Uniunea Europeană trebuie să își regândească parteneriatele digitale cu Asia dacă vrea să își păstreze locul în lanțurile tehnologice critice și să nu rămână prinsă între Statele Unite și China, arată o analiză CEPS. Raportul susține că Japonia, Coreea de Sud, Singapore, India și Taiwan pot deveni parteneri esențiali pentru securitatea digitală și competitivitatea Europei, dar actualele forme de cooperare sunt prea fragmentate pentru a produce rezultate la nivelul ambițiilor politice ale UE.
Pe scurt
-
CEPS analizează cooperarea digitală a UE cu cinci parteneri asiatici: Japonia, Coreea de Sud, Singapore, India și Taiwan.
-
Raportul spune că parteneriatele sunt importante pentru AI, semiconductori, 6G, cybersecurity, cloud, quantum și lanțuri de aprovizionare sigure.
-
Principala problemă este fragmentarea: în UE, competențele sunt împărțite între mai multe instituții și direcții generale, iar în țările partenere între mai multe ministere.
-
Coreea de Sud are cea mai completă arhitectură formală de cooperare cu UE, în timp ce Taiwan are una dintre cele mai importante relații economice, dar fără un parteneriat formal din cauza politicii „O singură Chină”.
-
CEPS recomandă ca UE să pună cercetarea și inovarea în centrul cooperării, să includă mai mult IMM-urile, start-up-urile și societatea civilă și să creeze formate sectoriale cu mai mulți parteneri asiatici.
Analiza CEPS pornește de la presiunea creată de rivalitatea tehnologică dintre Statele Unite și China. Washingtonul atrage capital, talente și investiții prin programe precum CHIPS and Science Act, controale la export și acorduri bilaterale, în timp ce Beijingul folosește planificare de stat, subvenții și control asupra unor părți importante ale lanțurilor de aprovizionare.
În acest context, Europa are o problemă dublă. Depinde de platforme și servicii americane în cloud, software și inteligență artificială, dar și de lanțuri chineze pentru hardware, componente și materii prime critice. Această dependență reduce spațiul de manevră al UE atât economic, cât și geopolitic.
Raportul arată că UE are puncte forte importante, mai ales în cercetare, reglementare, standarde și anumite segmente industriale, dar rămâne slabă în transformarea cercetării în leadership tehnologic și comercial. Europa produce cunoaștere, dar pierde adesea cursa investițiilor, a scalării și a producției industriale.
În inteligență artificială, investițiile private americane depășesc masiv nivelul european. În semiconductori, UE are competențe solide în segmente specializate, dar nu are suficientă capacitate de producție pentru cipuri avansate. În cloud, piața europeană este dominată de furnizori americani, iar în mai multe straturi ale infrastructurii digitale dependența externă rămâne foarte ridicată.
CEPS susține că răspunsul nu poate fi doar „made in Europe”. Europa are nevoie de parteneri tehnologici avansați, capabili să completeze punctele sale forte și să reducă dependența de furnizori unici. De aici importanța Japoniei, Coreei de Sud, Singapore, Indiei și Taiwanului.
Japonia este relevantă pentru materiale avansate, echipamente, producție industrială, cybersecurity, 6G, quantum și cabluri submarine. Coreea de Sud este un partener-cheie în semiconductori, telecomunicații, AI industrial și standarde digitale. Singapore funcționează ca hub pentru Asia de Sud-Est, cu infrastructură digitală puternică, reguli de comerț digital și capacitate de inovare. India are scală, infrastructură publică digitală și ambiții tehnologice proprii. Taiwan este indispensabil în semiconductori, mai ales prin rolul TSMC și prin ecosistemul său industrial.
