Uniunea Europeană și Statele Unite vor cere la reuniunea de la Vilamoura, în Portugalia, ca rechinii capturați în activitățile de pescuit gestionate de Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Atlantic (ICCAT) să fie debarcați cu înotătoarele atașate. Propunerea urmărește să faciliteze controalele și să împiedice îndepărtarea înotătoarelor urmată de aruncarea carcaselor în mare. Reuniunea are loc între 16 și 23 noiembrie.
Pe scurt
-
Proiectul comun UE–SUA cere ca înotătoarele să rămână atașate integral sau parțial până la prima debarcare. Dacă va fi adoptată, recomandarea ar intra în vigoare la șase luni după notificarea părților.
-
Regula ICCAT în vigoare limitează greutatea înotătoarelor la 5% din greutatea rechinilor aflați la bord. UE aplică deja regula înotătoarelor atașate. Japonia propune să permită și metode prin care inspectorii pot asocia fiecare set de înotătoare cu exemplarul de la care provine.
-
Statele Unite propun separat să permită reținerea unei cantități de mako din Atlanticul de Nord în 2027. Pentru rechinul albastru, UE propune obiective după care oamenii de știință să testeze viitoarele reguli de gestionare.
Proiectul comun, depus la ICCAT pe 19 octombrie, ar interzice desprinderea înotătoarelor în larg. Acestea ar putea fi tăiate parțial, cu condiția să rămână atașate natural de corp până la prima debarcare. Stine Bille, șeful delegației UE la ICCAT, a prezentat inițiativa pe 10 noiembrie în Comisia pentru pescuit a Parlamentului European, unde a spus că discuțiile cu Japonia continuă.
În prezent, recomandarea ICCAT din 2004 cere folosirea integrală a capturilor, cu excepția capului, a viscerelor și a pielii. Ea stabilește că greutatea totală a înotătoarelor nu poate depăși 5% din greutatea rechinilor aflați la bord înaintea primei debarcări. Autorii propunerii comune arată că verificarea în funcție de greutate nu împiedică în mod adecvat îndepărtarea înotătoarelor și că identificarea speciilor devine dificilă după desprinderea acestora.
Regulamentul UE permite tăierea parțială și plierea înotătoarelor lângă corp pentru depozitare. Înotătoarele trebuie să rămână atașate până la debarcare. Norma se aplică navelor în apele UE și navelor sub pavilionul unui stat membru în afara lor.
Japonia propune aceeași regulă generală, cu posibilitatea ca o parte la ICCAT să autorizeze una dintre două alternative pentru întreaga flotă. Navele ar putea lega înotătoarele de carcasa fiecărui rechin sau le-ar putea marca împreună cu etichete identice și numerotate, cu monitorizare suplimentară. Proiectul UE–SUA nu prevede aceste derogări.
Într-un dosar separat, evaluarea științifică ICCAT din 2026 a estimat că stocul de rechin mako cu înotătoare scurte din Atlanticul de Nord era încă supraexploatat în 2024, deși presiunea pescuitului din acel an era sub nivelul asociat randamentului maxim sustenabil. Aplicând formula din planul actual de refacere, comitetul științific a calculat că în 2027 cantitatea care poate fi reținută la bord ar rămâne zero.
Statele Unite propun să schimbe această regulă pentru 2027. Textul american ar stabili o limită de 1.400 de tone pentru mortalitatea totală cauzată de pescuit. După scăderea celor 779,34 tone estimate pentru 2025, formula din proiect ar permite reținerea a 620,66 tone. Limita propusă pentru mortalitate include și rechinii care mor după ce sunt aruncați sau eliberați în mare.
Pentru rechinul albastru din Atlantic, UE a propus obiective care să ghideze testarea viitoarelor reguli de gestionare. Proiectul urmărește ca fiecare dintre stocurile din Atlanticul de Nord și de Sud să aibă, într-o simulare pe 30 de ani, cel puțin 60% probabilitate de a se afla într-o stare care permite pescuitul sustenabil. Obiectivele ar orienta activitatea științifică și nu ar modifica direct cotele de captură.
Părțile vor discuta aceste proiecte la Vilamoura. Recomandarea actuală privind înotătoarele și măsurile pentru refacerea stocului de mako continuă să se aplice până la eventualele decizii ale ICCAT.
