Europa are o problemă care nu miroase doar a fum de țigară. Miroase a bani pierduți, a politici publice prost sincronizate, a rețele criminale care învață mai repede decât statele și a consumatori împinși uneori spre produse neverificate. Raportul KPMG realizat pentru Philip Morris International — ajuns la a 20-a ediție — arată că, în 2025, țigările ilicite au reprezentat 10,3% din consumul din Uniunea Europeană: 41,8 miliarde de țigări, adică mai mult de una din zece. Nota de plată fiscală: 16,7 miliarde de euro.
În cele 38 de țări europene analizate, consumul ilicit urcă la 55,3 miliarde de țigări, iar pierderile fiscale estimate ajung la 22,4 miliarde de euro. Nu mai e o fisură la marginea pieței, ci o conductă spartă în mijlocul sufrageriei europene.
Piața neagră nu mai are geografia de altădată
Ani la rând, imaginarul contrabandei a fost simplu: marfă ieftină din Est, consumatori din Vest, frontiere perforate și diferențe de preț suficient de mari cât să justifice riscul. Astăzi, harta se rescrie. Raportul indică o schimbare structurală: produsele contrafăcute fabricate în interiorul UE înlocuiesc tot mai mult fluxurile clasice Est–Vest. Piața neagră nu mai este doar camionul de la frontieră. Este atelierul clandestin, mai aproape de client și mai greu de detectat. Produsele contrafăcute au devenit principala sursă a țigărilor ilicite din UE: 18,3 miliarde de unități, adică 44% din consumul ilicit total. Volumul lor a crescut cu peste 20% față de anul precedent. Este ca și cum economia ilegală și-ar fi mutat depozitul din port direct în cartier: mai puține verigi, mai multă viteză, risc mai mic.
Vestul bogat plătește factura cea mai mare
Paradoxal, presiunea se vede cel mai puternic în economiile occidentale. Franța are o cotă a consumului ilicit de 41,4%, echivalentul a 20,5 miliarde de țigări. Aproape 9,7 miliarde sunt produse contrafăcute. Belgia ajunge la aproape 25%, iar Țările de Jos depășesc 22%. Șase state membre UE au acum cote de peste 20% ale pieței ilicite.
Aceste cifre nu sunt doar statistici de industrie. Sunt radiografii ale unei piețe în care politica fiscală, puterea de cumpărare și aplicarea legii nu mai trag în aceeași direcție. Când prețul legal urcă abrupt, iar veniturile reale sunt apăsate de inflație, consumatorul vulnerabil nu dispare din piață. De multe ori, doar schimbă ușa pe care intră.
România, sub media UE, dar nu în afara riscului
România apare, în raportul KPMG, cu o piață ilicită de 6,9% în 2025, aproximativ 1,78 miliarde de țigări, în creștere față de anul anterior, dar sub media UE. Pierderea estimată pentru statul român este de cel puțin 324 milioane de euro, cu 56 milioane de euro mai mult decât în 2024.
Există însă și o altă fotografie recentă a pieței: potrivit cercetării Novel Research, în februarie 2026 piața ilicită din România era estimată la 10,9% din consumul total — în scădere față de 12,6% în noiembrie 2025, dar peste pragul critic de 10%. Datele au fost date publicității la începutul lunii aprilie 2026. Media anuală pentru 2025 era indicată la 10,6%, peste media din 2024, de 9%. Diferențele de metodologie și de moment contează, dar mesajul de fond rămâne același: presiunea rețelelor ilicite este structurală. Sursele principale sunt familiare: Bulgaria și Republica Moldova, plus fluxuri din zona duty-free. În raportarea KPMG, produsele licite non-domestice provenite din Bulgaria cumulează 74% din totalul acestei categorii în 2025. Cu alte cuvinte, frontiera fiscală contează uneori la fel de mult ca frontiera vamală.
