„Dacă ești antreprenor și nu ai trecut încă de cifra de un milion de dolari, înseamnă că ai o problemă.” spune un domn într-o reclamă care îmi intră pe instagram.
Știți voi, genul acela de guru care-ți promite că, dacă îi urmezi sfaturile, vei deveni superpotent. Financiar vorbind, m-ați înțeles.
Mă uit puțin în contul lui (de Insta, n-am acces dincolo…), mă face curios. (Pînă la urmă, cine nu vrea să fie superpotent? Chiar și financiar… sau mai ales!) Are multe postări video, apare în mașini scumpe (sau poate e aceeași, sau lîngă ele, depinde dacă sînt parcate sau în mers. Sau invers, în mers sau parcate, ca să păstrez cronologia.) Are iubită. Explică totul aproape teatral, ca și cum ar vrea să se convingă și pe el de ceea ce spune. Ca și cum ar fi luat, la rîndul lui, cîteva cursuri de public speaking online. I-au plăcut întotdeauna mașinile scumpe și se laudă cu asta. Nu l-am văzut în nici o postare citind.
Cărțile nu sînt la fel de arătoase ca mașinile. Imaginați-vă, citești o carte pe o bancă, ridici privirea din pagini cînd se apropie camera de tine și spui ”ÎNTOTDEAUNA MI-AU PLĂCUT CĂRȚILE SCUMPE!” E ridicol. N-ar avea sens, plus că e o problemă și cu banca, dacă e bancă din parc s-ar putea să nu arate prea sexy, s-ar putea să o folosească și altcineva. (Nu prea merge să ai banca ta în parc. Nu genul acesta de bancă.) Sau altfel, să te plimbi în jurul unui raft de cărți și să spui cît de tare îți plac cărțile. Pe bune? Mormanul ăla? Așa va comenta, pe drept cuvînt, lumea oripilată. Followers.
Cărțile nu îți dovedesc puterea financiară. N-o arată lumii întregi. O mașină scumpă, da, este cu totul altceva. ”E o chestie de statut.” mi-a spus odată cineva. Nu i-am răspuns, pentru că nu m-am gîndit niciodată la o mașină ca la ceva care te așază într-o zonă sau alta. Mi-am cumpărat mașini, cîteodată prea scumpe pentru buzunarul meu, pentru că-mi plăceau și atît. Problema cu mașinile e că altă dată un amic m-a certat că am o mașină scumpă, deși era un SH la mîna a doua. Adică trecuse deja prin cîteva mîini și valoarea ei de piață se apropia de o rablă din programul cu același nume care a făcut-o celebră. Dar revenind la cărți, cum faci? Te plimbi cu mașina pe stradă, te vede lumea, e clar. Te plimbi cu o carte pe stradă, nu te vede nimeni. Și-ar putea fi un exemplar extrem de rar care să coste mai mult decît o mașină foarte scumpă și tot nu te vede nimeni.
În plus, cărțile au prostul obicei de a-și trimite valoarea în interiorul oamenilor care le citesc, nu rămîn la exterior. Cum să spună eroul meu, guru deținător al secretelor de la începutul acestei povești ”Mi-au plăcut întotdeauna cărțile scumpe și citesc cîte una pe săptămînă. Cu cît mai scumpă, cu atît mai mare acribia cu care o devorez!” Nu l-ar mai urmări nimeni pe social media. Nimeni nu i-ar mai cere sfaturile prețioase.
Nimeni nu l-ar mai întreba cum să devină un antreprenor care nu are ”o problemă”, adică unul de peste un milion de dolari.
Mi-ar plăcea să am o afacere de un milion de dolari. Recunosc. Deși, dacă mă gîndesc mai bine, mi-ar plăcea să am un milion de dolari și să n-am responsabilitățile unui antreprenor de succes care are o afacere de un milion. Mă fac vinovat și de asta. Am slăbiciuni, știu.
Dar mai știu și că între un guru de internet mirosind a fraudă de la o poștă și o carte cu coperți tari aș alege-o, oricînd, pe a doua. Chiar și cu coperți de hîrtie obișnuită. Indiferent cît de tentate ar fi promisiunile primului. De ce? Pentru că într-o societate în care statutul ți-l dă mașina, va fi întotdeauna cineva care va avea o mașină mai scumpă decît a ta. Ai o afacere de un milion? Competitorul tău are una de două. Ai doar o vilă? Ești sărac, guru-ul meu m-a învățat cum să am trei vile, toate cu piscină! Și una e cu apă termală. Vedeți, nu se termină niciodată…
O carte e o carte. Chiar dacă are coperți de hîrtie, dacă e fără coperți sau cu ele încrustate cu aur. Ce e înăuntru e mult mai de preț.
