Fermierii din Uniunea Europeană au mai multe instrumente legale pentru a negocia împreună, a-și organiza producția și a se apăra în fața practicilor anticoncurențiale, dar nu le folosesc încă pe deplin. Un raport publicat de Comisia Europeană arată că regulile speciale de concurență din agricultură pot întări poziția fermierilor în lanțul agroalimentar, într-o piață în care producătorii sunt adesea fragmentați, iar cumpărătorii, procesatorii și retailerii sunt mai concentrați.
Pe scurt
-
Raportul Comisiei acoperă perioada iulie 2017-iulie 2025.
-
Regulile UE permit fermierilor să coopereze prin organizații de producători, asociații de organizații de producători și alte forme de cooperare.
-
În 2024, în UE existau 2.894 de organizații de producători recunoscute și 90 de asociații de organizații de producători.
-
În sectorul laptelui, peste 32,3 milioane de tone au fost negociate colectiv în 2024, aproximativ 22% din livrările de lapte din UE.
-
Comisia și autoritățile naționale de concurență au închis aproximativ 110 investigații în agricultură între iulie 2017 și iulie 2025.
Raportul pornește de la o realitate economică a agriculturii europene: fermele sunt numeroase și fragmentate, ciclurile de producție sunt lungi, iar veniturile pot fi afectate rapid de vreme, boli animale, costuri la energie, prețuri la îngrășăminte sau crize geopolitice. În aceeași perioadă analizată de Comisie, sectorul a trecut prin pandemia de Covid-19, războiul Rusiei împotriva Ucrainei, creșteri abrupte ale costurilor și episoade meteo extreme.
Din acest motiv, agricultura are un statut special în tratatele UE. Regulile de concurență se aplică produselor agricole, dar sunt adaptate obiectivelor Politicii Agricole Comune. Comisia arată că aceste excepții nu sunt o derogare generală de la concurență, ci un cadru care permite fermierilor să lucreze împreună fără a fi tratați automat ca participanți la un cartel.
Organizațiile de producători pot planifica producția, optimiza costurile, pune produsele pe piață și negocia contracte pentru membrii lor. În multe cazuri, această cooperare este esențială pentru ca fermierii să nu negocieze individual cu procesatori sau cumpărători mult mai mari.
În 2024, Uniunea Europeană avea 2.894 de organizații de producători recunoscute și 90 de asociații de organizații de producători. Cele mai multe organizații de producători erau în Franța, Italia, Spania și Germania. Raportul arată însă că în multe sectoare există organizații care ar putea îndeplini criteriile de recunoaștere, dar nu sunt recunoscute formal și nu beneficiază de toate excepțiile prevăzute de regulile UE.
În sectorul laptelui, cooperarea este deja mai vizibilă. Nouă state membre au raportat în 2024 livrări de lapte negociate colectiv prin organizații de producători sau asociații ale acestora. Volumul negociat colectiv a depășit 32,3 milioane de tone, aproximativ 22% din livrările totale de lapte din UE. În Cehia, 78% din colectarea anuală de lapte a fost negociată colectiv, în Germania 48%, iar în Franța 49%.
Graficul din raport privind laptele arată o creștere clară a negocierilor colective: de la 14,2% din livrările UE în 2015 la aproximativ 22,3% în 2024. Volumul total negociat de organizații de producători și asociații ale acestora a crescut de la 19,5 milioane de tone în 2015 la 32,3 milioane de tone în 2024.
Comisia indică și un alt tip de cooperare permisă: acordurile de sustenabilitate. Producătorii și alți actori din lanțul agroalimentar pot coopera pentru standarde mai ridicate decât cele impuse deja de legislația UE sau de dreptul național, dacă restrângerea concurenței este necesară pentru atingerea acelui standard.
Aceste acorduri pot viza protecția mediului, reducerea pesticidelor, combaterea rezistenței antimicrobiene, sănătatea animalelor sau bunăstarea animală. În decembrie 2023, Comisia a publicat orientări privind aplicarea acestor reguli, iar în iulie 2025 a emis prima opinie pentru un acord de sustenabilitate în sectorul vinului din Franța.
Raportul arată că acest potențial rămâne limitat în practică. Fermierii pot folosi mai mult organizațiile de producători, negocierile colective și acordurile de sustenabilitate, dar este nevoie de participare mai mare, informare mai bună și capacitate administrativă pentru a construi astfel de inițiative.
