Uniunea Europeană se află într-un moment dificil al existenței sale când este pusă în fața unei dileme la care face mari eforturi pentru a găsi un răspuns. Este obligată să reacționeze nu doar eficient ci și extrem de rapid, dat fiind ritmul extrem de alert în care evoluează situația geopolitică.
Cum ar trebui să reacționeze Europa la viitoarele tarife vamale pe care Donald Trump le anunță ? Cum ar trebui să reacționeze la progresul tehnologic reprezentat de DeepSeek, noua IA chinezească ? Cum ar trebui să răspundă la amenințările sporite la adresa securității sale și la nevoia de a-și crește cheltuielile pentru apărare ?
În fața tuturor acestor provocări, poziția adoptată de președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a fost așteptată cu nerăbdare.
Fără excepție, presa din principalele țări occidentale au catalogat poziția președintei comisiei ca fiind ambiguă și fără idei apte de a formula o strategie clară a Comisiei pentru adaptarea la cerințele schimbărilor impuse de noua administrație americană raporturilor SUA-UE.
Într-un discurs lung ținut la 29 ianuarie a.c, ea a dezvoltat principiile unei așa numite „busolă a competitivității pentru UE” . Discursul a preluat ideile raportului Draghi: ”Europei îi lipsește inovația. De ce companiile europene nu inovează mult? De ce rămân în urmă în clasamentele globale în cercetare și dezvoltare? Pentrucă există prea multe reguli administrative restrictive care blochează și inițiativele de cercetare și inovare.”
În privința regulilor, președintele Comisiei confirmă propunerea de la sfârșitul lunii ianuarie de adoptare a unei așa-numite legislații „omnibus” care ar trebui să permită o reducere a constrângerilor asupra companiilor europene, în special în ceea ce privește raportarea extra-financiară și obligația de diligență, cu 25% pentru marile companii și cu 35% pentru IMM-uri. Paradoxal, deși condamnă abuzul de reguli administrative și de birocrație, doamna Ursula von der Leyen propune, în același timp, și mai multă birocrație la Bruxelles. Domnia sa propune pentru cercetare, un Act european al cercetării; pentru AI, un act al UE pentru dezvoltarea cloud și AI, susținut de o strategie de unire a datelor; un Act cuantic pentru calculul cuantic, fără a uita un Act european privind biotehnologia; o Lege privind materialele avansate; ca și un Space Act.
Prin astfel de propuneri,Ursula von der Leyen pare să dorească să devină super-șefa unei Europe supuse controlului Comisiei, care a devenit o entitate omnipotentă ce diminuează sau chiar anulează controalele asupra mediului de afaceri pentru a le spori și consolida asupra statelor membre.
Abordând problema competitivității, doamna Ursula von der Leyen a insistat asupra nevoii de o mai bună integrare la nivel European. ”Bunurile și serviciile trebuie să circule și mai liber pe o piață unică consolidată. Același lucru este valabil și pentru finanțarea în cadrul unei uniuni a piețelor de capital denumită ”Uniunea Economiilor și Investițiilor”, și trebuie să dezvoltăm și o Uniune a competențelor pentru a avea o piață europeană a muncii consolidată.”
Desigur, a avea o piață internă la fel de mare ca cea a Statelor Unite sau a Chinei ar reprezenta un avantaj în realizarea economiilor de scară pentru a putea apoi cuceri piețele externe la un cost mai mic dar aceasta presupune o centralizare a deciziilor la nivel european,situație pe care nu o dorește niciuna dintre țările membre.
Ursula von der Leyen a ratat complet obiectivul în abordarea provocărilor europene. În loc să inoveze, companiile europene își pun energia în bătălii nesfârșite cu birocrația și reglementările europene. Pe de aptă parte, într-o lume în care Statele Unite ale Americii devin ultra protecționiste și Asia își consolidează integrarea regională, strategia europeană de liber schimb devine utopică.
În urmă cu câteva săptămâni, Mario Draghi a vorbit la Paris pentru a oferi un diagnostic complet diferit . În ochii lui, problema structurală a Europei este lipsa cererii interne:
„20 % din creșterea economică pe termen lung este determinată de cerere și de efectul acesteia asupra stimulentelor firmelor de a inova. Consecința este că o economie persistent sub performantă va genera în cele din urmă mai puțină inovație și va experimenta o creștere mai lentă a productivității.
Între politica bugetară minimalistă și alegerea competitivității prin salarii mici, explică Mario Draghi, Europa suferă de un deficit al cererii interne, care nu încurajează companiile să investească. Este nevoie de mai multe investiții publice finanțate din datoria europeană pentru a ieși din această situație, întrucât Bătrânul Continent nu poate conta pe inițiativa privată.
În caz contrar, nu va fi suficientă cerere, investiții și inovație, iar modelul nostru social va eșua. Nimic nu-i garantează viitorul, conchide Draghi, și va trebui să luptăm pentru a-l păstra . Dar tot trebuie să folosești armele potrivite.”
Astfel de arme, în concepția doamnei Ursula von der Leyen trebuie să fie o reorientare a competitivității europene,prin trei axe principale :
-uniune eficientă a piețelor de capital
-un mediu prietenos pentru afaceri .
-independență energetică crescută .
Discursul său față de China este însă deosebit de clar. „Este timpul să ne reechilibram relația cu China, într-un spirit de corectitudine și reciprocitate ”, a recunoscut Ursula von der Leyen, subliniind necesitatea menținerii unui dialog constructiv cu această putere, într-o lume în care rivalitățile se intensifică., Ursula von der Leyen a insistat în cele din urmă asupra importanței unei Europe unite gata să facă față provocărilor globale. „Când Europa este unită, își respectă angajamentele ”, a insistat ea în condițiile în care euro scepticismul este tot mai pregnant la nivelul populației țărilor membre.
O analiză atentă a poziției UE față de noua administrație americană, sugerată și prin pozițiile publice luate de către doamna von de Leyen, rezumate mai sus, ne conduc la aceiași întrebare : Cum ar trebui să reacționeze UE?
Evident, până acum, în cadrul UE, răspunsul nu este clar. Marea majoritate dintre leaderi favorizează o abordare defensivă chiar dacă s-au evidențiat și susținători ai lui Trump, precum Viktor Orban sau Giorgia Meloni.
Pentru prima dată de la apariția ei, Uniunea Europeană se află în fața unei dileme :
”Este Europa bine pregătită să se elibereze de Statele Unite? Din punct de vedere economic și militar? Își poate asigura ea singură siguranța? Ar trebui să mărească bugetul armatei? În ciuda politicii agresive a lui Donald Trump, Europa ar trebui să rămână prietenă cu Washington? Sau dimpotrivă, să se emancipeze? Ar trebui să găsească noi parteneri, eventual China sau chiar BRICS ?
