UE vrea să oprească pesticidele interzise să revină prin importurile alimentare

Comisia Europeană analizează reducerea la limita de cuantificare a reziduurilor celor mai periculoase pesticide interzise în UE atunci când acestea sunt prezente în alimentele și furajele importate, chiar și în situațiile în care nivelurile actuale au fost considerate sigure pentru consumatori. Un prim studiu economic identifică 18 substanțe active relevante, 235 de produse agricole și 86 de țări exportatoare și arată că efectele asupra importurilor și prețurilor pot varia puternic în funcție de capacitatea producătorilor externi de a respecta standardele europene.

Principiul analizat de Comisie urmărește o problemă apărută din diferența dintre regulile aplicabile fermierilor europeni și condițiile în care pot fi cultivate produsele importate. O substanță poate fi interzisă pentru utilizare de agricultorii din UE, dar legislația poate permite în continuare un anumit nivel al reziduului său într-un produs provenit dintr-o țară terță.

Limitele maxime de reziduuri sunt stabilite în prezent pe baza evaluărilor de risc pentru consumatori. Atunci când este permis un nivel mai mare decât limita de cuantificare, acesta trebuie să fi fost considerat sigur în condițiile evaluate.

Inițiativa aflată acum în analiză merge mai departe de această logică. Pentru categoria celor mai periculoase pesticide interzise în UE din motive legate de sănătate sau mediu, Comisia examinează posibilitatea coborârii reziduurilor la limita de cuantificare chiar și atunci când limita existentă nu a fost considerată nesigură pentru consumatori.

Limita de cuantificare este cea mai mică concentrație pe care metoda de laborator o poate măsura în mod fiabil. Ea nu trebuie interpretată drept absență absolută a oricărei molecule a substanței, dar reprezintă un nivel foarte redus folosit atunci când reziduul trebuie coborât cât permite măsurarea analitică.

Comisia a anunțat acest principiu în Viziunea pentru agricultură și alimentație, afirmând că pesticidele cele mai periculoase interzise în UE nu ar trebui să revină prin produse importate. Centrul Comun de Cercetare a fost însărcinat în 2025 să analizeze consecințele economice posibile.

Cercetătorii au pornit de la 976 de substanțe active care nu sunt aprobate în Uniunea Europeană. Dintre acestea, 80 îndeplinesc criteriile folosite în studiu pentru categoria celor mai periculoase, care include substanțe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, perturbatori endocrini și anumite substanțe persistente și bioacumulative.

Numai 22 dintre cele 80 au cel puțin o limită maximă de reziduuri care se află în prezent peste limita de cuantificare. După verificarea detectărilor în importuri și a informațiilor privind autorizarea utilizării în țările terțe, analiza se concentrează pe 18 substanțe active.

Pentru acestea, studiul identifică 235 de produse agricole și 86 de țări în care există fie detectări de reziduuri în importurile controlate de UE, fie informații privind autorizarea utilizării substanței respective.

Această identificare nu înseamnă că toate produsele din cele 86 de țări conțin reziduuri sau că toate exporturile ar fi afectate. Autorii avertizează că nu există o bază globală completă care să arate exact ce pesticide folosește fiecare fermier pe fiecare cultură.

Datele de control oferă o imagine mai restrânsă. Pentru perioada 2021–2023 au fost analizate peste 134.000 de teste individuale relevante pentru substanțele și produsele studiate. Detectarea unui reziduu constituie o dovadă a utilizării, dar absența unei detectări nu demonstrează că substanța nu a fost folosită, deoarece numai o parte dintre importuri sunt testate.

Reziduuri cuantificabile au fost identificate numai pentru o parte dintre combinațiile analizate. Acest lucru este unul dintre motivele pentru care cercetătorii au construit trei scenarii foarte diferite, în loc să ofere o singură estimare a efectului unei eventuale schimbări de politică.

Scenariul superior presupune că toți producătorii din țările unde există indicii de utilizare continuă să folosească substanțele vizate și nu își adaptează practicile. Exporturile afectate nu ar mai respecta noile limite și și-ar pierde accesul la piața UE.

