Europa riscă să piardă talent științific în țările unde cercetarea rămâne subfinanțată, instituțiile academice sunt mai puțin atractive, iar cercetătorii au acces mai slab la mentorat, rețele internaționale și sprijin pentru aplicații competitive. Avertismentul vine dintr-un white paper al Consiliului Științific al European Research Council, care analizează de ce cercetătorii din țările „Widening” obțin mult mai puține granturi ERC decât colegii lor din vestul și nordul Europei.
Pe scurt
-
Țările „Widening” reprezintă aproximativ un sfert din populația Uniunii Europene, dar obțin abia aproximativ o douăzecime din granturile ERC.
-
Rata totală de succes a cercetătorilor din aceste țări a fost de 5% în perioada 2007-2023, față de 12% pentru toate țările participante.
-
În Horizon Europe, rata de succes a crescut la 8% pentru țările „Widening”, dar media generală a fost de 14%.
-
România este sub media regiunii, cu o rată de succes de 5% în Horizon Europe și 14 granturi principale ERC raportate în tabelul anexă.
-
ERC spune că excelența științifică trebuie să rămână singurul criteriu de evaluare, dar cere reforme naționale, investiții mai mari, mentorat, folosirea fondurilor de coeziune și sprijin mai bun pentru cercetători.
Țările „Widening” includ Grecia, Portugalia și cele 13 state membre care au intrat în Uniunea Europeană după 2004. White paper-ul folosește și definiția mai largă din Horizon Europe, care include unele țări asociate și regiunile ultraperiferice. Problema descrisă de ERC nu este doar geografică. Ea privește felul în care capacitatea de cercetare de vârf este distribuită în Europa și felul în care sistemele naționale ajută sau blochează cercetătorii buni.
Datele ERC arată un decalaj persistent. În perioada FP7, cercetătorii din țările „Widening” au avut o rată de succes de 3%, față de 10% pentru toate țările. În Horizon 2020, rata lor a urcat la 6%, față de 12% general. În Horizon Europe, a ajuns la 8%, dar media generală a fost de 14%. Pentru întreaga perioadă 2007-2023, cercetătorii din aceste țări au depus 11.746 de propuneri evaluate, au obținut 603 granturi și au avut o rată de succes de 5%, față de 12% pentru totalul țărilor.
Diferența apare și atunci când sunt comparate țări cu populații similare. White paper-ul arată că Danemarca are o populație apropiată de cea a Slovaciei, dar a primit până acum 355 de granturi ERC, în timp ce Slovacia a primit două. Raportat la numărul de cercetători din sectorul public, diferențele sunt la fel de mari: 40,7 granturi ERC la mia de cercetători în Elveția și 45,2 în Țările de Jos, față de 5,5 în Portugalia și 4,05 în Cehia.
România apare în document ca una dintre țările unde decalajul rămâne important. În tabelul privind ratele de succes pe programe, România a avut 0% în FP7, 3% în Horizon 2020 și 5% în Horizon Europe. În tabelul anexă privind granturile principale ERC la mia de cercetători din sectorul educației superioare, România apare cu 6.475 de cercetători, 14 granturi principale ERC și aproximativ două granturi la mia de cercetători.
White paper-ul subliniază că există și progrese. Cipru, Grecia, Lituania și Slovenia și-au dublat cel puțin ratele de succes după FP7. Slovenia a avut o creștere de patru ori în Horizon 2020 față de FP7, iar Cehia și-a triplat rata de succes de la FP7 la Horizon 2020. În 2024, cercetătorii din Cehia au avut cea mai mare rată de succes din Europa în competiția ERC Consolidator Grant.
Aceste exemple arată că decalajul nu este inevitabil. Țările care investesc în cercetare, creează programe de sprijin pentru aplicanți și construiesc comunități de mentorat pot îmbunătăți rezultatele. Cehia este prezentată ca un caz important, printr-o inițiativă pornită de cercetători locali, care oferă mentorat structurat, ateliere de pregătire, evaluare critică a propunerilor și interviuri simulate pentru candidații care ajung în etapele finale.
Problemele identificate de ERC sunt structurale. Universitățile și institutele de cercetare din multe țări „Widening” au finanțare și infrastructură limitate, proceduri de evaluare care nu sunt mereu bazate pe merit, perspective de carieră mai puțin atractive, mobilitate internațională redusă și mai puține oportunități de colaborare. Multe instituții nu au birouri specializate de granturi, iar cercetătorii nu au întotdeauna colegi cu experiență care să le ofere feedback critic.
Aplicațiile ERC cer idei ambițioase, nu proiecte incrementale. White paper-ul arată că această cultură a cercetării de frontieră poate intra în tensiune cu tradiții locale mai prudente, unde planificarea cercetării este mai conservatoare. Când există puțini câștigători ERC într-o țară, există și mai puține modele locale de la care cercetătorii tineri pot învăța.
Finanțarea națională este unul dintre cei mai puternici factori. Țări precum Suedia, Austria sau Germania investesc aproximativ 3% din PIB în cercetare și dezvoltare. În majoritatea statelor membre mai noi, nivelul este sub 2%, iar în unele sub 1%. Documentul spune că nicio țară din Europa Centrală și de Est nu a atins încă ținta de 3% pentru cercetare și dezvoltare. Doar Slovenia și Cehia au depășit 2%, iar Slovacia, Bulgaria, Letonia și România sunt sub 1%.
