Viitorul InvestEU ar putea beneficia de o garanție a Uniunii Europene de până la 70 de miliarde de euro, însă folosirea integrală a acestui plafon ar necesita alocări bugetare suplimentare față de cele identificate inițial în propunerea Comisiei. Diferența este evidențiată într-o analiză pregătită pentru comisiile pentru bugete și pentru afaceri economice și monetare ale Parlamentului European, care au discutat cu Nathalie Berger, din Comisia Europeană, despre aplicarea InvestEU și viitorul său.
Pe scurt
-
Garanția propusă de până la 70 de miliarde de euro reprezintă un plafon. La o rată de provizionare de 50%, folosirea lui integrală ar necesita 35 de miliarde puse deoparte în buget pentru acoperirea riscurilor.
-
Analiza parlamentară identifică inițial șapte miliarde de euro pentru această provizionare. Restul ar trebui să provină din alocări ulterioare prin Fondul european pentru competitivitate sau alte programe europene.
-
Deputații au întrebat cum va fi păstrată continuitatea finanțării dacă instrumentul actual își epuizează capacitatea înainte ca succesorul să devină operațional. Analiza avertizează asupra unei posibile dificultăți temporare în aprobarea sau semnarea operațiunilor noi.
-
Berger a susținut flexibilitatea viitorului instrument și finanțarea întreprinderilor cu risc mai ridicat. În audiere nu a anunțat un mecanism concret de tranziție sau prelungirea actualului program.
InvestEU folosește garanția bugetului european pentru a susține finanțări acordate prin Grupul Băncii Europene de Investiții și alți parteneri. Garanția acoperă riscuri în condițiile stabilite prin acorduri și permite susținerea unor operațiuni de creditare sau de investiții. Resursele bugetare puse deoparte pentru eventualele obligații rezultate din garanție constituie provizionarea, în timp ce valoarea finanțărilor și a investițiilor sprijinite este măsurată separat.
În propunerea pentru perioada 2028–2034, instrumentul ar urma să facă parte din Fondul european pentru competitivitate și să poată fi folosit pentru mai multe politici interne ale Uniunii. Autorii analizei pregătite pentru audiere, Martin Hoflmayr, Ronny Mazzocchi și Francisco Javier Padilla Olivares, explică faptul că plafonul de 70 de miliarde și rata de provizionare de 50% conduc la un necesar de 35 de miliarde pentru utilizarea integrală a garanției. Suma indicativă identificată inițial pentru această destinație este de șapte miliarde de euro.
Alocarea dedicată prezentată în analiză este de minimum 11 miliarde de euro, împărțită între șapte miliarde pentru provizionarea garanției, trei miliarde pentru instrumente financiare și un miliard pentru consiliere și acțiuni transversale. Cele trei componente au utilizări diferite. Prin urmare, întregul pachet de 11 miliarde nu este rezervat acoperirii riscurilor garanției.
Pentru mobilizarea restului resurselor necesare provizionării, propunerea se bazează pe alocări viitoare prin componentele Fondului european pentru competitivitate sau prin alte programe ale Uniunii. Potrivit autorilor, dimensiunea efectivă a garanției va depinde de deciziile anuale de alocare și de împărțirea contribuțiilor între provizionare și instrumentele financiare distincte. Aceștia consideră că o asemenea flexibilitate reduce predictibilitatea multianuală a volumului și distribuției sprijinului.
Trecerea de la programul actual la succesor a fost ridicată și direct de deputați în audierea comună de la Bruxelles. Întrebările au vizat timpul necesar pentru ca noua structură să poată oferi finanțare și modul în care Comisia va evita un decalaj între cele două instrumente. Aceste preocupări privesc operațiunile noi pe care partenerii ar urma să le aprobe sau să le semneze în perioada de tranziție.
Analiza pregătită pentru Parlament descrie riscul ca resursele disponibile în actualul program să se epuizeze înainte ca programele de lucru, selecția partenerilor și noile acorduri de garanție să devină operaționale. Într-o asemenea situație, partenerii ar putea fi temporar în imposibilitatea de a aproba sau semna noi operațiuni, cu efect asupra finanțărilor oferite prin intermediari. Este un risc condiționat de calendarul și resursele tranziției; audierea nu a anunțat oprirea InvestEU.
Printre opțiunile discutate de autori se numără alocarea anticipată a unei părți din capacitatea succesorului, cu garanții adecvate și ajustări ulterioare, precum și reutilizarea capacității eliberate pe măsură ce operațiunile unor instrumente anterioare ajung la maturitate. Analiza precizează că reutilizarea resurselor ar putea sprijini continuitatea, dar ar putea amâna revenirea unor excedente și încasări la bugetul Uniunii. Acestea sunt opțiuni de analiză, fără statutul unor măsuri adoptate în audiere.
Berger a susținut păstrarea unei structuri flexibile, capabile să adapteze finanțarea la nevoile întreprinderilor mici și mijlocii, ale startupurilor și ale companiilor aflate în expansiune. Ea a explicat și propunerea de creștere a ratei de provizionare de la 40% la 50% prin posibilitatea de a susține investiții cu risc mai ridicat. În argumentația sa, această capacitate ar contribui la dezvoltarea întreprinderilor inovatoare și la păstrarea lor în Europa.
Datele prezentate pentru programul actual arată că o mare parte din garanție este deja distribuită partenerilor. Berger a indicat o garanție totală de 34,9 miliarde de euro, incluzând contribuțiile suplimentare, din care 33,5 miliarde, aproximativ 96%, erau alocate prin acorduri de garanție semnate. Această alocare către parteneri este o etapă diferită de semnarea finanțărilor pentru proiecte și de plata sumelor către beneficiari.
În paralel, Berger a prezentat extinderea rețelei de implementare, cu 19 parteneri existenți și negocieri cu șase potențiali parteneri noi. Ea a menționat acorduri așteptate până la sfârșitul anului în urma celei mai recente selecții, ca parte a aplicării programului actual. În răspunsurile privind viitorul InvestEU nu a precizat însă un calendar concret al măsurilor de tranziție.
Forma finală a noului instrument și resursele sale rămân în discuția Parlamentului și a Consiliului, în cadrul negocierilor pentru perioada 2028–2034. Până la stabilirea alocărilor și a condițiilor de implementare, plafonul propus exprimă capacitatea maximă avută în vedere, iar disponibilitatea efectivă a garanției depinde de finanțarea provizionării și de acordurile care permit utilizarea ei.