România se află aproape de zona de risc ridicat pentru libertatea și pluralismul media, potrivit Media Pluralism Monitor 2026, raportul anual al Centre for Media Pluralism and Media Freedom de la European University Institute. Cu un scor general de 64%, România este în categoria de risc mediu-ridicat, la același nivel cu Bulgaria și Grecia și sub statele aflate deja la risc ridicat: Ungaria, Malta și Cipru.
Pe scurt
-
România are un scor general de risc de 64% în Media Pluralism Monitor 2026, față de media UE de 49%.
-
Cea mai gravă problemă este piața media: România are 89% risc la Market Plurality, una dintre cele mai ridicate valori din Uniunea Europeană.
-
Raportul indică riscuri foarte ridicate pentru transparența proprietății media și pentru concentrarea pieței.
-
România este menționată și în legătură cu campaniile electorale online din 2024 și 2025, unde autoritățile și platformele au fost puse în fața unor forme noi de manipulare, conturi neautentice și amplificare coordonată.
-
Raportul arată că proiectul românesc de transpunere a directivei anti-SLAPP acoperă cazurile interne și prevede garanții procedurale împotriva acțiunilor vădit nefondate.
Media Pluralism Monitor măsoară riscurile pentru libertatea și pluralismul media în patru zone: protecția fundamentală a jurnaliștilor și libertății de exprimare, pluralitatea pieței media, independența politică și incluziunea socială. În România, scorul general de 64% indică o acumulare de vulnerabilități, nu o singură problemă izolată.
Cele mai severe riscuri sunt în zona pieței media. România are 89% la Market Plurality, ceea ce o plasează în categoria de risc foarte ridicat, alături de Cipru, Ungaria și Malta. Această categorie privește concentrarea proprietății media, transparența proprietarilor, sustenabilitatea economică a redacțiilor și influența proprietarilor sau a intereselor comerciale asupra conținutului editorial.
Concentrarea pieței afectează direct felul în care cetățenii ajung la informație. Când un număr redus de actori controlează canale importante de televiziune, radio, presă online sau alte forme de distribuție, diversitatea opiniilor poate scădea, iar publicul primește mai greu o imagine completă asupra subiectelor de interes public.
Raportul arată că România se află printre statele cu risc foarte ridicat la transparența proprietății media. European Media Freedom Act cere ca publicul să poată afla cine controlează un furnizor media, inclusiv proprietarii direcți, indirecți și beneficiarii reali. La momentul colectării datelor pentru MPM2026, România se afla printre statele care nu aveau încă o bază de date privind proprietatea media conform articolului 6 din EMFA.
Transparența proprietății este importantă pentru că publicul are nevoie să știe cine finanțează, controlează sau influențează o instituție media. Această informație ajută cititorii, ascultătorii și telespectatorii să evalueze mai corect contextul în care apare o știre, o campanie editorială sau o linie de atac politic.
Viabilitatea economică a redacțiilor este o altă problemă majoră. Raportul descrie România ca un caz de risc ridicat la media viability. În această zonă sunt analizate veniturile media, numărul de jurnaliști, condițiile de muncă, capacitatea redacțiilor de a inova și existența schemelor de sprijin pentru media private.
România este menționată printre cele cinci state care nu au un sistem favorabil de sprijin pentru media private, alături de Bulgaria, Cipru, Cehia și Slovacia. Raportul arată și că, în afară de Cipru și România, toate celelalte state au raportat eforturi pentru dezvoltarea unor noi surse de venit pentru știri.
Situația contează pentru public deoarece redacțiile slabe financiar devin mai vulnerabile la presiuni. Când veniturile scad și jurnaliștii pleacă, presa are mai puține resurse pentru investigații, verificări, acoperire locală și subiecte complicate. Dependența de proprietari, advertiseri sau bani publici poate crește.
Raportul arată că interferența comercială în jurnalism rămâne semnificativă în România. Țara este inclusă între statele în care presiunea comercială asupra muncii jurnalistice este o problemă relevantă, alături de Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia.
România are un scor de 56% la Political Independence, ceea ce o plasează în categoria de risc mediu-ridicat. Această zonă urmărește influența politică asupra media, inclusiv prin proprietate, control indirect, publicitate de stat, numiri în media publice și reguli privind publicitatea politică în campanii electorale.
Raportul arată că, în Europa Centrală și de Est, mecanismele de control prin proprietate și influență exercitată prin publicitate de stat sunt adesea interconectate. România este inclusă în grupul țărilor cu risc mediu-ridicat în zona independenței politice, alături de Grecia, Cipru, Bulgaria, Polonia, Slovacia, Slovenia și Croația.
Publicitatea politică online este un capitol sensibil pentru România. Raportul notează problemele documentate în detectarea și eliminarea publicității politice pe TikTok în timpul alegerilor prezidențiale din 2024. Cazul României este folosit pentru a arăta că marile platforme pot avea dificultăți în identificarea conținutului politic atunci când acesta nu apare ca reclamă clasică.
