Franța și Germania propun relaxarea țintei de emisii pentru mașinile noi din 2035 în schimbul unor reguli favorabile producției europene

Franța și Germania au convenit asupra unei poziții comune care ar permite comercializarea unor autoturisme noi cu motoare termice și după 2035, prin flexibilizarea regulilor europene privind emisiile de CO₂, în schimbul unor condiții mai favorabile pentru vehiculele și componentele produse în Europa. Acordul politic anunțat la 16 octombrie 2026 de președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz urmărește să influențeze negocierile europene asupra pachetului pentru industria auto și asupra Actului privind accelerarea industrială. Compromisul nu modifică legislația aflată în vigoare, iar eventualele schimbări necesită acordul instituțiilor europene competente.

Compromisul dintre Paris și Berlin reunește două dezbateri europene care au generat poziții divergente între statele membre: viitorul motoarelor cu ardere internă după 2035 și condițiile în care fondurile publice europene ar trebui să susțină produse fabricate în Europa. Germania a solicitat o flexibilitate tehnologică mai mare pentru constructorii auto, inclusiv posibilitatea menținerii pe piață a unor vehicule hibride și cu motoare termice. Franța a insistat asupra unor reguli de preferință europeană pentru a proteja investițiile și locurile de muncă din industria auto în fața concurenței internaționale. Acordul din 16 octombrie leagă cele două obiective și oferă o poziție comună înaintea continuării negocierilor legislative.

Regulile europene în vigoare stabilesc pentru autoturismele și camionetele noi o țintă de reducere de 100% a emisiilor medii de CO₂ începând cu 2035, calculată în raport cu nivelul de referință prevăzut de legislație. Această cerință a fost introdusă prin Regulamentul (UE) 2023/851, care a modificat standardele europene de performanță pentru emisiile vehiculelor noi. Ea privește vehiculele nou-înmatriculate, fără să impună retragerea automată din circulație a automobilelor existente cu motoare pe benzină sau motorină.

În decembrie 2025, Comisia Europeană a propus revizuirea cadrului, introducând o reducere de 90% a emisiilor din 2035, completată prin mecanisme de compensare a procentului rămas, inclusiv prin utilizarea anumitor materiale cu emisii reduse și a combustibililor alternativi. Formula urmărea să ofere constructorilor flexibilitate pentru tehnologii diferite, păstrând în același timp un obiectiv climatic mai amplu. Franța și Germania au negociat acum o abordare care ar menține reducerea de 90%, dar ar elimina necesitatea compensării suplimentare a celor 10%, potrivit detaliilor relatate despre acord.

Această diferență schimbă potențial condițiile în care constructorii și-ar putea organiza gama de modele după 2035. Într-un sistem bazat pe media emisiilor vehiculelor noi vândute de un producător, comercializarea unor automobile cu emisii mai ridicate poate fi influențată de proporția vehiculelor electrice și a altor modele cu emisii reduse din aceeași flotă. O țintă de reducere de 90% nu înseamnă libertatea nelimitată de a vinde orice model termic și nici garantarea menținerii fiecărui tip de propulsie. Posibilitățile concrete vor depinde de metodologia finală de calcul, de flexibilitățile permise și de celelalte obligații aplicabile producătorilor.

Documentul comun publicat de Palatul Élysée și de guvernul federal german confirmă acordul asupra unei abordări care combină o traiectorie ambițioasă de decarbonizare cu flexibilitate legislativă și stimulente pentru investiții, cercetare, dezvoltare și producție europeană. Comunicatul nu enumeră însă toate cifrele și mecanismele tehnice relatate de presă. Prin urmare, pragurile detaliate asociate compromisului trebuie diferențiate de angajamentele formulate explicit în declarația oficială.

Preferința europeană constituie a doua componentă majoră. Parisul și Berlinul urmăresc ca anumite achiziții publice și scheme de sprijin să favorizeze vehiculele fabricate în Europa și să stimuleze utilizarea componentelor produse în regiune. Potrivit detaliilor prezentate în relatările despre acord, una dintre opțiunile negociate ar impune ca aproximativ 70% din componentele unui automobil, excluzând bateria, să provină din Europa, iar cel puțin 10% din conținutul bateriei să fie de origine europeană. Aceste cifre nu figurează în declarația comună scurtă și nu reprezintă încă cerințe juridice aplicabile constructorilor.

Pentru industria auto, originea componentelor poate avea consecințe economice importante. Un vehicul asamblat într-o uzină europeană poate utiliza baterii, sisteme electronice, motoare electrice și alte componente produse în afara Uniunii. Condițiile privind conținutul local încearcă să stimuleze dezvoltarea unor lanțuri de furnizare europene, astfel încât investițiile publice să sprijine mai multe etape ale producției. Aplicarea lor ridică însă întrebări privind costurile, disponibilitatea componentelor, regulile comerciale internaționale și modul în care ar fi calculată contribuția furnizorilor din diferite țări.

