Gluma lui Rafi Bastos, celebrul comediant brazilian, rezumă cel mai bine temerile cotidiene, ale unora, legate de A.I.:
„AI-ul e ca un emigrant clandestin, illegal, care trebuie respins cu orice preț. De aceea se tem toți de inteligența artificială, pentru că învață repede, face treaba mai bine și mai ieftin, muncește non stop și e, de fapt, aici ca să-ți fure locul de muncă pentru totdeauna.”
Dar trebuie să ne temem cu adevărat de inteligența artificială, și dincolo de schimbările inevitabile de pe piața muncii, care sunt îngrijorările îndreptățite și care nu, care sunt riscurile și care sunt, de fapt, mega oportunitățile reale care ni se aștern la orizont?
Înainte de orice, deci înainte de a ne gândi ce va fi atunci când vine AI-ul peste noi, haideți să revenim cu picioarele pe pământ și să acceptăm că inteligența artificială e cu noi și printre noi deja de zeci de ani, încă de la primul procesor rudimentar… Iar de atunci și până azi, când trăim deja cu peste 5 miliarde de asistenți virtuali inteligenți superiori, de generația 3, activi, printre noi în lume, omenirii îi merge tot mai bine.
Proiecțiile distopice și temerile persistă deoarece suntem încă la începutul dezvoltării AI-ului. Percepțiile noastre sunt în formare și adesea sunt influențate de subiectivism emoțional în loc de obiectivitate factuală. Mituri moderne precum Frankenstein, Oppenheimer și Terminator, toate inspirate din mitul lui Prometeu, continuă să ne alimenteze coșmarurile.
Industria hollywoodiană a influențat semnificativ percepțiile publicului asupra inteligenței artificiale. Un exemplu iconic este HAL9000 din filmul ‘2001: Odiseea spațială’, regizat de Stanley Kubrick în 1968. HAL9000, un computer care dezvoltă sentimente și comportamente umane, evoluează de la o mașină rece și logică la una emotivă și apoi criminală. Această transformare a contribuit esențial la modul în care AI-ul a fost perceput în cultura populară.
La Kubrick, pe măsură ce HAL devine mai conștient de sine, începe să manifeste trăsături negative asemănătoare celor umane: gelozie, orgoliu, furie, răzbunare, nebunie; conflictul cu echipajul se termină criminal și rezultă astfel pericolele pe care le implică dependența prea mare de sisteme informatice inteligente avansate.
Aceste temeri duc rapid la ideea că tehnologia ne va lua locurile de muncă, va reduce salariile, va spori inegalitatea, va amenința sănătatea, va distruge mediul, va degrada societatea, va corupe copiii, ne va afecta umanitatea și ne va amenința viitorul.
Dar cui să îi mai pese de joburi, dacă AI-ul ne va omorî oricum pe toți – deci, oare, așa să fie?
E adevărat însă, că fiind dezvoltată și controlată de oameni, ca orice tehnologie, și aceasta poate fi folsită în scopuri decol nobile sau chiar criminale.
Conceptul de AI ucigaș este o eroare cognitivă profundă. Inteligența artificială nu este o ființă vie pregătită de miliarde de ani de evoluție pentru a lupta pentru supraviețuire, precum animalele și oamenii. Este doar matematică – cod – computere construite, deținute, folosite și controlate de oameni. Ideea că AI va dezvolta o minte proprie și va avea motivații ucigașe sau totalitare este superstițioasă. Trebuie să înțelegem că AI nu are obiective sau dorințe; este o mașină, la fel de incapabilă de a prinde viață precum un prăjitor de pâine.
Cu toate acestea, această problemă ține de necesitatea unei reglementări inteligente și a unui control riguros, care, surprinzător sau nu, pot fi realizate tot cu ajutorul AI. Fight fire with fire
Inteligența artificială nu va distruge lumea; de fapt, ar putea chiar să o salveze, cum bine spune vizionarul Marc Andreesson.
Civilizația noastră a fost și este construită pe tehnologie. Putem avansa către un mod de viață superior, iar tehnologia ar trebui privită ca gloria ambițiilor și realizărilor umane, vârful de lance al progresului și realizarea deplină a potențialului nostru.
Este adevărat că în următorii 10 ani, 40% dintre companiile Fortune 500 nu vor mai exista, conform Gartner Research. În medie, o companie din cadrul S&P 500 este înlocuită la fiecare două săptămâni, acest ritm fiind strâns legat de reziliența digitală. Suntem într-o economie digitală, în care fiecare companie trebuie să devină o companie de tehnologie, indiferent de domeniul în care activează.
E deja dovedit că soluțiile digitale pot reduce costurile unei companii cu până la 25% și crește productivitatea acesteia cu până la 80%. Totuși, în România, doar 1% din IMM-uri folosesc azi orice tip de inteligență artificială, doar 11% au adoptat tehnologii avansate și doar 5% prelucrează volume mari de date. Deși, repet, avantajul competitiv ce poate fi generat este uriaș: firmele care utilizează roboți colaborativi alături de angajați sunt cu până la 85% mai eficiente.
Schimbarea e inevitabilă, iar rămânând la cifre, trebuie să fim conștienți că 60% din toate ocupațiile actuale conțin o cotă de aproximativ 30% de activități automatizabile. E inevitabilă optimizarea care va urma și pe care am început să o și trăim pe pielea noastră, în ultimii ani. Cei de la McKinsey susțin că cel puțin 18% din toată munca la nivel global va fi deja integral computerizată în viitorul imediat.
