Parlamentul European a aprobat noile reguli care vor obliga industria auto să trateze mașina nu doar ca produs vândut, ci ca obiect care trebuie gândit din faza de proiectare pentru demontare, reutilizare, reciclare și recuperarea materialelor. Regulamentul urmărește să reducă risipa de resurse într-un sector în care 285,6 milioane de autovehicule circulă pe drumurile Uniunii Europene, iar aproximativ 6,5 milioane ajung în fiecare an la finalul vieții.
Pe scurt
-
Parlamentul European a aprobat acordul cu Consiliul privind noile reguli de circularitate pentru sectorul auto cu 437 de voturi pentru, 112 împotrivă și 20 de abțineri.
-
Vehiculele noi vor trebui proiectate astfel încât cât mai multe piese și componente să poată fi îndepărtate ușor pentru reutilizare, reciclare sau recuperare.
-
Plasticul folosit în fiecare nou tip de vehicul va trebui să conțină minimum 15% plastic reciclat în șase ani și 25% în zece ani.
-
Vehiculele declarate neapte pentru circulație nu vor mai putea fi exportate, o măsură gândită să reducă fenomenul mașinilor „dispărute” și dezmembrările ilegale.
Noile reguli acoperă întregul ciclu de viață al vehiculului. Asta înseamnă că responsabilitatea nu începe abia când mașina devine deșeu, ci din momentul în care este proiectată. Constructorii vor trebui să ia în calcul, încă din design, dacă piesele pot fi scoase ușor, dacă materialele pot fi recuperate și dacă vehiculul poate intra într-un circuit de reutilizare și reciclare mai eficient.
Pentru consumatori, schimbarea poate părea tehnică, dar are efecte directe asupra pieței. O mașină proiectată mai bine pentru demontare poate însemna mai multe piese recuperabile, mai puține materiale pierdute, costuri mai mici de tratare la finalul vieții și o dependență mai redusă de materii prime noi. Pentru industrie, regula împinge sectorul auto spre o economie circulară în care valoarea materialelor nu se pierde după prima utilizare.
Una dintre schimbările importante privește plasticul. În fiecare nou tip de vehicul, plasticul folosit va trebui să conțină minimum 15% plastic reciclat în termen de șase ani și 25% în termen de zece ani. Cel puțin 20% din acest plastic reciclat va trebui să provină din vehicule scoase din uz sau din piese folosite, ceea ce introduce un element de circuit închis în sectorul auto.
Această cerință este importantă deoarece mașinile moderne folosesc cantități mari de plastic în interior, caroserie, elemente tehnice și componente auxiliare. Dacă materialele recuperate din vehicule vechi pot fi reintroduse în vehicule noi, presiunea asupra materiilor prime scade, iar reciclarea devine parte a lanțului industrial, nu doar o operațiune de gestionare a deșeurilor.
Comisia Europeană va putea introduce în viitor ținte și pentru alte materiale, pe baza unor studii de fezabilitate. Printre materialele menționate se află oțelul reciclat, aluminiul, magneziul și materiile prime critice. Această posibilitate contează deoarece vehiculele, mai ales cele electrice, includ tot mai multe materiale cu valoare strategică pentru industrie, baterii, electronică și tranziția verde.
Regulile schimbă și modul în care vor fi tratate vehiculele second-hand vândute în interiorul Uniunii Europene. Atunci când o firmă vinde un vehicul folosit, va trebui să existe o evaluare care arată că acesta nu este un vehicul scos din uz sau, alternativ, un certificat de inspecție tehnică valabil. Pentru vânzările între persoane private, aceste documente vor fi cerute doar dacă vehiculul este declarat pierdere economică totală sau dacă tranzacția se face exclusiv printr-o platformă online.
Această distincție încearcă să reducă birocrația pentru cetățeni, dar să controleze mai bine tranzacțiile comerciale și online, unde riscul ca vehiculele foarte deteriorate să fie prezentate ca mașini second-hand utilizabile poate fi mai mare. În practică, regula urmărește să facă diferența între o mașină folosită care poate circula și un vehicul care ar trebui tratat ca deșeu.
Un alt element central este responsabilitatea extinsă a producătorilor. La trei ani după intrarea în vigoare a noilor reguli, producătorii vor trebui să acopere costurile colectării și tratării vehiculelor ajunse la finalul vieții oriunde în Uniunea Europeană. Aceasta mută o parte a responsabilității financiare spre cei care pun vehiculele pe piață, nu doar spre proprietari, autorități locale sau operatori de dezmembrări.
Măsura poate schimba comportamentul industriei. Dacă producătorii suportă costuri legate de tratarea vehiculului la finalul vieții, au un stimulent mai puternic să proiecteze mașini mai ușor de demontat și reciclat. Într-o economie circulară, costul de la finalul ciclului de viață devine parte a deciziei de design de la început.
Exportul vehiculelor nefuncționale va fi, de asemenea, restricționat. Legea interzice exportul vehiculelor declarate neapte pentru circulație, iar această interdicție se va aplica la cinci ani după intrarea în vigoare a regulamentului. Scopul este combaterea fenomenului vehiculelor „dispărute” și prevenirea tratării ilegale sau a dezmembrării în afara circuitelor controlate.
Această prevedere are și o dimensiune internațională. Unele vehicule foarte vechi, avariate sau nefuncționale pot părăsi UE ca exporturi second-hand, deși în practică ajung să fie folosite sau dezmembrate în condiții slabe de mediu și siguranță. Prin interdicția pentru vehiculele neapte de circulație, Uniunea încearcă să evite transferul problemei către alte țări.
Coraportorii Jens Gieseke, din Grupul Partidului Popular European, pentru Comisia pentru mediu, și Paulius Saudargas, tot din Grupul Partidului Popular European, pentru Comisia pentru piața internă, au spus că noile reguli reprezintă pași importanți pentru tranziția sectorului auto către economia circulară. În declarația lor comună, ei au afirmat că legislația avansează securitatea resurselor, protejează mediul și susține sustenabilitatea, dar introduce ținte realiste, mai puțină birocrație și concurență mai echitabilă.
Sectorul auto european are o dimensiune industrială majoră. În 2023, în Uniunea Europeană au fost fabricate 14,8 milioane de autovehicule, iar 12,4 milioane au fost înmatriculate. În același timp, numărul foarte mare de vehicule aflate deja pe drumuri arată de ce regulile privind sfârșitul vieții nu sunt marginale. Fiecare mașină scoasă din uz conține materiale care pot fi pierdute, recuperate sau folosite din nou.
Noile reguli trebuie aprobate formal de Consiliu înainte de intrarea în vigoare. Aplicarea va începe la 24 de luni după intrarea în vigoare a regulamentului, iar unele obligații vor avea termene mai lungi, inclusiv responsabilitatea extinsă a producătorilor și interdicția de export pentru vehiculele neapte circulației.
Pentru industria auto, dosarul vine într-un moment în care sectorul este presat simultan de electrificare, concurență globală, costuri ridicate, acces la materii prime și obiective climatice. Pentru cetățeni, miza este mai simplă: mașinile viitorului trebuie să fie mai ușor de reparat, demontat și reciclat, iar vehiculele care nu mai pot circula nu trebuie să dispară din registre sau să fie exportate ca problemă de mediu în altă parte.