Raportul avertizează însă că a fi „like-minded” nu înseamnă automat interese identice. Fiecare partener asiatic are propriile constrângeri. Japonia și Coreea de Sud sunt legate de arhitectura de securitate americană, dar caută diversificare. Singapore cooperează simultan cu Statele Unite, China și alți actori, folosind parteneriatele în mod pragmatic. India își urmărește autonomia strategică și nu acceptă automat modelul european de reglementare. Taiwan este limitat de politica UE „O singură Chină” și nu poate avea același tip de parteneriat formal ca Japonia, Coreea de Sud sau Singapore.
Una dintre concluziile centrale este că parteneriatele digitale ale UE nu au o arhitectură comună suficient de puternică. În UE, dosarele sunt împărțite între Serviciul European de Acțiune Externă, DG CONNECT, DG TRADE, DG RTD și alte direcții generale. Statele membre își fac propriile acorduri bilaterale, adesea mai concrete decât cele de la nivelul UE. În țările partenere, competențele sunt împărțite între ministere ale economiei, digitalizării, comerțului, cercetării, securității sau telecomunicațiilor.
Această fragmentare face ca parteneriatele să fie mai slabe decât par pe hârtie. UE poate avea strategii, parteneriate, consilii digitale, dialoguri și acorduri comerciale, dar dacă instituțiile nu lucrează coordonat, companiile și cercetătorii nu știu mereu cui să se adreseze, iar proiectele concrete avansează lent.
Coreea de Sud este prezentată ca partenerul asiatic cu cea mai completă structură formală de cooperare cu UE. Are asociere la Horizon Europe, un acord de comerț digital, recunoaștere europeană privind protecția datelor personale și un Consiliu de parteneriat digital activ. Cooperarea acoperă semiconductori, 6G, AI, quantum, spații de date, cybersecurity și standardizare.
Totuși, Coreea se află sub presiune între interesele comerciale americane și normele europene. Relația sa de securitate cu Statele Unite este centrală, iar companiile sale depind de hardware, cloud și ecosisteme americane. În același timp, Seulul are propriile ambiții de suveranitate digitală și de dezvoltare a unui model AI național.
Japonia are o relație veche și solidă cu UE, construită pe acordul economic de parteneriat, decizia de adecvare privind protecția datelor și asocierea așteptată la Horizon Europe. Cooperarea digitală include AI, 5G și 6G, semiconductori, calcul de înaltă performanță, quantum, guvernanța datelor, identitate digitală, cybersecurity și cabluri submarine.
Pentru UE, Japonia poate fi un partener important în lanțuri de aprovizionare de încredere și materiale avansate. Raportul subliniază însă că participarea Japoniei la programele europene de cercetare a fost până acum modestă, ceea ce ridică întrebări despre cât de mare va fi impactul real al asocierii la Horizon Europe.
Singapore este descris ca un hub digital pentru Asia de Sud-Est și un actor important în regulile comerțului digital. Are o economie foarte deschisă, infrastructură digitală avansată, un ecosistem solid de start-up-uri și o poziție puternică în AI readiness, cybersecurity, fintech, cloud și edge computing.
Parteneriatul digital UE-Singapore, lansat în 2023, și acordul de comerț digital semnat în 2025 sunt importante pentru firmele europene care vor să opereze în regiune. Singapore găzduiește peste 12.000 de companii europene și poate servi ca poartă de intrare în ASEAN. Totuși, CEPS avertizează că Singapore este un actor polialiniat, adică își construiește relațiile în funcție de interese practice, nu ca simplă extensie a preferințelor UE.
India este partenerul cu cea mai mare scară. Este a treia economie digitală a lumii, după Statele Unite și China, și singura țară asiatică alături de care UE are un Consiliu pentru comerț și tehnologie. India are infrastructuri publice digitale masive, ambiții în AI, semiconductori, cloud, cybersecurity, quantum și spațiu, dar și o viziune puternică de autonomie strategică.
Cooperarea UE-India este importantă, dar dificilă. India nu urmează nici modelul american al platformelor, nici modelul european bazat pe drepturi și reglementare. Regulile sale privind protecția datelor diferă de GDPR, iar instituțiile indiene relevante sunt numeroase și fragmentate. În același timp, unele state membre, precum Germania, Franța și Olanda, avansează bilateral cu India în semiconductori, AI, spațiu, apărare și mobilitate a forței de muncă, uneori mai rapid decât cadrul UE.