Acordul franco-german deschide și posibilitatea includerii unor parteneri europeni din afara UE în sistemul de preferință. Potrivit relatărilor despre compromis, Regatul Unit ar putea fi tratat ca partener de încredere, alături de țări strâns integrate economic cu piața europeană, în funcție de condiții privind reciprocitatea și politica comercială. Această abordare răspunde intereselor unor producători care își distribuie activitățile industriale între UE și Regatul Unit, dar ar putea genera diferențe de tratament față de alți parteneri comerciali.

Definirea teritoriului eligibil pentru o eventuală preferință europeană este relevantă pentru întreprinderile care produc componente în Regatul Unit, Norvegia, Islanda sau Elveția. O companie care beneficiază astăzi de lanțuri de aprovizionare transfrontaliere ar putea fi afectată de modul în care regulile finale stabilesc originea produselor. Condițiile exacte de eligibilitate, pragurile de conținut local și eventualele derogări trebuie însă stabilite prin actele europene corespunzătoare.

Poziția comună apare în cadrul discuțiilor asupra Actului privind accelerarea industrială, inițiativă prin care Comisia Europeană urmărește consolidarea producției și investițiilor în Europa. Cerințele privind originea produselor sau a componentelor pot influența utilizarea banilor publici și accesul întreprinderilor la anumite programe de sprijin. Ele nu presupun automat interzicerea importurilor sau a comercializării vehiculelor fabricate în afara regiunii. Diferența dintre accesul la piață și eligibilitatea pentru un stimulent public trebuie păstrată în evaluarea propunerii.

Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) a salutat acordul franco-german drept un pas înainte pentru accelerarea negocierilor, dar a considerat că unele flexibilități importante lipsesc. Organizația a menționat posibilitatea utilizării materialelor cu emisii reduse pentru compensarea emisiilor, precum și calcularea mediei performanței constructorilor pe mai mulți ani, începând din 2028, pentru a facilita tranziția către vehicule electrice. ACEA a atras atenția și asupra complexității unor condiții de conținut local, inclusiv asupra propunerii privind un prag de 80% la nivelul flotelor, asociat pachetului industrial.

Pozițiile industriei nu sunt uniforme. Constructorii cu investiții importante în vehicule electrice pot urmări păstrarea unor ținte care să ofere predictibilitate pentru investițiile în baterii și tehnologii noi, în timp ce alți producători solicită mai mult timp și flexibilitate pentru tranziția modelelor existente. Furnizorii de componente pot fi interesați de măsuri de sprijin pentru producția locală, dar se pot confrunta și cu dificultăți dacă regulile privind originea limitează accesul la anumite tehnologii sau materii prime importate.

Organizațiile de mediu care critică flexibilizarea obiectivului din 2035 avertizează că reducerea cerințelor de emisii poate diminua stimulentele pentru investiții rapide în mobilitatea electrică. Din această perspectivă, păstrarea unui calendar clar pentru eliminarea emisiilor la vehiculele noi ar sprijini dezvoltarea infrastructurii de încărcare, a bateriilor și a unor capacități industriale competitive pe termen lung. Susținătorii flexibilizării invocă, în schimb, necesitatea adaptării tranziției la cererea consumatorilor, costurile tehnologiei și situația economică a constructorilor. Efectele asupra emisiilor și investițiilor vor depinde de forma finală a regulilor, nu numai de acordul politic anunțat.

Declarația comună franco-germană reafirmă obiectivul reducerii substanțiale a emisiilor de CO₂ și al dezvoltării următoarei generații de vehicule electrice în Europa. Parisul și Berlinul susțin că tranziția către mobilitatea cu emisii reduse trebuie însoțită de investiții și de menținerea producției industriale pe continent. În această formulare oficială, cele două guverne prezintă acordul ca pe o combinație între politica climatică și competitivitatea economică, urmărind continuarea negocierilor cu celelalte state membre și cu instituțiile europene.

Consiliul European a solicitat, la reuniunea din 15–16 octombrie, accelerarea negocierilor asupra pachetului auto și a altor inițiative privind competitivitatea. Totuși, concluziile liderilor nu transformă acordul dintre Franța și Germania într-o normă obligatorie pentru toate statele membre. Modificarea standardelor europene de emisii și adoptarea condițiilor de preferință industrială presupun continuarea procedurilor legislative, inclusiv negocierea pozițiilor Parlamentului European și Consiliului UE și adoptarea formală a textelor finale.

Pentru constructorii auto, furnizorii de componente și investitorii europeni, consecința imediată a acordului este existența unei poziții comune între două state membre cu o pondere importantă în industria auto europeană. Nu există încă o modificare aplicabilă a țintei din 2035 sau un drept nou la subvenții pentru vehiculele fabricate în Europa. Următoarea etapă va fi negocierea compromisului la nivelul UE, unde vor trebui clarificate reducerea emisiilor, tratamentul tehnologiilor de propulsie, criteriile de origine și condițiile de sprijin public.