După intrarea în aplicare a Regulamentului privind transparența și targetarea publicității politice, marile platforme au interzis publicitatea politică. Raportul arată însă că interdicția nu rezolvă automat problema. În mai multe țări, inclusiv România, actorii politici au putut exploata limitele sistemelor automate ale platformelor prin etichetarea greșită a conținutului, evitarea brandingului explicit de partid sau folosirea unor pagini și grupuri aparent nepolitice.
România este menționată și în legătură cu comportamente coordonate neautentice. În campaniile electorale din 2024 și 2025, observatorii au semnalat boți, ferme de troli și conturi neautentice. Aceste metode pot face ca un mesaj politic să pară mai popular, mai răspândit sau mai organic decât este în realitate.
Raportul ridică și o problemă privind reacția autorităților la conținutul online. În România, în timpul campaniilor electorale din 2024 și 2025, Consiliul Național al Audiovizualului, Biroul Electoral Central și alte autorități au luat măsuri considerate excesive pentru combaterea conținutului de pe platforme online, vizând inclusiv cetățeni obișnuiți ale căror postări ar trebui protejate de libertatea de exprimare.
Acest punct arată tensiunea dintre două obiective: limitarea manipulării electorale și protejarea libertății de exprimare. Raportul nu susține lipsa intervenției împotriva dezinformării, ci arată că intervențiile trebuie să fie proporționale, transparente și să nu transforme combaterea manipulării într-un mecanism de restrângere arbitrară a discursului public.
În zona Fundamental Protection, România are 45%, adică risc mediu-scăzut. Această arie include libertatea de exprimare, accesul la informație, siguranța jurnaliștilor, protecția surselor și independența autorităților de reglementare. România nu apare în grupul celor mai vulnerabile state la acest capitol, dar raportul menționează probleme legate de date, responsabilitate instituțională și reacții ale autorităților în mediul online.
La capitolul anti-SLAPP, raportul notează că Ministerul Justiției din România a finalizat un proiect de transpunere în iunie 2025, transmis Parlamentului la 11 februarie 2026 și aflat în analiză la Senat. Proiectul acoperă cazurile interne și include garanții procedurale împotriva cererilor vădit nefondate.
Această parte este importantă pentru jurnaliști deoarece SLAPP-urile sunt procese folosite pentru intimidare, costuri și epuizare, nu doar pentru câștigarea unei cauze în instanță. Raportul arată că directiva europeană se referă în principal la cazuri civile transfrontaliere, deși multe astfel de procese sunt interne și pot implica și drept penal.
În zona Social Inclusiveness, România are 63%, tot în categoria de risc mediu-ridicat. Această arie privește accesul la media pentru diferite grupuri sociale, media locală, diversitatea culturală și lingvistică, reprezentarea femeilor, accesibilitatea pentru persoane cu dizabilități și alfabetizarea media.
Raportul notează că România a trecut în categoria de risc mediu-ridicat la Social Inclusiveness din cauza extinderii semnificative a cerințelor pe care broadcasterii trebuie să le respecte pentru accesibilitatea media destinată persoanelor cu deficiențe de auz și vedere. Schimbarea arată că domeniul este în transformare, dar scorul general rămâne ridicat.
România este, de asemenea, una dintre țările pentru care raportul nu a identificat date în evaluarea calitativă a acoperirii locale și regionale de către media publice. Lipsa datelor limitează capacitatea de a evalua dacă publicul din afara marilor centre urbane primește informații suficiente despre administrație locală, servicii publice, școli, mediu, sănătate, bugete sau decizii ale autorităților.
Media locală este importantă pentru că lipsa redacțiilor locale poate crea „news deserts”, zone în care oamenii nu mai au acces la informații independente despre comunitatea lor. Raportul arată că media publice pot acoperi unele nevoi locale, dar nu pot înlocui complet redacțiile locale independente.
Imaginea de ansamblu pentru România este una de vulnerabilitate acumulată. Țara nu se află în categoria de risc ridicat la scorul general, dar este aproape de această zonă și are probleme severe în exact acele domenii care influențează accesul cetățenilor la informație: piața media, proprietatea, finanțarea, publicitatea politică online și presiunile economice sau politice asupra redacțiilor.
Media Pluralism Monitor este realizat anual de Centre for Media Pluralism and Media Freedom de la European University Institute. Ediția 2026 folosește un sistem de evaluare în șase trepte, de la risc foarte scăzut la risc foarte ridicat, și include 20 de indicatori grupați în patru arii principale.
Raportul arată că aplicarea European Media Freedom Act va fi decisivă pentru state precum România. Noile reguli europene acoperă transparența proprietății, publicitatea de stat, independența editorială, protecția jurnaliștilor și evaluarea concentrărilor media, dar efectele depind de implementarea națională și de capacitatea autorităților de a aplica regulile în mod transparent și proporțional.