Aplicarea regulilor de concurență rămâne cealaltă parte a sistemului. Între iulie 2017 și iulie 2025, Comisia și autoritățile naționale de concurență au închis aproximativ 110 investigații în agricultură, iar alte 20 erau încă în curs. Cele mai multe cazuri au fost în Grecia, urmată de Comisie, Franța, Danemarca și Austria.
Investigațiile au vizat mai ales laptele și produsele lactate, fructele și legumele, carnea și ouăle. Cele mai investigate entități au fost producătorii alimentari, urmați de asociațiile de producători agricoli, angrosiști, organizații de producători, fermieri individuali și retaileri.
Fermierii au fost cea mai importantă sursă de plângeri. Producătorii agricoli, singuri sau grupați în organizații și asociații, au generat aproximativ jumătate dintre plângeri și informații de piață care au dus la investigații. Comisia avertizează însă că atunci când fermierii fac publică o plângere înainte ca autoritățile să strângă probe, pot reduce șansele unei investigații eficiente.
Aproximativ un sfert dintre investigațiile închise s-au terminat cu decizii de încălcare și amenzi. Șase cazuri s-au încheiat prin angajamente asumate de companiile investigate, iar aproximativ jumătate au fost închise fără constatarea unei încălcări, de obicei din lipsă de probe sau din motive de prioritizare.
Cele mai frecvente încălcări au fost acordurile orizontale privind prețuri sau volume, acordurile de fixare a prețurilor de revânzare, împărțirea clienților, trucarea licitațiilor, împărțirea piețelor geografice, schimbul de informații sensibile și abuzurile de poziție dominantă.
Raportul dă exemplul cartelului din lapte investigat în Spania, unde autoritatea națională de concurență a amendat zece dintre cele mai mari companii și asociații din sector. Operatorii schimbau informații despre prețuri de achiziție pentru laptele crud de vacă, volume cumpărate și surplusuri, ceea ce a slăbit capacitatea fermierilor de a negocia liber prețul laptelui.
În Polonia, autoritatea de concurență a investigat cinci cumpărători de fructe moi, inclusiv coacăze, cireșe și prune, pentru fixarea prețurilor de achiziție plătite fermierilor locali. În România, autoritatea națională de concurență a constatat în 2021 acorduri anticoncurențiale între producători de ouă și o asociație de producători, care urmăreau controlarea sau limitarea ofertei de ouă pe piața românească.
Unele cazuri au afectat direct consumatorii sau instituțiile sociale. În Croația, autoritatea de concurență a constatat în 2022 că patru angrosiști și-au coordonat ofertele pentru 14 grupe de produse alimentare într-o licitație organizată de o instituție de asistență socială care furniza servicii de cantină socială la Zagreb. Practica a dus la prețuri umflate pentru alimente esențiale destinate unor persoane aflate într-o situație economică dificilă.
Comisia menționează și intervenții împotriva inițiativelor protecționiste. Unele „charte” sau campanii de promovare din Belgia, Bulgaria, Franța și Letonia riscau să favorizeze produsele naționale în detrimentul produselor din alte state membre. Intervenția autorităților de concurență a dus la modificarea acestor inițiative înainte ca ele să fragmenteze piața internă.
Raportul arată că autoritățile de concurență nu acționează doar prin sancțiuni. În perioada analizată, autoritățile naționale au primit 53 de cereri de consiliere privind aplicarea regulilor de concurență în agricultură și au realizat 22 de anchete sectoriale. Mai multe consultări au vizat acorduri de sustenabilitate în carne, cacao, plante, banane, lactate, flori, fructe și legume.
Mesajul Comisiei este că fermierii pot fi ajutați în două moduri: prin excepții care le permit să se organizeze și să negocieze mai bine, și prin aplicarea regulilor împotriva cumpărătorilor, procesatorilor sau retailerilor care folosesc practici anticoncurențiale. Cadrul actual nu elimină piața, dar încearcă să corecteze dezechilibrul dintre ferme fragmentate și actori mai mari din lanțul alimentar.
Comisia trebuie să prezinte o dată la șapte ani Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea regulilor de concurență în agricultură. Raportul publicat în 2026 acoperă excepțiile prevăzute în Regulamentul privind organizarea comună a piețelor și investigațiile antitrust în sectorul agricol.