Declarațiile de faliment ale companiilor din Uniunea Europeană au crescut cu 5,7% în trimestrul al doilea din 2026 față de primele trei luni ale anului și au ajuns la cel mai ridicat nivel înregistrat după primul trimestru din 2019, potrivit datelor Eurostat. În același interval, numărul înregistrărilor de noi afaceri a scăzut cu 0,5%, marcând al doilea trimestru consecutiv de recul. Evoluțiile diferă puternic între sectoare și state membre, iar Eurostat avertizează că declarația de faliment nu înseamnă automat închiderea definitivă a unei întreprinderi.
Pe scurt
-
Declarațiile de faliment au crescut cu 5,7% în UE în trimestrul al doilea din 2026 și cu 6,9% în zona euro, comparativ cu trimestrul precedent.
-
Înregistrările de noi afaceri au scăzut cu 0,5% în UE și cu 0,1% în zona euro, după ce scăzuseră deja în primul trimestru al anului.
-
Industria a avut cea mai mare reducere a înregistrărilor, de 3,6%, urmată de hoteluri și restaurante, cu 3,4%, și educație și servicii sociale, cu 3,2%.
-
Falimentele au crescut cel mai mult în educație și servicii sociale, cu 21,1%, transport, cu 11,4%, și servicii financiare, cu 6,8%.
-
Estonia, Grecia și Croația au avut cele mai mari creșteri trimestriale ale declarațiilor de faliment dintre statele pentru care există date, în timp ce Irlanda a înregistrat cea mai mare creștere a noilor înregistrări de afaceri.
Numărul ajustat sezonier al declarațiilor de faliment a crescut cu 5,7% în Uniunea Europeană în trimestrul al doilea din 2026, după o scădere de 2,4% în primele trei luni ale anului. În zona euro, creșterea trimestrială a fost și mai mare, de 6,9%, după un recul de 2,3% în primul trimestru. Potrivit seriei statistice Eurostat, nivelul falimentelor din UE a ajuns astfel la cel mai ridicat punct de după începutul anului 2019.
Evoluția vine după o perioadă mai lungă de creștere a declarațiilor de faliment. După nivelurile neobișnuit de reduse din prima parte a pandemiei, când măsurile guvernamentale au ajutat numeroase companii să evite procedurile de insolvență, numărul declarațiilor a crescut aproape continuu din ultimul trimestru din 2021 până în trimestrul al treilea din 2025. Două scăderi moderate la sfârșitul lui 2025 și începutul lui 2026 au întrerupt temporar această tendință, înaintea creșterii din trimestrul al doilea.
Înregistrările de noi afaceri au evoluat în direcția opusă. Numărul lor a scăzut cu 0,5% în UE față de primul trimestru și cu 0,1% în zona euro, după ce în primele trei luni din 2026 scăzuse deja cu 0,9% în UE și cu 1,3% în zona euro. Eurostat descrie această evoluție drept continuarea tendinței descendente observate de la începutul anului, după ce înregistrările atinseseră niveluri ridicate spre sfârșitul lui 2025.
Reducerea nu este însă uniformă în economie. În trimestrul al doilea, înregistrările de afaceri au scăzut în cinci dintre cele opt mari sectoare analizate de Eurostat, industria având cel mai puternic recul, de 3,6%. Hotelurile și restaurantele au înregistrat o reducere de 3,4%, iar educația și serviciile sociale una de 3,2%, în timp ce tehnologia și comunicațiile au evoluat în direcția opusă, cu o creștere de 8,8%.
Construcțiile au avut de asemenea o creștere a înregistrărilor, de 1%, iar serviciile financiare au rămas practic neschimbate. Eurostat observă că sectorul informației și comunicațiilor urmează o tendință de creștere a noilor înregistrări începută în trimestrul al doilea din 2025. În pofida reculului general din prima jumătate a acestui an, nivelul înregistrărilor rămâne peste cel dinaintea pandemiei în aproape toate sectoarele.
O diferență importantă apare însă în industrie, comerț și hoteluri și restaurante, unde numărul înregistrărilor din trimestrul al doilea din 2026 era încă sub nivelul din ultimul trimestru al anului 2019. În schimb, informațiile și comunicațiile, transportul, serviciile financiare, educația și serviciile sociale și construcțiile se aflau peste nivelurile de dinaintea pandemiei. Datele arată astfel că reducerea generală a noilor înregistrări ascunde evoluții sectoriale foarte diferite.