În această ipoteză extremă, volumul total al importurilor agricole ale Uniunii scade cu 41%. Importurile de citrice se reduc cu aproximativ 92%, cele de soia cu 90%, iar efectele sunt puternice și pentru mai multe cereale, cafea și produse din oleaginoase.

Producția agricolă europeană crește cu aproximativ 1,1% pentru a înlocui o parte a importurilor, iar suprafața agricolă utilizată se extinde în model cu aproximativ 1,9 milioane de hectare. Producția de citrice crește cu aproximativ 47%, cea de rapiță cu 40%, iar cea de struguri de masă și soia cu aproape 30%.

Această substituție produce însă și efecte în alte sectoare. Prețurile materiilor prime pentru furaje cresc, iar în scenariul fără adaptare producția europeană de carne de porc scade cu aproximativ 5,6%, iar cea de pasăre cu aproximativ 5,3%.

Pentru consumatori, același scenariu generează valori foarte ridicate: modelul estimează o creștere de 332% pentru cafea, 105% pentru șrotul de soia, 85% pentru citrice și 83% pentru strugurii de masă.

Aceste cifre nu sunt prezentate drept prețurile pe care Comisia se așteaptă să le vadă după adoptarea unor noi reguli. Ele provin dintr-o ipoteză construită intenționat pentru a reprezenta limita superioară, în care producătorii afectați nu schimbă pesticidele, nu își adaptează procesele și pierd accesul la piața europeană.

Celelalte două scenarii presupun că furnizorii compară costul adaptării cu valoarea accesului la piața UE și își modifică practicile atunci când acest lucru este economic avantajos.

În scenariul intermediar, cercetătorii presupun costuri suplimentare de adaptare de 20% pentru partea afectată a producției și folosesc atât detectările de reziduuri, cât și informațiile privind autorizarea pesticidelor pentru estimarea expunerii.

În această situație, importurile agricole totale ale UE scad cu 8%, iar producția europeană crește cu 0,23%. Suprafața agricolă suplimentară necesară în model este de aproximativ 152.000 de hectare, mult sub valoarea rezultată în ipoteza fără adaptare.

Citricele și rapița înregistrează creșteri ale producției europene de aproximativ 3,3%, respectiv 3%, iar producția de tomate crește cu 3%. Efectele indirecte asupra sectorului zootehnic devin aproape neglijabile.

Pentru consumatori, cele mai mari creșteri sunt estimate la 6,5% pentru strugurii de masă, 6% pentru cafea, 5,6% pentru citrice și 3,1% pentru tomate. Pentru soia, mere și mai multe produse din oleaginoase, efectele rămân în jurul valorii de 1–2%.

Cel de-al treilea scenariu restrânge expunerea la situațiile în care reziduurile au fost efectiv detectate și presupune un cost de adaptare de 5%. Importurile agricole totale scad atunci cu numai 0,4%.

Producția europeană se modifică foarte puțin, iar toate creșterile de preț pentru consumatori rămân sub 1%. Strugurii de masă înregistrează cea mai mare valoare, de 0,9%, urmați de citrice cu 0,5%, soia cu 0,4% și tomate și mere cu aproximativ 0,3%.

Diferența dintre 41%, 8% și 0,4% la nivelul importurilor arată cât de mult depinde rezultatul de reacția producătorilor din afara UE. Studiul nu selectează una dintre cele trei valori drept prognoza cea mai probabilă.

Analiza unei substanțe individuale confirmă această incertitudine. Cyproconazole, un fungicid neaprobat în UE din 2021 și clasificat drept toxic pentru reproducere, este folosit ca studiu de caz pentru a verifica dacă producătorii au alternative.

Cercetătorii identifică mai multe fungicide aprobate în UE care pot înlocui cyproconazole pentru culturile analizate. Unele oferă rezultate agronomice similare sau chiar mai bune, dar costul produselor poate fi mai mare.

Pentru alternativa cea mai ieftină analizată, costurile protecției culturii pot crește cu aproximativ 100–200%. Deoarece pesticidele reprezintă numai o parte din costul total al producției, studiul estimează că efectul asupra costului total ar putea fi în jur de 20–40%.

