Agenția Europeană de Mediu spune că Europa își poate reduce emisiile și dependența de furaje importate prin diversificarea proteinelor

Agenția Europeană de Mediu afirmă că Europa își poate întări securitatea alimentară și reduce emisiile agricole dacă își diversifică sursele de proteine, atât în alimentația oamenilor, cât și în furajele folosite pentru animale. Raportul publicat de agenție arată că schimbarea nu înseamnă înlocuirea zootehniei, ci o reechilibrare treptată a producției și consumului de proteine, într-o strategie pe termen lung.

Pe scurt

1. Zootehnia generează peste 65% din emisiile agricole de gaze cu efect de seră ale Uniunii Europene.

2. Pășunatul și producția de furaje ocupă împreună mai mult de jumătate din terenurile agricole ale UE.

3. Uniunea Europeană importă aproape două treimi din furajele bogate în proteine folosite în producția animală.

4. Importurile de soia ajung la aproximativ 30 de milioane de tone pe an, în mare parte pentru furaje.

5. O trecere coordonată spre surse mai diverse de proteine ar putea reduce emisiile agricole ale UE cu aproximativ 5% până în 2035.

Proteinele sunt esențiale pentru alimentație, dar modul în care Europa le produce și le consumă are efecte directe asupra climei, terenurilor, apelor și securității alimentare. Potrivit Agenției Europene de Mediu, consumul mediu de proteine al adulților din Uniunea Europeană este de aproximativ 80-85 de grame pe persoană pe zi, mai mult decât au nevoie majoritatea grupurilor de populație, iar produsele de origine animală reprezintă aproximativ 60% din aportul total de proteine.

Această structură a consumului are o amprentă de mediu ridicată. Raportul arată că zootehnia este responsabilă pentru peste 65% din emisiile agricole de gaze cu efect de seră ale UE, iar pășunatul și producția de furaje folosesc împreună mai mult de jumătate din terenurile agricole. Azotul asociat creșterii animalelor și folosirii îngrășămintelor contribuie la poluarea apei și la eutrofizare, iar agricultura a generat aproximativ 94% din emisiile de amoniac ale UE în 2023.

Dependența de importuri este a doua vulnerabilitate majoră. Uniunea Europeană importă aproape două treimi din furajele bogate în proteine folosite în zootehnie, iar aprovizionarea este concentrată în câteva țări, în special Brazilia, Argentina și Statele Unite. Importurile de soia ajung la aproximativ 30 de milioane de tone pe an, în mare parte pentru hrana animalelor, iar extinderea culturilor de soia este asociată cu defrișări și pierderea biodiversității în unele regiuni din America de Sud.

Agenția Europeană de Mediu leagă această dependență de lecțiile ultimilor ani. Tensiunile geopolitice, prețurile mai mari la energie și îngrășăminte și perturbările lanțurilor de aprovizionare au arătat cât de vulnerabil poate deveni sistemul alimentar european atunci când resurse esențiale depind de piețe externe concentrate.

Raportul insistă că diversificarea proteinelor nu trebuie citită ca o eliminare a creșterii animalelor. Unele sisteme extensive de pășunat pot susține biodiversitatea, gestionarea peisajelor și habitate protejate, iar aproximativ o treime dintre habitatele protejate din Europa depind de pășunat. Miza este reducerea presiunii acolo unde producția și consumul actual creează costuri climatice, ecologice și strategice ridicate.

Prima direcție, cea mai matură, este extinderea proteinelor vegetale. Leguminoasele, mazărea, soia europeană, alte culturi proteice, alternativele vegetale la carne și lactate pot reduce emisiile, poluarea cu azot și presiunea asupra terenurilor, mai ales dacă sunt integrate în lanțuri locale de producție și procesare.

Raportul analizează și opțiuni emergente, precum insectele, fermentația pe bază de biomasă, fermentația de precizie și carnea cultivată. Aceste soluții se află în stadii diferite de dezvoltare și se lovesc de costuri de producție, nevoi de infrastructură, complexitate de reglementare și acceptare incertă din partea consumatorilor.

Diferența este importantă: proteinele vegetale pot produce efecte mai rapide deoarece tehnologia, piețele și familiaritatea consumatorilor există deja. Soluțiile noi pot deveni utile în domenii specifice, mai ales pentru furaje, reducerea dependenței de terenuri sau dezvoltarea unor noi lanțuri industriale, dar nu sunt încă pregătite peste tot pentru utilizare largă.

Tabelul oferă o sinteză comparativă calitativă a principalelor opțiuni de diversificare a proteinelor, bazată pe evaluarea experților și pe dovezi științifice sintetizate în principal de Consiliul consultativ științific al academiilor europene, EASAC, în 2025, precum și pe literatura de specialitate evaluată inter pares.

Afișează informațiile imaginii

Legendă imagine

Tabelul oferă o sinteză comparativă calitativă a principalelor opțiuni de diversificare a proteinelor, bazată pe evaluarea experților și pe dovezi științifice sintetizate în principal de Consiliul consultativ științific al academiilor europene, EASAC, în 2025, precum și pe literatura de specialitate evaluată inter pares.

Drepturi de autor

@EEA

Tabelul oferă o sinteză comparativă calitativă a principalelor opțiuni de diversificare a proteinelor, bazată pe evaluarea experților și pe dovezi științifice sintetizate în principal de Consiliul consultativ științific al academiilor europene, EASAC, în 2025, precum și pe literatura de specialitate evaluată inter pares.

Diversificarea proteinelor are și o miză economică. Agenția Europeană de Mediu arată că la nivel global consumul de proteine alternative ar putea crește de peste șapte ori până în 2035, iar piața proteinelor vegetale ar putea urca de la aproximativ 24 de miliarde de dolari în 2025 la 35 de miliarde de dolari în 2030. Europa poate concura în segmente cu valoare adăugată mai mare, de la alimente vegetale la proteine obținute prin fermentație și ingrediente mai sustenabile pentru furaje.

Creșterea producției europene de culturi proteice ar reduce și riscurile din zootehnie. Modelările Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene indică faptul că o trecere coordonată spre surse mai diverse de proteine ar putea reduce dependența de furaje importate și emisiile agricole de gaze cu efect de seră ale UE cu aproximativ 5% până în 2035.

Raportul avertizează însă că tranziția trebuie gestionată atent. Regiunile dependente de zootehnie au nevoie de sprijin țintit, inovare și timp pentru adaptare, astfel încât schimbarea să nu afecteze brusc veniturile rurale sau economiile locale. O strategie europeană pentru proteine ar trebui să lege obiectivele de mediu de securitatea alimentară, autonomia strategică, accesibilitatea prețurilor și coeziunea regională.

Agenția Europeană de Mediu vede viitoarea strategie europeană pentru proteine, anunțată în viziunea UE pentru agricultură și alimentație, ca un instrument de direcție politică. Prioritățile indicate sunt protejarea integrității de mediu, reducerea dependenței de furaje importate, menținerea unor relații comerciale diversificate și sprijinirea unei tranziții corecte pentru fermieri, regiuni rurale și consumatori.