O analiză EPC propune includerea refugiaților din țările partenere în Parteneriatele UE pentru Talente

Parteneriatele UE pentru Talente ar trebui să includă explicit refugiații care trăiesc în țările partenere, prin activități de formare, acces la muncă în țările gazdă și oportunități de mobilitate profesională spre Europa, propun Melissa Siegel, Katrin Marchand și Giulia Mori într-o analiză publicată de European Policy Centre (EPC) la 22 octombrie 2026. Autoarele recomandă începerea unui proiect-pilot în Egipt. Propunerea nu instituie un nou program de admitere și nu acordă automat dreptul de a lucra în UE.

Analiza „EU Talent Partnerships: From Humanitarian Dependence to Refugee Self-Reliance?” face parte dintr-o colecție comună Studio Europa Maastricht–EPC, publicată de Maastricht University Press. Melissa Siegel este profesoară de studii privind migrația, Katrin Marchand este cercetătoare principală, iar Giulia Mori este cercetătoare la Universitatea Maastricht și UNU-MERIT. Recomandările le aparțin autoarelor.

Punctul de plecare este diferența dintre posibilitățile oferite de cooperarea europeană privind migrația legală și accesul efectiv al refugiaților la acestea. Comisia a recunoscut că persoanele strămutate pot beneficia de Parteneriatele pentru Talente, dar, potrivit autoarelor, oportunitățile de mobilitate dezvoltate până acum au vizat în principal cetățenii țărilor partenere. Refugiații care locuiesc în aceleași state au rămas marginali în acest cadru.

Parteneriatele pentru Talente sunt cadre flexibile de cooperare, nu o viză europeană sau un program unic de recrutare. Comisia și statele membre interesate stabilesc împreună cu țările partenere, angajatorii și alți actori priorități privind competențele și mobilitatea legală. Cooperarea urmărește și obiective mai ample de gestionare a migrației, inclusiv returnarea și readmisia.

Comisia confirmă existența parteneriatelor cu Tunisia, Maroc, Egipt, Bangladesh și Pakistan. Activitățile pot include formare profesională, recunoașterea calificărilor, recrutare echitabilă și sprijin pentru integrarea lucrătorilor. De exemplu, în Maroc sunt prioritare mecatronica, șoferii de camion, construcțiile, agricultura și turismul, iar în Egipt sunt vizate și tehnologia informației, transporturile și energia.

Pentru refugiați, accesul poate fi îngreunat de lipsa documentelor, dificultatea dovedirii calificărilor, statutul juridic și restricțiile privind munca sau deplasarea. Autoarele propun ca foile de parcurs ale parteneriatelor să prevadă explicit participarea lor la activități selectate, acolo unde condițiile juridice și politice o permit. Formarea ar trebui evaluată și prin rezultate concrete, precum recunoașterea competențelor și accesul la muncă legală.

Propunerea nu se limitează la recrutarea pentru Europa. Un grup de participanți ar primi sprijin pentru competențe și oportunități de muncă în țara gazdă, iar un grup mai mic ar putea beneficia de căi complementare de mobilitate profesională. Autoarele recomandă Egiptul ca prim proiect-pilot, datorită parteneriatului existent și numărului mare de persoane refugiate. În Bangladesh și Pakistan, participarea ar trebui adaptată restricțiilor și riscurilor de protecție specifice fiecărui context.

Căile complementare oferă persoanelor care au nevoie de protecție oportunități legale legate de muncă, studii sau alte forme de admitere, în plus față de azil și relocare. Analiza cere ca recrutarea să respecte nevoile de protecție, să folosească contracte transparente și mecanisme de reclamație și să prevină exploatarea. Sunt recomandate și măsuri pentru femei, părinți singuri, persoane cu dizabilități sau fără documente.

Recomandarea se înscrie în obiectivul anunțat de Barham Salih, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, în briefingul din 9 februarie 2026: reducerea cu 50%, până în 2035, a numărului refugiaților aflați în strămutare prelungită și dependenți de asistență umanitară. Ținta privește această categorie, nu înjumătățirea tuturor refugiaților din lume. Accesul la muncă și servicii poate sprijini autonomia, fără să înlocuiască protecția sau ajutorul de urgență.

Un instrument conex, dar distinct, este EU Talent Pool, platforma pentru conectarea angajatorilor din statele membre participante cu persoane din afara UE care caută de lucru în ocupații cu deficit de personal. Regulamentul (UE) 2026/1047, publicat la 12 mai, a intrat în vigoare la 1 iunie 2026. Comisia urmărește ca platforma să fie complet operațională până la sfârșitul anului 2027; acesta este un calendar estimat, nu dovada că platforma funcționează deja pe deplin.

Participarea statelor membre la Talent Pool este voluntară. Candidații vor putea indica în profil competențele dezvoltate printr-un Parteneriat pentru Talente, însă utilizarea platformei și selectarea pentru un post nu acordă automat drept de intrare, ședere sau muncă. Se aplică în continuare regulile de imigrație și recunoaștere a calificărilor. Participarea unui stat la un Parteneriat pentru Talente nu îl înscrie automat în Talent Pool.

Cooperarea poate fi sprijinită prin instrumente existente, precum Migration Partnership Facility, programele naționale ale Fondului pentru azil, migrație și integrare și NDICI–Europa globală. Analiza nu alocă un buget nou și nu fixează o cotă de admitere a refugiaților. Aplicarea recomandărilor ar necesita acorduri între instituțiile UE, statele membre interesate, țările partenere și organizațiile relevante, cu proceduri adaptate fiecărui context.