Friends of Europe avertizează că energia curată atrage deja banii, dar rețelele Europei nu țin pasul

Energia curată a devenit suficient de matură pentru a atrage capital privat la scară globală, dar Europa riscă să fie încetinită de rețele, infrastructură inegală și piețe energetice fragmentate, avertizează o analiză Friends of Europe semnată de Ulrike Sapiro. Textul susține că finalizarea Uniunii Energiei nu mai este doar o temă climatică, ci o condiție pentru competitivitate, reziliență și capacitatea Europei de a integra rapid energia curată în economie.

Pe scurt

1. Friends of Europe spune că economia verde globală a ajuns anul trecut la 10.000 de miliarde de dolari.

2. Investițiile globale în energie ar urma să crească cu aproximativ 5% și să ajungă la 3.400 de miliarde de dolari.

3. Analiza spune că electrificarea devine o temă centrală de politică economică, deoarece poate reduce costurile, dependența de combustibili fosili și expunerea la volatilitatea prețurilor.

4. Principalele blocaje ale Europei sunt rețelele insuficiente, infrastructura dezvoltată inegal și piețele energetice fragmentate.

5. Ulrike Sapiro susține că finalizarea Uniunii Energiei este o miză de competitivitate și reziliență, nu doar o reformă cu beneficii climatice.

Analiza Friends of Europe pleacă de la contrastul dintre blocajul negocierilor climatice de la Bonn și viteza cu care investițiile private se mută spre economia curată. În timp ce diplomația climatică internațională a rămas blocată în dispute privind finanțarea și țintele pentru adaptare, companiile, investitorii și piețele energetice au început deja să trateze tranziția ca pe o schimbare economică ireversibilă.

Ulrike Sapiro scrie că economia verde globală a atins anul trecut un nivel record de 10.000 de miliarde de dolari și a depășit performanța piețelor mai largi. Fluxurile de capital în investițiile globale în energie sunt așteptate să crească cu aproximativ 5%, până la 3.400 de miliarde de dolari.

Textul dă mai multe exemple de investiții recente. Iberdrola a atras 1,7 miliarde de euro prin obligațiuni verzi pentru extinderea rețelelor și energie regenerabilă. Frontier a obținut 915 milioane de dolari de la Google, Anthropic și alți actori pentru eliminarea permanentă a carbonului. EQT a închis un împrumut de 4,4 miliarde de dolari legat de obiective de sustenabilitate, descris ca cel mai mare din Asia. Uniunea Europeană și Egiptul au susținut un proiect de 800 de milioane de dolari pentru modernizarea rețelei electrice egiptene și integrarea a 22 GW de energie regenerabilă până în 2030.

Autoarea notează că această mișcare nu este alimentată doar de preocuparea pentru climă. Costurile ridicate ale energiei, securitatea energetică și dependența de combustibili fosili au devenit argumente economice puternice. Tehnologiile regenerabile sunt acum disponibile, scalabile și viabile economic, iar capitalul privat a început să le trateze ca investiții de bază, nu ca proiecte marginale.

„Capitalul privat și-a luat decizia. Tranziția energetică se întâmplă, alături de procesul multilateral și, tot mai mult, înaintea lui”, scrie Ulrike Sapiro.

Electrificarea devine astfel parte a politicii economice. Cererea de electricitate crește prin electrificarea proceselor industriale, răcire, digitalizare și tehnologii emergente. În acest context, accesul la energie curată, ieftină și sigură devine o condiție pentru competitivitatea companiilor și pentru reziliența gospodăriilor.

Analiza oferă exemple concrete ale schimbării economice. Șoferii de mașini electrice din Regatul Unit economisesc colectiv 3 miliarde de lire sterline pe an, echivalentul a 1.100 de lire sterline pe șofer. În Spania, creșterea producției eoliene și solare a redus dependența prețului electricității de gaz: piața electrică a fost influențată de prețurile ridicate ale gazului doar 9% din ore, față de 52% în timpul crizei gazului din 2021. Aerul condiționat eficient energetic ar putea economisi gospodăriilor indiene 69 de miliarde de rupii anual.

Aceste exemple arată că tranziția curată a trecut de faza proiectelor-pilot. Reducerea costurilor de funcționare, eficiența mai mare și expunerea mai mică la volatilitatea combustibililor fosili pot influența direct bugetele gospodăriilor, costurile industriei și poziția competitivă a economiilor.

Analiza separă însă două probleme diferite. Prima este mobilizarea capitalului, unde piețele au început deja să se miște. A doua este direcționarea acestui capital către țările și comunitățile care nu au cauzat criza climatică, dar sunt primele afectate de ea. La Bonn, finanțarea pentru adaptare în state vulnerabile a rămas blocată, iar țările nu au reușit să se pună de acord asupra țintelor pentru triplarea finanțării.

