1. Impozitarea miliardarilor: o problemă de actualitate
Miliardarii din întreaga lume încă evadează în mare măsură impozitele, trecând în mod paradoxal la un nivel mai mic de impozitare decât majoritatea celorlalți contribuabili. Aceasta a fost concluzia la care s-a ajuns la o conferință internațională desfășurată la Paris, pe 8 și 9 aprilie 2025. Economiștii au prezentat situația fiscală din țările lor respective, toți ajungând la aceeași concluzie îngrijorătoare.
O mare parte a discuției s-a concentrat pe propunerea înaintată de economistul Gabriel Zucman: potrivit acestuia, suma totală a impozitului pe venit plătit de miliardari ar trebui să ajungă la cel puțin 2% din valoarea activelor lor. Ideea a fost discutată și în cadrul G20 și în mai multe țări, inclusiv în Franța, unde Adunarea Națională a Franței a adoptat un proiect de lege bazat pe acest principiu în februarie anul trecut.
De mult timp absenți de aceste probleme, economiștii abordează acum subiectul și, în ciuda lipsei flagrante de transparență din jurul impozitării bogaților, conferința ne permite să înțelegem mai bine mecanismele aflate în acțiune. La rândul lor, avocații joacă un rol vital în definirea sferei posibilităților legislative. Apoi, depinde de liderii politici să aducă această luptă în arena democratică.
Unde se situează această luptă pe scena globală, europeană și franceză? Ar putea Donald Trump să încetinească avântul actual în favoarea creșterii impozitării miliardarilor? Cât de solide sunt argumentele invocate de oponenții legii franceze? Și ce știm exact despre constrângerile legale care apasă asupra acestui proiect? Gabriel Zucman oferă răspunsuri edificatoare la toate aceste întrebări.
Într-adevăr, analiza cazurilor Franței, Olandei, Suediei, Norvegiei, Italiei și ale altor țări prezentate la conferință relevă o observație comună: gospodăriile ultra-bogate suportă o rată a contribuțiilor obligatorii mai mică decât restul populației. Și acest lucru este valabil peste tot din același motiv: impozitul pe venit, pilonul progresivității fiscale, nu reușește să impoziteze echitabil marile averi, deoarece acestea reușesc să își minimizeze veniturile impozabile.
În Europa, miliardarii se bazează în mare măsură pe societățile holding personale – companii care dețin acțiuni ale companiilor lor și încasează dividende. Acest lucru evită plata impozitelor. Statele Unite au recunoscut de mult această problemă: încă din 1937, o lege a suprataxat puternic înființarea de societăți holding personale. Drept urmare, optimizarea practicată de cei bogați din Europa nu este posibilă.
S-au înregistrat progrese reale de când Brazilia a plasat această problemă în centrul agendei politice internaționale la sfârșitul anului trecut. Nu mai fusese abordată niciodată la acest nivel. Mai multe țări și-au exprimat sprijinul pentru această măsură: Brazilia, Franța, Spania, Columbia, Africa de Sud; altele au inițiat studii în acest sens.
Este clar că nu se poate ajunge la un acord în câteva luni. Să ne amintim că impozitarea minimă a multinaționalelor a fost pusă pe masă în 2015, decisă în 2021 și implementată în 2024. Se speră ca procesul să fie mai rapid de data aceasta. Ceea ce contează mai presus de toate este că această dinamică plasează problemele justiției fiscale și ale luptei împotriva inegalității din nou în centrul cooperării internaționale.
Într-adevăr, ar fi fost de preferat ca Statele Unite să fie forța motrice din spatele acestei probleme, așa cum a fost Joe Biden pentru acordul privind multinaționalele. Dar acest acord arată, de asemenea, că este posibil să se avanseze fără ele. Congresul SUA nu a adoptat niciodată legile necesare pentru a-l implementa, lucru pe care alte țări l-au început să-l facă. Aceasta nu este o problemă, deoarece dacă o țară nu aplică cota minimă de 15% asupra profiturilor multinaționalelor sale, cei care fac parte din acord au dreptul să recupereze această bază de impozitare și să o impoziteze.
Tot ce este nevoie este o coaliție suficientă de state dispuse să impună o rată minimă miliardarilor. Cu cât sunt mai mulți membri ai acestei coaliții, cu atât standardul va prevala.
Prin urmare, este posibil să se stabilească acorduri internaționale funcționale fără unanimitate. Tot ce este necesar este o masă critică, o coaliție suficientă de state hotărâte să impună o cotă minimă miliardarilor, inclusiv celor străini, de exemplu, proporțional cu bogăția creată pe teritoriul lor. Cu cât sunt mai mulți membri ai acestei coaliții, cu atât standardul va prevala, atrăgând noi țări. Este un mecanism de stimulare extrateritorială: pentru a împiedica alții să-i impoziteze pe miliardarii tăi, ești încurajat să te alături acordului.
Totuși, miliardarii americani sau guvernul lor ar putea refuza să plătească.
În acest caz, răspunsul este clar: liberul schimb fără standarde fiscale minime este de domeniul trecutului. Dacă miliardarii refuză să plătească impozite, atunci accesul la piață le este închis. Dacă Donald Trump vrea să lanseze un război comercial ca represalii, acest lucru ar afecta în primul rând Statele Unite. Cel mai bun răspuns ar fi să vizeze marile multinaționale americane și proprietarii acestora, în loc să se angajeze într-o escaladare generală a tarifelor, care nu ar aduce beneficii nimănui.
2. Care este obiectivul acestei taxe: reducerea inegalității sau creșterea veniturilor fiscale?
Rata de 2% este prea modestă pentru a reduce inegalitatea. Din 1996, averea celor mai bogați 500 de oameni din Franța (conform Challenges) a crescut cu 10% pe an.