De ce predictibilitatea e o formă de securitate
România are un avantaj pe care îl subestimăm: un calendar fiscal relativ stabil. Din 2022, accizele au fost așezate pe un traseu de cinci ani, iar pentru produsele fără fum există categorii fiscale distincte și taxare diferențiată față de țigări. În 2024 au fost introduse categorii noi pentru produse cu nicotină orală și alte produse fără fum, cu un calendar fiscal pe trei ani. Calendarul actual expiră în martie 2027, iar discuțiile pentru noul cadru sunt așteptate în această vară. Aici se joacă, de fapt, miza. Fiscalitatea seamănă cu reglajul unei supape. Dacă o strângi prea brusc, presiunea nu dispare; poate crăpa conducta. Creșterile excesive de taxe și reglementările disproporționate pot produce efectul invers celui dorit: nu reduc neapărat consumul, ci îl mută spre piața nereglementată.
Piața neagră nu este doar o problemă de buget
Cele 16,7 miliarde de euro pierdute la nivelul UE sunt, evident, o problemă fiscală. Dar fenomenul este mai grav decât o gaură în buget. Produsele ilicite și contrafăcute nu trec prin aceleași controale de calitate, nu respectă aceleași reguli și nu sunt supuse acelorași mecanisme de verificare a vârstei. Comerțul ilegal nu concurează doar companiile legitime; concurează capacitatea statului de a proteja consumatorul.
Banii nu dispar în aer. Ei alimentează rețele capabile să producă, să transporte, să distribuie și să se adapteze cu o viteză pe care instituțiile publice rareori o pot egala. Economia ilicită funcționează ca un software care primește update-uri săptămânale; politica publică se mișcă adesea ca un sistem de operare care cere repornire după fiecare modificare.
Miza industrială a României
Discuția are, în România, și o dimensiune economică internă. PMI a investit peste 1,1 miliarde de dolari în România în ultimii 30 de ani, dintre care peste 730 milioane de dolari din 2017 pentru transformarea fabricii din Otopeni într-un hub de producție high-tech pentru produse din tutun încălzit. Aproximativ 90% din producția locală merge la export, în 54 de piețe de pe cinci continente. Contribuția totală a PMI la economia României a ajuns la 10,1 miliarde de lei în 2023, echivalentul a circa 0,63% din PIB. În 2025, contribuția la bugetul de stat a depășit 4,7 miliarde de lei, incluzând aproximativ 3,15 miliarde de lei din accize și 1,26 miliarde de lei din TVA. În jurul operațiunilor companiei funcționează peste 4.000 de IMM-uri, iar impactul total asupra ocupării depășește 9.000 de locuri de muncă. Exporturile românești de produse din tutun încălzit au depășit 1,3 miliarde de euro în 2025. Aceasta nu este o pledoarie sentimentală pentru o industrie. Este observația rece că, atunci când piața legală este slăbită, nu se pierde doar venit fiscal. Se erodează investiții, lanțuri de furnizori, exporturi și locuri de muncă. Statul nu poate trata economia legală ca pe un bancomat și apoi să se mire că ilegalul oferă chitanțe false.
Ce ar trebui să învețe Europa
Lecția raportului nu este că taxarea trebuie abandonată sau că reglementarea trebuie relaxată fără discernământ. Lecția este că extremele produc breșe. Piețele ilicite cresc acolo unde apar diferențe mari de preț, aplicare inegală a legii și reguli care ignoră comportamentul real al consumatorilor. Soluția rezonabilă nu are aer de slogan. Înseamnă controale mai bune la frontiere, destructurarea fabricilor clandestine, cooperare între autorități și sectorul privat, schimb de informații, calendare fiscale previzibile, taxare diferențiată și acces la produse reglementate fără fum pentru adulții care altfel rămân în consumul de țigări sau ajung în zona ilegală. Europa nu are nevoie de încă o hartă frumos colorată a pierderilor. Are nevoie de o politică publică suficient de lucidă încât să înțeleagă că piața neagră nu se combate cu reflexe, ci cu arhitectură. Rețelele ilegale se strecoară prin fisuri. Iar fisurile apar, cel mai des, acolo unde statul confundă intenția bună cu mecanismul eficient.
