Media Freedom Rapid Response a documentat 736 de atacuri și alte încălcări ale libertății presei care au afectat 1.174 de jurnaliști și profesioniști media în cele 27 de state membre ale UE și în țările candidate între 1 ianuarie și 30 iunie 2026. Aproape jumătate dintre incidente, 363, au avut loc în Uniune, iar 373 în state candidate, în timp ce hărțuirea și discreditarea, amenințările și blocarea activității jurnalistice au rămas cele mai frecvente tipuri de presiune. În statele membre, aproximativ un sfert dintre incidentele înregistrate au implicat actori politici.
Pe scurt
-
Mapping Media Freedom a înregistrat 736 de incidente care au afectat 1.174 de jurnaliști și alți profesioniști media în prima jumătate a anului.
-
363 dintre atacuri au avut loc în state membre ale UE și 373 în țări candidate.
-
Cele mai frecvente forme au fost insultele, hărțuirea și discreditarea, cu 212 cazuri, amenințările, cu 155, și blocarea activității jurnalistice, cu 126.
-
Actorii politici au reprezentat 19% dintre sursele atacurilor la nivel european și aproximativ 25% în statele membre.
-
Raportul semnalează și 47 de cazuri de detenție, arest sau încarcerare, dintre care 42 în Türkiye, precum și o creștere a atacurilor digitale și a presiunilor asupra datelor jurnalistice.
Raportul interimar Mapping Media Freedom pentru perioada ianuarie-iunie 2026 arată că presiunile asupra jurnaliștilor rămân răspândite și diversificate. Cele 736 de incidente monitorizate includ atacuri verbale, amenințări cu moartea, agresiuni fizice, distrugerea echipamentelor, interferențe cu activitatea de reportaj, atacuri asupra datelor jurnalistice și proceduri juridice.
Cea mai frecventă categorie a fost reprezentată de insultă, hărțuire și discreditare, cu 212 incidente, echivalentul a 28,8% din total. Amenințările au reprezentat 155 de cazuri, 21,1%, iar blocarea activității jurnalistice 126 de cazuri, 17,1%. Raportul a mai înregistrat 55 de agresiuni fizice, 47 de cazuri de arest, detenție sau încarcerare, 45 de atacuri asupra echipamentelor și 38 de agresiuni fizice soldate cu răni.
Autorii precizează că o singură alertă poate conține mai multe tipuri de atac și poate afecta mai mulți jurnaliști, astfel încât procentele categoriilor individuale nu trebuie însumate pentru a reconstrui totalul incidentelor.
Actorii privați au fost cea mai frecventă categorie de agresori, cu 195 de incidente, 26,5% din total. Actorii politici au urmat cu 136 de cazuri, 18,5% la nivelul întregii Europe monitorizate. În statele membre, ponderea incidentelor atribuite actorilor politici a urcat la aproximativ 25%, un nivel pe care raportul îl descrie drept deosebit de îngrijorător.
Atacurile atribuite actorilor politici au inclus în principal amenințări, insulte și campanii de discreditare, dar și agresiuni fizice, incidente juridice și interferențe cu activitatea de reportaj. Raportul nu prezintă aceste cifre ca pe o măsură a tuturor presiunilor politice asupra presei, ci doar a incidentelor documentate în baza de date Mapping Media Freedom.
Mediul online a devenit principalul context în care jurnaliștii au fost atacați. 238 de incidente, 32,3% din total, au avut loc online sau prin mijloace digitale. Alte 85 de cazuri au avut loc în spații publice, 80 în instanțe, 62 în timpul demonstrațiilor și 44 la locul de muncă.
Atacurile digitale includ hărțuire, amenințări, hacking, DDoS, spoofing, doxing și supraveghere. În multe dintre aceste cazuri autorii rămân necunoscuți, ceea ce îngreunează investigarea și sancționarea lor.
Raportul acordă o atenție separată atacurilor asupra datelor jurnalistice. În prima jumătate a anului au fost documentate 17 tentative de confiscare, accesare sau distrugere a datelor, iar în șase cazuri jurnaliștii au fost presați sau forțați să își dezvăluie sursele confidențiale.
Au existat și cazuri în care identitatea vizuală a jurnaliștilor a fost copiată pentru a distribui informații false, inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale. Raportul menționează și publicarea neautorizată a datelor personale, precum adrese, fotografii și numere de telefon.
Arestarea și încarcerarea jurnaliștilor reprezintă un alt punct central. Mapping Media Freedom a monitorizat 47 de cazuri care au implicat 61 de jurnaliști în prima jumătate a anului. Cinci au avut loc în Georgia, Serbia și Spania, iar restul de 42, adică 89%, în Türkiye.
În Türkiye, 30 de cazuri au vizat detenții sau arestări legate de acoperirea protestelor sau de postări pe rețele sociale, în timp ce alte 12 cazuri au dus la condamnări la închisoare pentru 15 jurnaliști. Raportul estimează durata cumulată a pedepselor la cel puțin 32 de ani, în principal în dosare construite pe legislație privind terorismul și dezinformarea.