Un impozit de 2% ar reduce această rată la 8%, ceea ce este încă mult peste creșterea medie a averii naționale. Aceasta este o măsură anti-abuz, concepută pentru a se asigura că, dacă nu plătesc impozit pe venit, cei mai bogați contribuie cu un minim.
Principiul egalității înainte de impozitare implică faptul că veniturile foarte mari nu pot fi impozitate la o cotă mai mică decât altele.
Este, de asemenea, o modalitate de a respecta principiul egalității înainte de impozitare, consacrat în Constituție și bazat pe Declarația Drepturilor Omului. Acest principiu implică faptul că veniturile foarte mari nu pot fi impozitate la o cotă mai mică decât altele, inclusiv toate deducerile. Tocmai acesta este cazul astăzi. Impozitul minim nu creează progresivitate; acesta pur și simplu corectează regresivitatea nejustificată.
3. Patru argumente împotriva impozitării ultra-bogaților care nu se justifică.
Dezbaterea privind impozitarea miliardarilor francezi este în plină desfășurare. Sau, mai degrabă, dezbaterea privind subimpozitarea lor! Un studiu realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) a arătat că cei foarte bogați plătesc jumătate din impozitele pe care le plătesc restul populației. Confruntată cu această situație, clasa politică franceză începe să reacționeze.
Există consens politic? Deloc: „Este o idee foarte proastă”, a comentat ministrul, care lucrează la o versiune bazată pe același principiu, dar diluată, care va fi prezentată în următoarele săptămâni. El împărtășește cu alți apărători ai ultra-bogaților un set de patru argumente.
- „Vor părăsi Franța” sau mitul exilului fiscal
Este un refren care se repetă de fiecare dată când vorbim despre impozitarea bogaților. Acești oameni sunt foarte mobili, iar capitalul se relochează ușor. Dacă îi impozităm mai mult decât în alte părți sau dacă sunt impozitați mai puțin în alte părți, fug imediat.
Cea mai recentă evaluare, cea din 2022 realizată de Comitetul de Evaluare a Reformei Impozitului pe Capital, dă aceleași rezultate ca și cele anterioare: deplasările transfrontaliere ale contribuabililor francezi foarte bogați afectează câteva sute de persoane din cele 150.000 care erau obligați la plata ISF. Vorbim despre 0,1 până la 0,2% dintre cei afectați, o realitate care există, dar este foarte marginală.
Puținele studii converg: foarte puțini contribuabili bogați fug după creșterea impozitării.
- Jefuindu-i pe bogați, aceștia vor înceta să mai investească.
„Poate că marea majoritate a ultra-bogaților nu vor părăsi Franța, dar supraimpozitându-i cu echivalentul a 2% din activele lor, veți descuraja orice dorință de a investi.”
Trebuie să păstrăm lucrurile în perspectivă. În urma studiului IPP, o notă recentă a Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFIP) observă că rata medie de impozitare a primilor 0,1% a scăzut între 2003 și 2022, de la 29,3% la 25,7% (-3,6 puncte), în timp ce, în aceeași perioadă, veniturile acestora au crescut cu 119%.
„Am fost șocat prima dată când am înțeles, dar Franța – nu există alt cuvânt pentru asta – este într-adevăr un paradis fiscal pentru miliardari”, comentează economistul Gabriel Zucman. Ultra-bogații francezi sunt, de fapt, mult subimpozitați. Legea propusă are ca scop să-i oblige să plătească partea lor echitabilă de impozite, nu să-i supraimpoziteze.
- Vor trebui să își vândă acțiunile pentru a plăti, deoarece nu au numerar.
Ultra-bogații vor avea multe alte modalități de a plăti milioanele de impozite.
Vor putea achita milioanele de impozite împrumutându-se, recurgând la plăți în rate sau vânzând acțiuni la alte companii decât a sa, dacă deține vreuna, sau chiar alte active (apartamente de lux etc.).
Pentru că, dacă activele financiare sunt majoritare la aceste niveluri de avere, ele nu reprezintă singurul element al acesteia. Potrivit Consiliului pentru Taxe Obligatorii, „pentru cele 40.000 de gospodării fiscale din ultima miime a distribuției, veniturile din capital reprezintă 61% din venitul total și până la 86% din venitul celor 4.000 de gospodării fiscale din ultima zece miime”. Pe scurt, nu există motive de îngrijorare atunci când vine vorba de mobilizarea cu succes a banilor din taxe.
- Este neconstituțional
Cei bogați nu pot fi impozitați așa cum își dorește cineva. Ca toți ceilalți cetățeni, ei sunt protejați de abuzurile fiscale prin Constituție.
Dezbaterea Taxei Zucman este una dintre cele mai actuale aspecte ale luptei politice atât la Paris cât și la Bruxelles, fiind extrem de ușor abordată în spirit populist și electoral. Discuțiile ce au început să se înfiripe și în România pe această temă au deja un caracter eminamente populist cu mari șanse de a fi rapid accesate de opinii radicalizate. Se cere o abordare calmă și echilibrată având în vedere specificul momentului actual, caracterizat prin efectele încă incomplet cunoscute ale ”pachetelor” de austeritate impuse de actuala coaliție de guvernare.
Bibliografie:
”Contrepoints”:
- Taxation des plus riches : François Ruffin méprise les chiffres, la législation et les libertés 30 septembre 2025 Jean-Philippe Feldman
- Taxation du capital : le problème n’est pas tant l’exil fiscal que la perte d’attractivité économique 22 septembre 2025 Élodie Messéant
- Quelques réflexions complémentaires sur la « taxe Zucman » 22 septembre 2025 [Jean-Philippe Feldman]
”Alternatives Economiques ”: Tout comprendre à la taxe Zucman en trois minutes | 9/09/2025