Graficele ERC arată o corelație puternică între cheltuielile naționale brute pentru cercetare și dezvoltare și numărul de granturi ERC. Corelația indicată în document este de 0,91. Aceasta nu înseamnă că banii produc automat excelență, dar arată că sistemele care investesc mai mult în cercetare oferă cercetătorilor șanse mai mari să concureze la nivel european.
Există și bariere lingvistice, culturale și psihologice. Scrierea unor propuneri foarte bune în engleză poate fi dificilă. Cercetătorii din unele țări participă mai puțin la rețele internaționale și la dezbaterea științifică globală. Unii evită să aplice la ERC pentru că percep competiția ca pe un club închis, cu șanse prea mici de succes. Cercetătorii seniori se pot teme și de pierderea prestigiului dacă aplicația eșuează.
O altă problemă apare după câștigarea grantului. Unele instituții gazdă nu îndeplinesc cerințele administrative pentru derularea proiectului sau nu pot oferi condițiile necesare pentru recrutare și management. Documentul menționează situații în care cercetători din țări „Widening” au fost nevoiți să mute proiecte sau părți ale echipelor în alte țări, deși câștigaseră competiția.
ERC a introdus deja măsuri de sprijin. Programul ERC Visiting Research Fellows, lansat în 2016, permite potențialilor aplicanți să petreacă între una și șase luni în echipe ERC, pentru a se pregăti pentru propria aplicație. Din 2016, peste 100 de cercetători din țările „Widening” au vizitat proiecte ERC, 60 au aplicat ulterior la competiții, iar opt au fost finanțați.
Inițiativa de mentorat ERC, lansată în 2021, oferă cercetătorilor din țările „Widening” acces la mentori dintre actualii și foștii beneficiari ERC sau foști membri de panel. Aproximativ 140 de potențiali aplicanți au beneficiat de aceste servicii, peste 120 au aplicat, iar 13 au primit finanțare.
ERC a lansat în 2025 și un program de 1,5 milioane de euro pentru sprijinirea punctelor naționale de contact, cu accent pe țările „Widening”. Programul include formare, mentorat, schimb de experiență și networking, pentru ca potențialii aplicanți să primească sprijin mai bun înainte de depunerea propunerilor.
Consiliul Științific al ERC insistă că soluția nu trebuie să fie scăderea standardelor. Excelența științifică trebuie să rămână singurul criteriu de evaluare. Documentul respinge implicit ideea unor cote geografice sau a unei evaluări mai indulgente pentru anumite țări. Sprijinul trebuie să vină înainte de competiție, prin reforme, finanțare, mentorat, rețele, instituții mai bune și aplicații mai solide.
White paper-ul recomandă guvernelor să îmbunătățească guvernanța, autonomia și competitivitatea internațională a universităților, să promoveze angajarea și promovarea pe merit, să reducă poverile administrative și să ofere cariere mai stabile și mai atractive pentru cercetători. Fără aceste schimbări, talentul va continua să plece spre sisteme mai competitive.
Fondurile de coeziune pot deveni un instrument important. Din 2022, statele membre pot transfera până la 5% din bugetul Fondului European de Dezvoltare Regională către alte instrumente europene, inclusiv Horizon Europe. Această opțiune poate finanța proiecte ERC sau Marie Skłodowska-Curie evaluate pozitiv, dar nefinanțate din lipsă de buget. În 2025, 69 de aplicanți din țări „Widening” au ajuns în a doua etapă de evaluare ERC în Horizon Europe, dar nu au primit finanțare. Până acum, doar Lituania și Letonia au folosit această posibilitate.
ERC intenționează să intensifice dialogul cu ministerele și agențiile naționale de finanțare, să își concentreze strategia de comunicare din 2026 pe țările „Widening”, să promoveze povești de succes și să identifice mai mulți cercetători excelenți din regiune pentru panelurile de evaluare. Între 2007 și 2023, experții din țările „Widening” au reprezentat aproximativ 10% dintre membrii panelurilor ERC, dublu față de ponderea granturilor obținute de regiune, dar sub ponderea demografică a acestor țări în Europa.
Decalajul ERC arată că piața europeană a excelenței științifice nu funcționează egal pentru toate regiunile. Cercetătorii buni există și în țările cu performanțe mai slabe, dar au nevoie de instituții care îi pot susține, de finanțare, de timp pentru idei ambițioase, de feedback dur și util, de rețele internaționale și de administrații capabile să gestioneze granturi mari.
Pentru Uniunea Europeană, problema afectează competitivitatea științifică a întregului continent. Dacă o parte mare a Europei rămâne slab conectată la competițiile de cercetare de frontieră, talentul se mută, sistemele naționale se golesc, iar sprijinul politic pentru finanțarea pan-europeană poate scădea. ERC propune o soluție care păstrează competiția strict bazată pe excelență, dar cere ca mai multe țări să construiască acasă condițiile în care excelența poate apărea și poate rămâne.