Autorii avertizează că această valoare este un indicator larg, bazat pe un număr limitat de studii și pe condiții care diferă între culturi și țări. O alternativă mai scumpă poate produce un randament mai bun și poate recupera o parte din cost, în timp ce pentru alte culturi substituția poate fi mai dificilă.

Comerțul poate fi și el reorganizat. Producătorii care nu se adaptează la standardul UE pot încerca să vândă mărfurile pe alte piețe, iar Uniunea poate muta achizițiile către furnizori care nu folosesc substanțele vizate.

Pentru unele produse, această flexibilitate este mare. Pentru altele, dependența de un număr redus de furnizori crește riscul unor efecte asupra prețului.

Studiul identifică 29 de produse din analiza suplimentară pentru care UE nu este autosuficientă. Pentru majoritatea există posibilitatea schimbării surselor de aprovizionare, dar alternativele pot implica în anumite cazuri prețuri cu aproximativ 2–9% mai mari.

Alunele de pădure, smochinele, migdalele și anumite categorii de fasole sunt printre produsele pentru care substituirea furnizorilor poate fi mai dificilă. Situația diferă însă de la un produs la altul, iar pentru unele mărfuri furnizorii alternativi au chiar prețuri medii mai mici.

Brazilia și Marocul ilustrează diferențele dintre piețe. Brazilia furnizează aproape jumătate din importurile europene de soia, iar Marocul peste 70% din importurile de tomate analizate de model.

În scenariul extrem, importurile de tomate din Maroc ar dispărea aproape complet din piața UE, dar producția marocană ar rămâne în mare parte constantă deoarece o parte din exporturi ar fi redirecționată către alte destinații. Producătorii europeni ar crește oferta de tomate cu aproximativ 8%, iar prețurile pentru consumatorii UE ar urca cu aproximativ 8%.

În scenariul intermediar, scăderea importurilor de tomate din Maroc este mult mai redusă, producția europeană crește cu 3%, iar prețul pentru consumatori cu aproximativ 3%. În scenariul inferior, efectele sunt aproape de nivelul inițial.

Analiza arată și că state precum Turcia, Maroc, Columbia, Brazilia și Ucraina au valori importante ale exporturilor către UE pentru produsele potențial expuse. Impactul asupra acestor țări ar depinde de cât de mult folosesc efectiv pesticidele vizate și de posibilitatea de a modifica tratamentele sau de a găsi alte piețe.

Studiul nu stabilește că importurile provenite din aceste țări vor fi restricționate și nici că toate produsele lor utilizează pesticidele în cauză. Listele indică expunerea potențială necesară pentru analizarea unei eventuale politici.

Comisia nu a luat, prin publicarea studiului, o decizie de reducere simultană a tuturor limitelor pentru cele 18 substanțe. Raportul constituie o etapă de documentare pentru evaluarea de impact care trebuie să analizeze eventualele modificări.

Propunerea legislativă prezentată de Comisie în decembrie 2025 în cadrul pachetului privind simplificarea siguranței alimentelor și furajelor ar permite coborârea la limita de cuantificare a unor astfel de reziduuri atunci când acest lucru este considerat adecvat în urma unei evaluări de impact. Propunerea este examinată de Parlamentul European și Consiliu.

Actualele limite de reziduuri continuă, între timp, să se aplice. Publicarea studiului nu modifică nivelurile admise pentru alimentele importate și nu introduce noi interdicții la frontieră.

Centrul Comun de Cercetare este serviciul științific și de cunoaștere al Comisiei Europene. Raportul oferă suport tehnic procesului de elaborare a politicilor, dar concluziile sale nu reprezintă automat poziția politică finală a Comisiei.

Studiul analizează efectele economice asupra comerțului, producătorilor și consumatorilor. Nu acoperă beneficiile sau costurile de mediu și sociale care ar putea rezulta din reducerea utilizării celor mai periculoase pesticide și nu a trecut prin consultarea publică necesară unei evaluări complete de impact.

Următoarea etapă este integrarea acestor rezultate într-o analiză mai largă. Comisia va trebui să evalueze separat fiecare opțiune, proporționalitatea măsurilor, efectele asupra comerțului și producătorilor, implicațiile pentru țările terțe și dimensiunile de sănătate, mediu și societate înainte de a decide dacă propune noi limite.