicită importantă în Europa. În paralel, se discută despre fiscalitate și niveluri (praguri) minime impuse ale accizelor. Este suficient să modifici taxarea pentru a reduce piața neagră?
MH: Problema nu este numai nivelul minim al accizei.
Uneori există situații extreme în care prețul unui pachet ajunge dincolo de ceea ce își poate permite consumatorul. Într-o asemenea situație există riscul să împingi oamenii spre soluții ilegale. Acesta este primul lucru.
Al doilea este aplicarea legii.
Nu este doar o discuție despre plafonul sau nivelul minim al taxării. Întrebarea este: ești într-adevăr capabil să aplici ceea ce ai decis?
Realitatea este că am văzut comerțul ilicit ajungând în Europa la niveluri pe care nu le-am mai văzut. În Belgia, unde discutăm acum, au fost descoperite 13 fabrici clandestine numai anul acesta. Imaginați-vă câte pot exista în realitate și dimensiunea acestei afaceri. Este fără precedent.De aceea, aplicarea legii trebuie atașată oricărei decizii. Faci legea, apoi trebuie să fii capabil să o aplici.
Și nu este doar o problemă de bani pierduți pentru bugete. Banii aceștia ajung în mâinile grupărilor criminale, iar în acel moment creezi și o problemă socială.Sper ca cei doi piloni să meargă împreună: taxare logică și aplicare logică a legii.
N.r.: un studiu KPMG realizat pentru Philip Morris Products estimează pentru 2025 pierderi fiscale de aproximativ 16,7 miliarde de euro pe an în UE din consumul ilicit de țigarete.
Studiul „Economic Footprint of Philip Morris International in the European Union 2021–2025”, realizat de EY-Parthenon, poate fi consultat integral pe footprintreport.eu.
Material realizat cu sprijin Philip Morris România