Sapiro descrie acest blocaj ca pe un eșec al arhitecturii politice. În același timp, ea avertizează că problema finanțării pentru adaptare nu mai descrie întreaga tranziție. Economia curată avansează deja, iar sarcina Europei este să conecteze capitalul care se mișcă în piețe cu locurile unde este cea mai mare nevoie de el.

Textul insistă și asupra rolului științei climatice. În timpul negocierilor de la Bonn, statele au fost nevoite să se mobilizeze pentru protejarea științei climatice de interferența industriei combustibililor fosili. Sapiro scrie că integritatea științei climatice nu trebuie să devină monedă de negociere.

Programul european Copernicus este prezentat ca infrastructură strategică europeană. El publică date despre temperaturi, nivelul mării și atribuirea valurilor de căldură, iar aceste informații sunt folosite nu doar în cercetarea climatică, ci și de autorități publice, utilități și asigurători.

Analiza respinge și ideea că problemele din bazele de date privind emisiile ar trebui folosite pentru a discredita contabilizarea carbonului. Un studiu recent a semnalat discrepanțe în baza Climate TRACE, mai ales în transportul urban. Sapiro susține că aceste ajustări arată maturizarea metodologiilor, nu inventarea datelor. Dacă emisiile din transportul urban sunt mai mari decât se credea, orașele care decarbonizează transportul pot obține beneficii mai mari decât estimările inițiale.

„Este un motiv să accelerăm, nu un motiv să ne îndoim”, scrie autoarea.

Partea centrală a analizei privește Europa. Capitalul există, tehnologiile există, iar presiunea climatică crește, dar sistemele energetice și de piață ale Europei nu se mișcă suficient de rapid. Rețelele electrice insuficiente, blocajele de conectare, infrastructura dezvoltată inegal și piețele energetice fragmentate încetinesc integrarea energiei curate.

Finalizarea Uniunii Energiei este prezentată ca un pas necesar pentru a lega tranziția curată de piața unică. O piață energetică europeană mai integrată ar putea reduce blocajele, ar permite circulația mai eficientă a energiei curate, ar sprijini investițiile în rețele și ar reduce fragmentarea care afectează companiile și consumatorii.

„Finalizarea Uniunii Energiei nu este doar o sarcină pentru completarea pieței unice cu beneficii climatice, ci și un imperativ de competitivitate și reziliență”, scrie Ulrike Sapiro.

Această formulare indică schimbarea de accent. Energia curată nu mai este doar o politică de reducere a emisiilor. Ea devine infrastructură economică. Companiile au nevoie de electricitate curată și predictibilă pentru industrie, digitalizare, centre de date, tehnologii emergente și producție cu emisii reduse. Gospodăriile au nevoie de costuri mai mici și protecție față de crizele combustibililor fosili. Statele au nevoie de mai puțină dependență geopolitică.

Sapiro scrie că influența economică și geopolitică depinde tot mai mult de scară. Capacitatea Europei de a-și integra sistemul energetic și de a-și întări piața internă poate deveni la fel de importantă ca abilitatea de a atrage capital.

Valul de căldură care a lovit Europa în aceeași perioadă este folosit în analiză ca semn al presiunii de timp. Franța avea 49 de departamente în alertă roșie pentru căldură excepțională, iar Londra înregistra cea mai fierbinte zi din istorie. Copernicus urmărea în timp real un val de căldură european intensificat de El Niño.

În această combinație de căldură extremă, capital privat disponibil și blocaje de infrastructură, analiza Friends of Europe plasează miza următoarei etape. Tranziția nu mai depinde doar de promisiuni climatice sau de conferințe internaționale. Depinde de capacitatea Europei de a construi rețele, de a integra piețe, de a electrifica economia și de a direcționa capitalul către investiții care reduc costurile, vulnerabilitățile și dependențele.

„Instrumentele există. Banii se mișcă. Știința este solidă”, scrie Ulrike Sapiro. „Trebuie doar ca sistemele energetice și de piață ale Europei să țină pasul.”

Analiza „The clean economy has decided. Can Europe’s systems keep up?” a fost publicată de Friends of Europe la 28 iunie 2026 și este semnată de Ulrike Sapiro, Managing Director of the Jacques Delors Friends of Europe Foundation. Textul face parte din seria #CriticalThinking, Climate, Energy & Natural Resources, și abordează tranziția energetică, competitivitatea și nevoia finalizării Uniunii Energiei.