Înainte de toate, am o întrebare: se pilotează corect un avion privind doar altimetrul? Poți avea altitudinea perfectă și, în același timp, să rămâi fără combustibil. Poți ține aparatul la nivel și să ignori furtuna din față. Poți urmări impecabil un indicator și să ratezi imaginea de ansamblu.
Așa poate să arate și o reglementare atunci când este privită exclusiv prin lentila obiectivului pe care vrea să îl atingă. Obiectivul poate fi legitim și necesar. Dar o politică publică serioasă nu citește un singur instrument de pe bord. Se uită și la economie, fiscalitate, locuri de muncă, investiții, competitivitate, inovare și, mai ales, la efectele în lanț. Pentru că o regulă nu produce doar efectul pentru care a fost creată. Produce și consecințe, unele previzibile, altele mai puțin vizibile, iar acestea trebuie evaluate înainte ca regula să intre în vigoare.
Exact aceasta este întrebarea de la care pornește studiul EPIC „The Hidden Cost of EU Regulation”. Raportul nu analizează un singur domeniu, ci mai multe politici și inițiative de reglementare ale Uniunii Europene, urmărind ce se întâmplă atunci când obiectivele de politică publică nu sunt suficient de bine calibrate cu realitatea economică.
Concluzia generală este importantă: o parte semnificativă din costurile reglementării nu este inevitabilă. Proporționalitatea, predictibilitatea, secvențierea și diferențierea regulilor pot schimba radical rezultatul economic al unei politici.
Iar dintre cele cinci reglementări prospective analizate de EPIC pentru perioada 2026–2030, revizuirea Directivei privind Produsele din Tutun este cazul cu cel mai mare impact economic evitabil. Aici discuția despre felul în care reglementăm devine foarte concretă.
Studiul EPIC „The Hidden Cost of EU Regulation” pune însă revizuirea Directivei privind Produsele din Tutun într-un context pe care dezbaterea publică nu îl poate ocoli. Dintre cele cinci reglementări prospective analizate pentru perioada 2026–2030, TPD este estimată ca având cel mai mare impact economic evitabil. În scenariul restrictiv, EPIC estimează o pierdere anuală de aproximativ 48 de miliarde de euro din PIB, din care 24 de miliarde reprezintă venituri fiscale pierdute. Sunt în joc și aproximativ 120.000 de locuri de muncă și 11 miliarde de euro anual în investiții.
Dar cifra care spune cel mai mult este diferența dintre scenarii. Într-un cadru mai bine calibrat, diferențiat în funcție de profilul de risc, impactul estimat se schimbă la un câștig net de aproximativ 32 de miliarde de euro anual în PIB, inclusiv 16 miliarde de euro venituri fiscale. Aproape 80 de miliarde de euro pe an separă cele două variante. Nu este o nuanță contabilă. Este diferența dintre o reglementare care poate distruge valoare și una care poate proteja sănătatea fără să sacrifice economia.
EPIC leagă această diferență de modul în care sunt tratate produsele și de comportamentul pe care reglementarea îl generează. Restricțiile uniforme asupra alternativelor fără fum și cu profil de risc mai redus pot împinge producția în afara UE, pot slăbi lanțurile valorice locale și pot muta o parte din cerere spre piața ilicită. În schimb, un cadru predictibil și diferențiat poate păstra variația și inovația în piața legală și poate susține trecerea de la țigări către alternative cu risc mai redus.
Și aici apare o problemă care ține nu doar de economie, ci chiar de obiectivul de sănătate publică. Studiul arată că restrângerea alternativelor cu risc mai redus poate slăbi substituția de la țigări către produse fără fum și poate întârzia scăderea prevalenței fumatului. Într-un cadru care păstrează diferențierea și susține această tranziție, EPIC estimează și beneficii medicale: aproximativ 6 miliarde de euro pe an în cheltuieli medicale evitate, fără erodarea bazei fiscale. Sănătatea și economia nu sunt, deci, două tablouri separate.
Nu este doar o concluzie economică. În pregătirea COP11, state precum Italia, Grecia, Polonia, România, Lituania, Portugalia și Cehia au ridicat aceeași problemă: nu poți aplica uniform aceleași restricții unor produse cu profiluri de risc, traiectorii de inovare și comportamente de substituție diferite. Lucrurile diferite trebuie tratate diferit.
Dacă aceasta este lecția pe care o oferă analiza economică, există și un alt semnal relevant pentru felul în care va fi construită viitoarea reglementare: ceea ce au transmis cei invitați să participe la procesul de consultare. Nu este un substitut pentru analiza economică și nu este un referendum. Dar este parte din procesul prin care Comisia își construiește perspectiva asupra unei eventuale revizuiri a Directivei privind Produsele din Tutun.