În Georgia, jurnalistul aflat în exil Afgan Sadygov a fost deportat în Azerbaidjan la câteva ore după arestare, deși existau măsuri ale Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva extrădării sale. Jurnalistei germano-ucrainene Marina Klimchuk i-a fost refuzată intrarea la aeroportul din Tbilisi și a fost reținută aproape 24 de ore, deși era însărcinată.
În Serbia, fotojurnalistul Gavrilo Andrić a fost reținut în timp ce relata despre sosirea unui fermier-activist la o audiere în instanță și ulterior, împreună cu Nađa Gavrilović și Marija Stojnić, în timp ce documentau un banner antiguvernamental. În Spania, fotojurnalistul salvadorian Diego Andrés Rosa Rosales a fost arestat în timp ce solicita azil politic.
Raportul identifică și 11 evoluții legislative considerate problematice pentru libertatea presei. Acestea privesc finanțarea externă, independența serviciilor publice de media, accesul la informații și supravegherea.
Cele mai ample schimbări au fost înregistrate în Georgia, unde noi reguli au restrâns finanțarea cu legături externe pentru media și societatea civilă și au introdus obligația aprobării guvernamentale pentru granturi jurnalistice și programe de formare. Încălcările pot fi sancționate cu până la șase ani de închisoare, potrivit raportului.
În România, Senatul a aprobat un proiect care obligă ONG-urile, inclusiv organizațiile media non-profit, să își dezvăluie donatorii sau să riște închiderea. În Cehia, o propunere mai largă privind înregistrarea „influenței străine” a fost ulterior abandonată.
Slovacia a fost menționată pentru reforme care ar concentra atribuțiile autorității de reglementare media în mâinile unui singur președinte numit și revocabil de parlament, iar în Cehia guvernul a aprobat planuri de înlocuire a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune cu finanțare directă mai redusă de la bugetul de stat, ceea ce a generat îngrijorări privind sustenabilitatea financiară și influența politică.
În Germania, modificările propuse la legea libertății de informare din Berlin au fost amânate după critici că ar putea afecta jurnalismul de interes public și dreptul cetățenilor la informație. În Saarland, autoritățile regionale au adoptat însă amendamente care elimină anumite garanții împotriva supravegherii tehnice a jurnaliștilor.
Raportul tratează separat situația infrastructurii media din Ucraina. În prima jumătate din 2026 au fost documentate nouă cazuri de bombardament, atac cu artilerie sau incendiere care au vizat actori media și infrastructură media, aproape toate incidentele de acest tip înregistrate în Europa în perioada analizată.
Redacțiile mici și locale din estul Ucrainei au fost afectate în mod deosebit, iar infrastructura media din capitale regionale și din Kyiv a fost de asemenea avariată. În mai, un atac rusesc de amploare asupra capitalei a provocat pagube birourilor mai multor organizații media ucrainene și internaționale.
MFRR a desfășurat în această perioadă și misiuni de evaluare în Italia, Serbia și Franța. În Italia, delegația a constatat o deteriorare generală față de vizita din 2024 și a identificat interferența politică persistentă în Radiotelevisione Italiana, precum și probleme legate de guvernanță și finanțare în raport cu European Media Freedom Act.
În Serbia, misiunea a constatat o spirală continuă de violență împotriva profesioniștilor media, alimentată, potrivit raportului, de oficiali ai statului, media pro-guvernamentale și reprezentanți ai forțelor de ordine, într-un climat de impunitate.
În Franța, concluziile preliminare au indicat un moment critic pentru libertatea presei înaintea alegerilor prezidențiale. Raportul menționează concentrarea crescândă a proprietății media, atacurile asupra serviciului public, procese abuzive, probleme de siguranță la proteste și protecția juridică slabă a surselor.
Raportul arată astfel că amenințările la adresa libertății presei nu se limitează la agresiuni fizice sau amenințări directe. Presiunea se mută tot mai mult către mediul digital, controlul datelor, legislație, relația cu autoritățile și funcționarea instituțiilor media.
Datele acoperă numai incidentele documentate de Mapping Media Freedom până la momentul publicării și nu reprezintă o statistică exhaustivă a tuturor încălcărilor libertății presei din Europa. MFRR precizează că noi cazuri raportate ulterior pot apărea în baza de date fără să fie incluse în cifrele acestui briefing.
Media Freedom Rapid Response este un mecanism european care monitorizează și răspunde la încălcări ale libertății presei în statele membre și țările candidate. Alianța este coordonată de European Centre for Press and Media Freedom și include ARTICLE 19 Europe, European Federation of Journalists, Free Press Unlimited, International Press Institute și OBC Transeuropa. Proiectul este cofinanțat de Comisia Europeană.
Briefingul acoperă perioada 1 ianuarie-30 iunie 2026 și folosește baza de date Mapping Media Freedom. Concluziile și evaluările aparțin autorilor raportului și nu reprezintă o poziție oficială a Uniunii Europene.