Taiwan este cazul cel mai sensibil și, în același timp, unul dintre cele mai importante pentru Europa. Taiwan produce peste 60% din capacitatea globală de foundry pentru semiconductori și are un rol dominant în cipurile avansate. Relația economică UE-Taiwan este mult mai puternică decât ar sugera lipsa unui parteneriat diplomatic formal.
Comerțul bilateral cu bunuri între UE și Taiwan a ajuns la 72 de miliarde de euro în 2024, iar Taiwan a fost al 13-lea partener comercial al UE. Taiwan reprezintă 6% din importurile high-tech ale UE, iar electronicele și telecomunicațiile domină aceste fluxuri. Investiția TSMC în fabrica ESMC de la Dresda, de 10 miliarde de euro, este cea mai importantă expresie a cooperării industriale UE-Taiwan în semiconductori.
Totuși, politica „O singură Chină” limitează ceea ce poate face UE oficial. Taiwan nu poate avea un parteneriat digital formal de tipul celor încheiate cu Japonia, Coreea de Sud sau Singapore. Cooperarea trebuie să se facă prin canale mai puțin vizibile: cercetare, instituții tehnologice, organizații industriale, dialoguri comerciale și programe bilaterale ale statelor membre.
CEPS recomandă ca UE să pună cercetarea și inovarea în centrul parteneriatelor digitale cu Asia. Acordurile comerciale și de investiții pot crea tensiuni rapide, dar cercetarea comună construiește încredere, rețele și interese comune pe termen lung. Horizon Europe este văzut nu doar ca program de finanțare, ci ca instrument strategic de aliniere tehnologică.
În cazul Taiwanului, raportul propune un acord între Comisia Europeană și National Science and Technology Council pentru cofinanțare predictibilă a participării taiwaneze la proiecte Horizon Europe, fără a cere asociere formală și fără a încălca politica „O singură Chină”. Această soluție ar permite cooperare mai stabilă în semiconductori, 6G, AI, quantum și cybersecurity.
CEPS recomandă și implicarea mai largă a IMM-urilor, start-up-urilor, sindicatelor, organizațiilor societății civile și instituțiilor de cercetare. În Asia, multe companii tehnologice sunt IMM-uri, chiar dacă atenția publică se concentrează pe giganți precum Samsung, TSMC sau Toyota. Fără sprijin pentru firmele mai mici, parteneriatele rămân la nivel de declarații și proiecte între actori mari.
O altă recomandare este crearea unor formate sectoriale cu mai mulți parteneri asiatici. De exemplu, un dialog UE-Asia privind guvernanța AI ar putea include Coreea de Sud, Japonia, Singapore, India și Taiwan, fără a înlocui relațiile bilaterale. Un astfel de format ar putea conecta regulile AI ale partenerilor asiatici cu AI Act-ul european și ar oferi Taiwanului o cale de participare în guvernanța digitală fără recunoaștere diplomatică formală.
Raportul susține că UE trebuie să treacă de la modelul bilateral de tip „hub and spoke”, în care Bruxellesul are relații separate cu fiecare partener, la o rețea de parteneriate digitale. Această rețea ar trebui să permită schimb de informații, proiecte comune de cercetare, întâlniri tehnice regulate și cooperare în standarde internaționale.
Concluzia CEPS este că parteneriatele digitale cu Asia pot ajuta Europa să își reducă dependențele și să își întărească securitatea economică, dar numai dacă devin mai concrete, mai bine coordonate și mai utile pentru companii, cercetători și societatea civilă. În competiția tehnologică globală, UE nu poate conta doar pe reglementare și pe piața proprie. Are nevoie de legături sigure, interese comune și capacitate de inovare împărțită cu parteneri tehnologici de încredere.