Inegalitatea veniturilor s-a redus ușor în Uniunea Europeană, iar România a rămas sub media europeană, potrivit datelor publicate de Eurostat vineri, 23 octombrie. În seria statistică pentru 2025, coeficientul Gini al UE a coborât la 29,2 puncte, de la 29,4 în 2024. România a înregistrat o scădere de la 28,0 la 27,3 puncte, într-un clasament în care diferențele dintre state rămân mari.
Pe scurt
-
Coeficientul Gini al UE a scăzut cu 0,2 puncte, de la 29,4 în seria pentru 2024 la 29,2 în cea pentru 2025. Indicatorul descrie distribuția veniturilor disponibile, după impozite și transferuri sociale.
-
În România, coeficientul a coborât de la 28,0 la 27,3 puncte, cu 1,9 puncte sub media UE. Rezultatul indică o distribuție mai egală a veniturilor decât media europeană, fără a arăta cât de mari sunt aceste venituri.
-
Bulgaria a avut cea mai mare inegalitate, cu 37,7 puncte, urmată de Letonia, cu 35,6, și Lituania, cu 35,5. Cele mai mici valori au fost în Slovacia, 23,0, și Belgia, 23,4.
-
Seria pentru 2025 se referă la veniturile din 2024. Valoarea Lituaniei este provizorie, iar Slovacia are o ruptură de serie care limitează comparațiile cu anii anteriori.
-
Comisia Europeană arată că, pentru același an statistic 2025, coeficientul UE era de 34,1 înaintea transferurilor sociale, fără pensii, și de 29,2 după acestea. Diferența nu reprezintă o scădere de la un an la altul.
-
O inegalitate mai mică nu înseamnă automat reducerea sărăciei, creșterea veniturilor fiecărei gospodării sau o distribuție mai egală a averii. Aceste aspecte se măsoară separat.
Pentru România, reducerea de 0,7 puncte plasează indicatorul cu 1,9 puncte sub nivelul european. Comparația privește felul în care veniturile sunt împărțite în interiorul populației, nu distanța dintre venitul unui român și cel al unui locuitor al unui stat mai prosper. O distribuție mai egală poate exista și într-o țară în care veniturile sunt relativ mici.
La nivelul UE, Bulgaria a înregistrat 37,7 puncte, urmată de Letonia, cu 35,6, și Lituania, cu 35,5. La cealaltă extremitate se află Slovacia, cu 23,0 puncte, Belgia, cu 23,4, Cehia, cu 24,0, Slovenia, cu 24,6, și Polonia, cu 24,9. Diferența de 14,7 puncte dintre Bulgaria și Slovacia măsoară distanța dintre doi indici ai inegalității, nu un decalaj de venit exprimat în euro.
Clasamentul trebuie citit împreună cu notele statistice. Eurostat marchează valoarea Lituaniei drept provizorie, iar pentru Slovacia semnalează o ruptură de serie în 2025. Valoarea slovacă poate fi inclusă în comparația dintre țări pentru acel an, dar evoluția sa față de anii anteriori nu trebuie tratată ca o comparație pe deplin omogenă.
Există și un decalaj între anul indicat în serie și perioada în care au fost obținute veniturile. Datele provin din ancheta europeană privind veniturile și condițiile de viață, EU-SILC. Seria pentru 2025 folosește veniturile din 2024, iar cea pentru 2024, veniturile din 2023. Comunicatul publicat acum nu descrie, așadar, situația veniturilor în timp real în toamna lui 2026.
Coeficientul Gini este calculat pe baza venitului disponibil al gospodăriei, după impozite și transferuri sociale, ajustat în funcție de numărul și vârsta membrilor săi. Ajustarea ține seama de cheltuielile pe care aceștia le împart. Indicatorul variază de la zero, pentru o distribuție perfect egală, la 100, pentru inegalitate maximă. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât diferențele de venit sunt mai pronunțate.
Raportul Comisiei Europene privind ocuparea și evoluțiile sociale în Europa în 2026 arată și contribuția prestațiilor sociale. În anul statistic 2025, coeficientul UE era de 34,1 puncte înaintea transferurilor sociale, fără pensii, și de 29,2 după includerea lor. Aceasta este o comparație între două moduri de calcul pentru același an, diferită de scăderea anuală de la 29,4 la 29,2 puncte. Raportul constată totodată că efectul transferurilor asupra inegalității pare să se fi diminuat după 2021, posibil și pe fondul revenirii ocupării după pandemie.
Inegalitatea veniturilor și sărăcia rămân însă fenomene distincte. Indicele Gini nu măsoară nivelul absolut al veniturilor, privarea materială sau valoarea averii deținute de gospodării. Scăderea sa nu permite concluzia că fiecare gospodărie câștigă mai mult ori că numărul persoanelor expuse sărăciei s-a redus. Pentru a evalua nivelul de trai, distribuția veniturilor trebuie privită alături de indicatorii privind veniturile efective și riscul de sărăcie.