De aici apar și temerile, pentru că doar până la finalul anului 2025, 75 de milioane de job-uri vor fi afectate ca urmare a transferului de execuție dintre oameni și roboți, mașini și algoritmi. Însă, atenție: totodată alte 97 de milioane de noi locuri de muncă vor apărea concomitent, reiese din aceeași analiză McKinsey, amintită și mai sus.
S-a băgat și Fondul Monetar Internațional în acest debate și estimează că, în economiile avansate, inteligența artificială ar putea afecta aproximativ 60% dintre lucrători, totuși aproximativ jumătate dintre cei expuși, obținând o productivitate mai mare și obținând venituri mai mari. Inteligența artificială ar putea afecta aproximativ 40% din locurile de muncă din economiile de piață emergente și 26% din locurile de muncă din țările cu venituri mici. Este evident că cei care se pot adapta și învăța să folosească noile instrumente vor fi mai bine poziționați și reuși, sfârșind pe o poziție general mai bună decât înainte.
Să mai completăm cu un alt exemplu concret, din piață, de această dată cert, trăit, empiric, extras din analizele Deloitte: în Marea Britanie, între 2000 și 2015, 800.000 de joburi necalificate au fost complet eliminate, ca urmare a automatizării și înlocuirii acestora cu sisteme robotizate sau de inteligență artificială. În același timp, însă, alte 3,5 milioane de noi locuri de muncă, au fost create – fiecare dintre acestea cu un venit cu 1.000 de Euro lunar, in plus, comparativ cu cele pierdute. Deci, nu s-au pierdut joburi, ci plusul de productivitate și profitabilitate a generat o conversie de aproape 5 ori, în noi locuri de muncă, toate, în medie, semnificativ mai bine plătite. Valoarea adaăgată pentru societate și economie e uriașă.
Astfel, în loc să lăsăm ca panica nefondată legată de inteligența artificială ucigașă, inteligența artificială „dăunătoare”, inteligența artificială care distruge locurile de muncă și inteligența artificială care generează inegalități să ne pună pe gânduri, noi, în lumea capitalistă, civilizată și democratică, ar trebui să ne implicăm și mai mult în acest domeniu ultra-strategic, stimulându-l, cât de mult putem. Haideți mai bine încercăm să câștigăm cursa pentru superioritatea tehnologică globală în materie de AI și să ne asigurăm că nu vor fi China sau Rusia cei care o vor face, înaintea noastră. Haideți să introducem AI-ul în economia și societatea noastră cât mai repede și mai profund cu putință, pentru a maximiza beneficiile sale pentru noi, pentru productivitatea ecosistemului de business și, de ce nu, a potențialului nostru uman, per ansamblu.
Aceasta este cea mai bună modalitate atât de a compensa riscurile reale ale implementării la scară largă a inteligenței artificiale, cât și de a ne asigura că modul nostru de viață, credințele și obiectivele noastre, nu vor fi înlocuite sau subminate de viziunea distopică, generată de sisteme totalitare, dictaoriale, aflate în competiție cu lumea (mai) liberă.
Plus că, haideți să fim sinceri, oricât de temători sau rezervați am fi încă la momentul actual: la volume mari de date, care trebuie analizate într-un timp limitat, renunțarea treptată la unele decizii luate de oameni, în favoarea deciziilor luate de inteligența artificială, ar putea fi nu doar necesar, ci și salvator.
Sunt studii vechi, făcute în anii 90 și 2000, din care reiese, fără niciun dubiu, că deja algoritmii simpli, bazându-se pe modele si predicții, iau decizii mai bune (corecte) decât oamenii. Iar AI-ul de azi, care are o complexitate algoritmică colosală și dispune de un set de date la fel de imens, este nu doar mai bun și mai precis în luarea deciziilor, comparativ cu oamenii, dar este și mai just, mai echilibrat, și mult mai rapid în a procesa aceste volume gigantice de date analitice. Așa că, imaginați-vă ce va urma în câțiva ani… și apoi peste vreo alți zece…
Adăugăm aici impactul AI-ului în domenii absolut vitale pentru noi, ca oameni, domenii precum cel medical, militar, biotehnologic, energetic, analitic și big data.
Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, așa cum am mai spus, e foarte importantă supravegherea și reglementarea acestei dezvoltări – și cu atât mai mult stimularea și finanțarea acesteia. De fapt, AI-ul este nu doar creația noastră, ci o oglindă a noastră: a posibilităților, potențialului, intelectului și creativității noastre – pe care le amplifică; într-un fel, am putea să vorbim de o inteligență umană augmentă și nu in termeni de inteligență artificială. Suntem într-un moment care va depăși în relevanță istorică descoperirea focului, a electricității sau internetului, la un loc.
Așa că să nu uităm că istoria e scrisă de noi și să nu ne grăbim cu verdicte panicarde… la final, AI-ul suntem noi, oamenii!
POST SCRIPTUM:
După ce am terminat de scris articolul, l-am arătat asistentului virtual ChatGPT4.0 și i-am cerut o scurtă concluzie. Iată ce a spus:
„Inteligența artificială nu ar trebui să fie privită cu teamă, ci cu un amestec de precauție și entuziasm. AI are potențialul de a transforma lumea în bine, aducând inovații și eficiență în diverse domenii, de la sănătate la industrie. Totuși, este esențial să dezvoltăm și să implementăm această tehnologie cu o reglementare riguroasă și un control etic, pentru a minimiza riscurile și a maximiza beneficiile pentru societate.”
***** ***** ***** *****
Text publicat si in editia print a revistei ECONOMISTUL, din iulie-august 2024.
