Sprijin european pentru pacienții care nu pot plăti în avans tratamentul în alt stat UE, propus în Parlament

Pacienții care nu își permit să plătească în avans un tratament în alt stat al Uniunii Europene ar putea primi sprijin printr-un mecanism european de solidaritate propus în dezbaterea Comisiei pentru sănătate publică a Parlamentului European, SANT. Discuția la Bruxelles a vizat diferența dintre dreptul de a primi îngrijire peste graniță și posibilitatea efectivă de a suporta factura medicală, deplasarea și perioada petrecută departe de casă.

Propunerea financiară este una dintre cele opt direcții de intervenție analizate într-un studiu realizat pentru Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, EPRS. Autorii identifică o problemă persistentă: un pacient poate îndeplini condițiile pentru rambursarea îngrijirii și totuși să nu dispună de banii necesari pentru a începe tratamentul în străinătate. Situația este deosebit de dificilă atunci când îngrijirea este costisitoare, presupune deplasări repetate sau necesită prezența unui însoțitor.

Sprijinul propus ar urmări aceste cheltuieli concrete, inclusiv transportul și cazarea pacientului sau a membrilor familiei. Printre beneficiarii avuți în vedere se află persoanele cu venituri limitate, pacienții cu boli rare, copiii și persoanele cu dizabilități. Studiul recomandă explorarea unui instrument european adaptat acestor nevoi, fără să stabilească o sumă individuală, o alocare totală sau o procedură prin care familiile să poată depune deja cereri.

Eurodeputatul Tomislav Sokol a cerut clarificări asupra finanțării și a costului unui asemenea mecanism, argumentând că aceste elemente sunt necesare pentru negocierile privind viitorul buget european. El a susținut că unele obstacole presupun schimbarea regulilor, deoarece simplificarea administrativă nu rezolvă singură problema unui pacient obligat să avanseze o sumă pe care nu o are. Cercetătorii au recunoscut că informațiile disponibile nu permit deocamdată calcularea costului mecanismului de solidaritate.

Vlad Voiculescu a insistat asupra nevoilor copiilor și a pacienților cu boli rare, precum și asupra folosirii expertizei existente în rețelele europene de referință. Victor Negrescu a susținut simplificarea rambursărilor, dezvoltarea unor instrumente comune de informare și finanțarea sănătății în viitorul cadru financiar multianual. El a cerut implicarea organizațiilor pacienților și a profesioniștilor din sănătate în definirea soluțiilor.

O altă parte a dezbaterii a privit accesul la o a doua opinie. Sokol a propus ca expertiza rețelelor europene de referință să poată fi folosită mai ușor atunci când se evaluează necesitatea tratamentului în străinătate. Aceste rețele reunesc specialiști din mai multe țări pentru boli rare sau complexe, iar o evaluare europeană poate aduce cunoștințe care nu sunt disponibile în fiecare sistem național. Posibilitatea discutată nu echivalează însă cu un nou drept adoptat la o a doua opinie sau cu aprobarea automată a decontării tratamentului.

Studiul propune și îmbunătățirea punctelor naționale de contact, a informațiilor despre costuri și a procedurilor de autorizare prealabilă. Pacientul ar trebui să poată afla înaintea deplasării ce tratament poate fi rambursat, ce documente sunt necesare, cât ar putea primi înapoi și cum poate contesta o decizie. Autorii includ, între opțiuni, reguli mai clare pentru telemedicină și informații comparabile despre calitatea și siguranța furnizorilor de servicii medicale.

Eurodeputata Liesbet Sommen a atras atenția asupra protecției persoanelor care caută soluții după epuizarea opțiunilor de tratament. Ea a cerut informații mai bune despre îngrijirea oferită în străinătate și despre rambursare, avertizând asupra vulnerabilității pacienților în fața tratamentelor nevalidate și costisitoare. Extinderea accesului la studii clinice a fost, de asemenea, susținută în dezbatere, ca o temă care trebuie dezvoltată în modernizarea cadrului european.

Philippe Roux, reprezentant al Direcției Generale Sănătate și Siguranță Alimentară a Comisiei Europene, a explicat diferența dintre cele două căi existente pentru îngrijirea transfrontalieră. În cadrul directivei privind drepturile pacienților, rambursarea este legată de tarifele aplicabile în statul de asigurare, iar plata în avans poate crea dificultăți. Sistemul de coordonare a securității sociale permite, în condițiile sale, decontarea între organismele competente pentru tratamente autorizate în sistemul public al statului de destinație. Din acest motiv, costurile și obligațiile pacientului depind de calea aplicabilă cazului său.

Roux a arătat că executivul european finalizează implementarea planului de acțiune rezultat din evaluarea cadrului existent, cu accent pe simplificare, digitalizare și transparență. El a menționat și integrarea celor 24 de rețele europene de referință în sistemele naționale, sprijinită prin acțiunea comună JARDIN, care se desfășoară până în 2027. Comisia a prezentat aceste inițiative în curs, fără să anunțe înființarea mecanismului financiar propus în studiu.

Drepturile pacienților la îngrijire transfrontalieră sunt reglementate la nivel european din 2011, însă organizarea și finanțarea sistemelor de sănătate rămân responsabilitatea statelor membre. Accesul practic depinde de serviciul medical solicitat, de regulile de autorizare și rambursare și de capacitatea pacientului de a parcurge procedurile.

Raportul parlamentar privind modernizarea acestor drepturi este pregătit de Giorgos Georgiou. Dezbaterea și studiul prezentat susțin elaborarea poziției Parlamentului; opțiunile cercetătorilor și solicitările eurodeputaților nu modifică, prin ele însele, drepturile sau condițiile de plată aplicabile în prezent.