Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că interdicția de difuzare a conținutului RT – Russia Today în Uniunea Europeană se aplică și site-urilor accesibile gratuit publicului, finanțate numai prin donații voluntare. Hotărârea în cauza C-67/25 clarifică faptul că o persoană fizică poate fi considerată „operator” atunci când face disponibil publicului conținut interzis prin sancțiunile UE împotriva Rusiei, chiar dacă nu urmărește profit și nu desfășoară o activitate economică obișnuită.
Pe scurt
-
CJUE a decis că interdicția de difuzare a conținutului Russia Today se aplică și site-urilor gratuite.
-
Cazul vine din Germania, unde trei persoane sunt urmărite penal pentru publicarea unor videoclipuri RT Germany.
-
Site-ul era accesibil gratuit și era finanțat numai prin donații ale utilizatorilor.
-
Curtea spune că noțiunea de „operator” include orice persoană responsabilă direct sau indirect pentru punerea la dispoziție a conținutului interzis.
-
Aplicarea interdicției nu depinde de profit, de durata difuzării sau de amploarea materialelor publicate.
Cazul a pornit de la o anchetă penală din Germania împotriva a trei persoane suspectate că au publicat, în 2023, videoclipuri ale canalului RT Germany pe site-ul public www.traugott-ickeroth.com. RT – Russia Today Germany este inclus în anexa sancțiunilor europene care interzic difuzarea conținutului unor entități media controlate direct sau indirect de conducerea Federației Ruse.
Site-ul era accesibil gratuit, dar utilizatorii erau invitați să susțină financiar funcționarea lui prin donații. Potrivit hotărârii, între 1 aprilie 2022 și 3 august 2023, două dintre persoanele vizate au primit în conturi plăți legate de acest apel la donații în valoare totală de 60.038,65 euro.
Instanța germană a întrebat CJUE dacă persoane fizice aflate într-o astfel de situație intră în noțiunea de „operator” din articolul 2f alineatul 1 din Regulamentul 833/2014. Această prevedere interzice operatorilor să difuzeze sau să permită, faciliteze ori contribuie în alt mod la difuzarea conținutului produs de entitățile incluse pe lista de sancțiuni.
Răspunsul Curții este direct: da. O persoană fizică ce operează un site și publică pe acesta conținut provenit de la entități sancționate intră în noțiunea de „operator”, chiar dacă veniturile site-ului provin numai din donații sau daruri ale unor terți.
CJUE spune că noțiunea de „operator” nu este limitată la operatori economici. În limbajul obișnuit, termenul poate desemna orice persoană fizică sau juridică responsabilă pentru operarea unui echipament, realizarea unor operațiuni tehnice sau punerea la dispoziția publicului a unui conținut. În domeniul comunicării și difuzării de conținut media sau digital, el acoperă persoana responsabilă direct sau indirect pentru transmiterea ori punerea la dispoziție a conținutului.
Curtea subliniază că textul sancțiunii nu folosește, în majoritatea versiunilor lingvistice, formula „operator economic”. De aceea, interdicția nu poate fi redusă la persoane sau companii care desfășoară activități comerciale. Ea se aplică și difuzării prin platforme video, aplicații sau servicii de internet folosite gratuit.
CJUE respinge și interpretarea mai restrânsă din documentele de tip FAQ ale Comisiei Europene, unde se făcea referire la persoane sau entități care exercită o activitate comercială ori profesională. Curtea spune că aceste întrebări și răspunsuri ale serviciilor Comisiei nu sunt obligatorii juridic și nu pot restrânge domeniul de aplicare al sancțiunilor adoptate prin regulament.
Hotărârea precizează că acolo unde legiuitorul UE a vrut să limiteze o măsură la „operatori economici”, a făcut acest lucru în mod explicit. În cazul interdicției privind conținutul RT, textul se referă la „operatori” fără această limitare, ceea ce permite aplicarea măsurii și unor persoane fizice care administrează site-uri fără model comercial clasic.
Curtea leagă interpretarea de scopul sancțiunilor adoptate după agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei. Regulamentul 2022/350 a introdus interdicția pentru a răspunde campaniei sistematice de manipulare media, distorsionare a faptelor și propagandă derulate de Federația Rusă prin instituții media aflate sub controlul direct sau indirect al conducerii de la Moscova.
CJUE spune că interdicția urmărește protejarea ordinii publice și securității în Uniunea Europeană și creșterea presiunii asupra Rusiei pentru încetarea agresiunii împotriva Ucrainei. Dacă interdicția s-ar aplica doar actorilor comerciali, site-urile fără venituri comerciale ar putea continua să difuzeze liber conținutul vizat, ceea ce ar reduce eficiența măsurii.
Curtea menționează și riscul specific al finanțării prin donații. Un site finanțat prin contribuții voluntare poate face mai dificilă urmărirea originii banilor și a eventualei influențe asupra conținutului publicat. Această formă de finanțare poate facilita, direct sau indirect, ingerința unor interese străine în difuzarea de conținut media.
Judecătorii resping și ideea că aplicarea interdicției ar depinde de durata sau de amploarea difuzării. Regulamentul nu prevede un prag minim de audiență, durată sau frecvență. O interpretare bazată pe astfel de criterii ar putea permite ocolirea sancțiunilor prin fragmentarea artificială a publicării conținutului interzis.
Hotărârea nu soluționează dosarul penal german. CJUE interpretează dreptul UE, iar instanța națională trebuie să aplice această interpretare în cauza concretă. Decizia este însă obligatorie și pentru alte instanțe naționale care se confruntă cu aceeași problemă juridică.
Miza hotărârii este mai largă decât cazul site-ului german. Ea clarifică faptul că sancțiunile UE împotriva canalelor media ruse vizate de interdicție se aplică și actorilor mici, site-urilor personale sau proiectelor online finanțate prin donații, atunci când acestea pun la dispoziția publicului conținutul entităților sancționate.