Bruegel avertizează Ungaria să nu grăbească adoptarea euro și propune cinci teste economice înainte de aderare

Ungaria nu ar trebui să grăbească intrarea în mecanismul european al cursurilor de schimb înainte ca reformele bugetare, instituționale și economice să ofere o bază credibilă pentru adoptarea euro, arată o analiză publicată de Bruegel la 19 octombrie 2026. Economiștii Zsolt Darvas și Gene Frieda propun cinci teste de pregătire prin care autoritățile să verifice dacă economia poate funcționa sustenabil după renunțarea la forint și la politica monetară națională. Recomandarea lor este ca progresele reformelor să determine calendarul aderării.

Demersul vine după schimbarea obiectivului politic privind moneda unică. Guvernul condus de Péter Magyar, instalat după alegerile din aprilie 2026, susține adoptarea euro și urmărește îndeplinirea condițiilor de aderare în jurul anului 2030. Bruegel vede în această ambiție un posibil sprijin pentru reforme și investiții, dar avertizează că stabilirea prematură a unui termen ar putea încuraja măsuri temporare menite să îmbunătățească indicatorii înaintea evaluării.

Cele cinci teste nu sunt obligații juridice suplimentare. Ele privesc instituțiile, sustenabilitatea finanțelor publice, credibilitatea controlului inflației, productivitatea și capacitatea de ajustare, respectiv cursul de schimb și reziliența financiară. Cerințele oficiale rămân cele prevăzute de tratate: stabilitatea prețurilor, finanțe publice sustenabile, convergența dobânzilor pe termen lung, stabilitatea cursului și compatibilitatea legislației naționale cu regulile Uniunii Economice și Monetare. În rapoartele din iunie 2026, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană au identificat în continuare obstacole economice și juridice în cazul Ungariei, iar Comisia a concluzionat că țara nu îndeplinea condițiile pentru adoptarea euro.

Pregătirea instituțională începe, în evaluarea autorilor, cu modificarea legislației privind Magyar Nemzeti Bank, pentru protejarea independenței sale și integrarea deplină în Eurosistem. Raportul Comisiei din iunie semnala incompatibilități legate de independența băncii centrale, interzicerea finanțării monetare și integrarea sa juridică. Darvas, cercetător principal la Bruegel, și Frieda, cercetător asociat, cer și un Consiliu Fiscal capabil să examineze prognozele și riscurile bugetare, publicarea garanțiilor și a altor angajamente din afara bugetului anual, precum și evaluarea independentă a investițiilor publice. Îmbunătățirea relațiilor cu instituțiile europene nu poate înlocui aceste mecanisme de control.

Dimensiunea ajustării bugetare este una dintre principalele dificultăți. Proiecțiile FMI pentru 2026 indică un deficit de 7,3% din PIB și o datorie publică brută de 78,7% din PIB. Pornind de la această situație, cercetătorii Bruegel propun reducerea deficitului spre 1%–1,5% din PIB până în 2030 sau 2033, în funcție de un plan fiscal structural de patru sau șapte ani. Intervalul este rezultatul evaluării lor privind reducerea datoriei și păstrarea unor resurse pentru crize, nu un nou prag juridic de aderare la euro.

Autorii precizează că ținta finală de deficit nu trebuie atinsă integral înaintea intrării în ERM II. Ungaria ar trebui însă să respecte cerințele anuale de ajustare, iar măsurile necesare pentru atingerea obiectivului pe termen mediu să fie adoptate și credibile. Simplul fapt că deficitul ar coborî sub pragul european de 3% din PIB nu ar rezolva automat problema datoriei. După adoptarea euro, bugetul ar deveni principalul instrument național de răspuns la un șoc care afectează Ungaria fără a justifica schimbarea dobânzilor BCE pentru întreaga zonă euro.

Bruegel recomandă o schimbare a structurii cheltuielilor și veniturilor, nu reduceri bugetare nediferențiate. Subvențiile slab țintite, investițiile cu randament redus, costurile excesive din achiziții și unele facilități fiscale ar trebui revizuite. Sprijinul general pentru costurile energiei ar urma să fie înlocuit cu ajutoare pentru gospodăriile vulnerabile, iar resursele eliberate să susțină sănătatea, educația, cercetarea, transportul, securitatea energetică și serviciile locale. Ajustarea ar fi dificilă politic: beneficiarii actuali ar simți pierderile înainte ca îmbunătățirea serviciilor publice să devină vizibilă. Autorii cer, de aceea, un plan multianual cu costuri evaluate independent și rezultate publicate anual.

În privința inflației, studiul distinge între atingerea unui indicator la evaluare și capacitatea de a menține stabilitatea prețurilor după aderare. Simularea autorilor sugerează că Ungaria s-ar fi încadrat în criteriul numeric în iulie și august 2026. Calculul folosește mediile IPCA pe 12 luni și o valoare de referință construită de cercetători, fără a reproduce toate excluderile discreționare din evaluările oficiale. Nu este o nouă certificare de convergență și nu contrazice raportul Comisiei din iunie, care examina o perioadă încheiată în mai 2026.