România a transmis 9.048 de contribuții în Call for Evidence, cel mai mare număr dintre statele membre UE, peste Franța și Italia. Raportat la populație, sunt aproximativ 518 contribuții la milionul de locuitori, între primele cinci țări europene. În Open Public Consultation, România a transmis 1.904 răspunsuri, circa 4,57% din total și locul cinci la nivel european.
Așadar, România nu este doar o piață care va suporta consecințele unei eventuale revizuiri. Este una dintre țările care au ridicat mâna cel mai sus. Iar într-un dosar cu impact economic, fiscal și social, această mână nu trebuie privită ca zgomot, ci ca semnal.
Dacă vrei să reduci riscul într-un oraș, nu interzici toate vehiculele pentru că unele poluează și unele fac accidente. Faci reguli, diferențiezi, verifici, controlezi piața neagră și construiești infrastructură. Reglementarea bună seamănă cu semaforul inteligent: nu oprește orașul, ci îl face să circule mai sigur.
Costurile nu se opresc la cifra de PIB. EPIC estimează că industria tutunului contribuie cu aproximativ 224 de miliarde de euro anual la PIB-ul UE, susține 2,1 milioane de locuri de muncă de-a lungul lanțului valoric și generează 112,9 miliarde de euro din accize. Când reglementarea schimbă radical piața, nu se schimbă un singur indicator. Se mișcă producția, retailul, investițiile, veniturile fiscale și, în final, comportamentul consumatorilor.
Aici apare capcana clasică: ce nu se vede în textul regulamentului se vede în fabrică, în magazin, în contabilitatea firmei, în raftul retailerului și în cashflow-ul distribuitorului. O reglementare poate arăta impecabil pe hârtie și poate fi grea ca plumbul în economia reală.
Europa vorbește mult despre competitivitate și inovare. Dar competitivitatea nu apare din regulamente care ignoră impactul economic. Inovarea nu supraviețuiește într-un mediu în care fiecare schimbare de cadru devine o loterie. Iar investițiile nu vin acolo unde regulatorul transmite că nu distinge suficient între risc, tehnologie, comportament și realitatea pieței.
Marea întrebare nu este dacă Uniunea Europeană trebuie să aibă reguli. Evident că trebuie.
Întrebarea este ce fel de reguli.
O dezbatere responsabilă despre produse fără fum sau despre categorii diferite de produse cu nicotină NU înseamnă absența regulilor. Înseamnă reguli stricte, clare și mai inteligente.
Diferențierea nu este o concesie făcută industriei. Este un principiu elementar de bun-simț administrativ. Lucruri diferite se tratează diferit. Dacă riscurile, tehnologiile și comportamentele de consum sunt diferite, reglementarea trebuie să poată face diferența. Altfel, uniformitatea administrativă riscă să devină doar o formă sofisticată de orbire.
Va fi revizuirea o politică publică bine calibrată sau o reacție uniformizatoare? Va ține Comisia cont de ceea ce arată aceste diferențe de impact? Va măsura serios costurile economice și sociale, nu doar efectele sanitare pe care dorește să le obțină? Va păstra diferențierea acolo unde produsele, riscurile și comportamentele de consum sunt diferite? Sau va porni la drum convinsă că știe deja destinația și că instrumentele de bord care indică altceva pot fi ignorate? Bruxelles-ul nu trebuie să conducă după aplauze. Dar nici cu geamurile închise.
Revin la întrebarea inițială. Un dosar de acest tip seamănă cu pilotarea unui avion în vreme complicată. Sănătatea publică este altitudinea: vitală. Dar mai ai combustibil, viteză, greutate, direcție, vreme, pasageri și pistă de aterizare. Dacă pilotul se uită obsesiv doar la altimetru, poate descoperi prea târziu că altitudinea era corectă, dar motorul s-a oprit. Obiectivul de sănătate publică este legitim și trebuie apărat. Consolidat, chiar. Dar sănătatea publică nu este ajutată de politici care ignoră economia reală, afectează investițiile și competitivitatea sau oferă, indirect, mai mult spațiu pieței ilicite. Un studiu care arată o diferență de aproape 80 de miliarde de euro pe an între două moduri de a reglementa același dosar spune, de fapt, că proporționalitatea și diferențierea nu sunt detalii tehnice. Sunt parte din rezultatul politicii publice.
Europa are acum șansa să demonstreze că știe să reglementeze cu bisturiul, nu cu toporul. Să protejeze sănătatea fără să trateze economia ca pe un zgomot de fond. Să reducă riscuri fără să creeze inutil altele. Și să folosească consultarea exact pentru ceea ce este: un semnal de bord, nu un substitut pentru evaluarea de impact.
Iar când pe bord se aprind peste 120.000 de lumini, un pilot responsabil nu se plânge de culoarea becurilor. Verifică avionul.