Și falimentele au avut o distribuție inegală. Cinci dintre cele opt sectoare analizate au înregistrat creșteri în trimestrul al doilea, cea mai mare fiind în educație și servicii sociale, unde declarațiile au urcat cu 21,1%. Transportul a avut o creștere de 11,4%, iar serviciile financiare de 6,8%, în timp ce hotelurile și restaurantele au înregistrat o reducere de 2,6%, construcțiile de 1,7%, iar comerțul de 1,2%.
Pe termen mai lung, nivelul declarațiilor de faliment din trimestrul al doilea din 2026 era peste cel din ultimul trimestru din 2019 în toate sectoarele urmărite. Această comparație trebuie interpretată însă în contextul scăderii puternice din perioada pandemiei și al revenirii ulterioare, deoarece sprijinul public oferit companiilor în 2020 a redus temporar numărul procedurilor de faliment. Eurostat nu atribuie creșterea actuală unei singure cauze economice și nu stabilește, pe baza acestor date, câte dintre companiile implicate își vor înceta definitiv activitatea.
Diferențele dintre statele membre sunt și mai mari. Luxemburg a înregistrat cea mai puternică reducere trimestrială a noilor înregistrări, de 24,2%, urmat de Lituania, cu 12,4%, și Danemarca, cu 8,2%. La celălalt capăt al clasamentului, numărul înregistrărilor a crescut cu 20,4% în Irlanda, 8,2% în Belgia și 7,6% în Suedia.
În privința falimentelor, Estonia a avut cea mai mare creștere dintre statele pentru care Eurostat dispune de date, de 31,8%, urmată foarte aproape de Grecia, cu 31,6%, și Croația, cu 20,5%. Cele mai mari scăderi au fost în Malta, cu 50%, Cipru, cu 41,7%, și Slovacia, cu 33,5%. Eurostat avertizează însă că procentajele din țările mici pot fi foarte volatile deoarece numărul absolut al falimentelor este redus, astfel încât câteva cazuri suplimentare sau în minus pot produce variații procentuale foarte mari.
Datele trebuie interpretate și prin prisma modului în care Eurostat definește cei doi indicatori. Înregistrarea unei afaceri reprezintă înscrierea unei unități juridice în registrul relevant și este considerată un indicator timpuriu al intenției de a începe o activitate economică. Ea nu echivalează automat cu apariția unei întreprinderi active, deoarece o entitate înregistrată poate să nu înceapă efectiv să producă, să angajeze sau să realizeze venituri.
În mod similar, o declarație de faliment reprezintă începutul unei proceduri juridice și nu trebuie confundată cu dispariția unei companii. O întreprindere poate continua să funcționeze în timpul procedurii și, în funcție de legislația națională și de rezultatul restructurării, poate evita închiderea. Din acest motiv, Eurostat avertizează că statisticile trimestriale privind falimentele nu pot fi comparate direct cu datele anuale privind întreprinderile care și-au încetat efectiv activitatea.
Comparațiile dintre state trebuie tratate cu aceeași precauție, deoarece legislațiile privind falimentul, formele juridice acoperite și practicile administrative diferă. Eurostat calculează agregatele europene folosind indici naționali ponderați cu numărul de întreprinderi active și utilizează ajustarea sezonieră pentru a permite comparații între trimestre. Seria actuală este obligatorie pentru statele membre începând cu 2021, iar datele anterioare provin în parte din raportări voluntare.
Datele trimestriale privind înregistrările și falimentele sunt utilizate ca indicatori timpurii ai evoluției mediului de afaceri, deoarece apar mai rapid decât statisticile anuale privind nașterea și dispariția întreprinderilor. Ele permit urmărirea schimbărilor de la un trimestru la altul, dar nu măsoară direct numărul companiilor care au început sau și-au încetat efectiv activitatea.
Eurostat a publicat datele pentru trimestrul al doilea din 2026 la 17 august. Următoarea actualizare a seriei trimestriale este programată pentru februarie 2027.