Darvas și Frieda avertizează împotriva folosirii unui forint nesustenabil de puternic pentru a reduce temporar prețurile importurilor, cu riscul slăbirii exportatorilor și furnizorilor locali. Ei nu exclud orice măsură temporară asupra taxelor sau prețurilor, dar cer ca durata, costul bugetar și efectele retragerii sale să fie transparente. Eliminarea unor controale de preț ori programe de credit subvenționat după aderare ar putea accentua presiunile inflaționiste într-un moment în care Ungaria nu ar mai avea o dobândă de politică monetară proprie.

Recomandările nu se reduc însă la înăsprirea simultană a tuturor politicilor. Consolidarea bugetară, dobânzile reale ridicate și un forint puternic ar putea comprima excesiv cererea și afecta firmele înainte ca reformele să producă rezultate. Pe măsură ce mecanismele de transmitere a politicii monetare se refac, banca centrală ar putea relaxa politica monetară dacă perspectivele inflației permit, cu respectarea independenței sale. Ritmul ajustării fiscale ar trebui calibrat și în funcție de evoluția economiei și a balanței externe.

Productivitatea arată de ce pregătirea nu poate fi redusă la un exercițiu bugetar. Potrivit calculelor Bruegel, bazate pe PIB-ul real pe persoană ocupată, creșterea medie anuală a productivității muncii a coborât de la 3,6% în 2001–2008 la 1,1% în 2011–2019 și la 0,4% în 2022–2025. Salariile au avansat mai repede decât productivitatea, majorând costurile unitare ale muncii și presiunea asupra competitivității. După adoptarea euro, aceste dezechilibre nu ar mai putea fi compensate prin deprecierea forintului.

Integrarea industriei maghiare în sectorul auto german și concurența din China sporesc nevoia de diversificare. Autorii cer teste privind efectele unei încetiniri prelungite în Germania și ale unor dificultăți în investițiile auto și în baterii, alături de consolidarea furnizorilor locali, formare profesională și cercetare. Creșterea salariilor ar trebui legată mai strâns de productivitate și de condițiile din sectoarele expuse concurenței. În lipsa unor instrumente monetare naționale, ajustarea la șocuri ar apăsa mai mult asupra ocupării, salariilor, marjelor companiilor și finanțelor publice.

Pregătirea cursului de schimb presupune, la rândul ei, mai mult decât observarea aprecierii recente a forintului. Înainte de ERM II ar fi necesare estimări ale unui interval sustenabil pentru cursul central, teste de stres financiar și bugetar și instrumente pentru gestionarea intrărilor de capital, a creditului și a prețurilor activelor. Cursul central negociat pentru participarea la mecanism este distinct de cursul definitiv de conversie stabilit la adoptarea euro. Un nivel prea puternic poate afecta competitivitatea, iar unul prea slab poate alimenta inflația.

Ungaria trebuie să participe la ERM II cel puțin doi ani înainte de adoptarea euro, fără tensiuni severe asupra cursului. În această perioadă și-ar păstra politica monetară, dar angajamentul de curs i-ar restrânge libertatea de acțiune. Bruegel recomandă pregătirea cooperării strânse cu supravegherea bancară a BCE, evaluarea principalelor bănci și măsuri care să limiteze o expansiune excesivă a creditului. Reducerea costurilor de finanțare și atragerea investițiilor pot însoți apropierea de euro, însă fluxurile de capital pot aduce și riscuri bancare sau scumpiri rapide ale activelor.

Foaia de parcurs propusă începe cu stabilirea cadrului tehnic împreună cu Comisia și BCE, un plan fiscal prudent și reforme instituționale în primele 12 luni. Urmează restructurarea cheltuielilor, corectarea distorsiunilor de preț și credit și investițiile în productivitate. Numai după rezultate verificabile ar trebui pregătită intrarea în ERM II, urmată de etapa participării la mecanism și a evaluării pentru euro. În acest scenariu, intrarea în jurul anului 2030 ar putea face posibilă adoptarea monedei unice în 2032, dar niciunul dintre aceste repere nu este o dată aprobată de aderare.

Beneficiile potențiale ale euro, de la reducerea riscului valutar și a costurilor de tranzacționare la integrarea financiară, depind de calitatea pregătirii. Bruegel avertizează atât împotriva unei intrări premature, care ar fixa vulnerabilități greu de corectat în uniunea monetară, cât și împotriva amânărilor repetate fără reforme, care ar slăbi încrederea investitorilor și sprijinul politic. Recomandarea este adoptarea euro la primul moment compatibil cu o convergență durabilă, demonstrată prin rezultate, nu doar prin atingerea temporară a unor indicatori.