O analiză economică neelectorală, corectă și obiectivă, arată fără nicio îndoială că România se află într-un punct critic. Dacă acest drum nu va fi urgent ocolit, țara va ajunge la o decădere catastrofală nu doar din punct de vedere economic, ci și în privința stabilității statale.
Întreaga discuție poate fi urmărită aici.
România a parcurs în ultimii ani un drum al canibalizării propriei economii, distrugând treptat potențialul național de resurse minerale, energetice, agricole și, mai ales, capitalul mediului de afaceri. Economia s-a transformat într-un ansamblu haotic de activități ineficiente, incapabile să asigure statului fondurile necesare funcționării normale, din cauza nivelului scăzut de competitivitate și a unei politici fiscale abuzive și orientate greșit.
Economia este într-o stare evidentă de precaritate, cu o încetinire a ritmului de dezvoltare și o accentuare a trendului negativ al principalilor indicatori macroeconomici. Creșterea economică este mult sub nivelul preconizat, inflația atinge niveluri record în Europa, datoria externă este la un maxim istoric, iar deficitele gemene sunt prezente. Accesarea fondurilor europene întâmpină dificultăți, numărul firmelor în faliment este în creștere, iar plecarea unor companii străine generează șomaj. Risipa de fonduri pentru susținerea campaniei electorale va duce inevitabil la creșterea impozitelor și a împrumuturilor. Există și riscul unui acord cu FMI, care ar impune măsuri de austeritate, precum înghețarea pensiilor și a salariilor.
Deficitele gemene și îndatorarea accelerată sunt semnale clare că drumul actual este o fundătură. România are nevoie de o nouă direcție urgentă, o schimbare care să evite catastrofa iminentă. Este momentul pentru un nou început, pe care îl putem denumi „tezero”, un simbol al necesității unei noi abordări economice.
„Tezero” ar putea fi factorul de creștere și modernizare de care România are nevoie în acest moment istoric. Oricât de mult capital ar fi disponibil (intern, european, privat sau străin) și oricât know-how s-ar avea, România nu va evita o criză severă fără o schimbare radicală a modelului economic actual, bazat pe fiscalizarea abuzivă a mediului de afaceri, instabilitate legislativă și lipsă de transparență în implementarea marilor proiecte de interes național.
În condițiile actuale ale schimbării modelului economic global și a crizelor suprapuse, „tezero” ar trebui să fie momentul de conștientizare pentru decidenții politici că politica economică a României nu mai poate fi ajustată, ci necesită o reconstrucție conceptuală impusă de noile provocări europene și globale.
Un exemplu relevant este problema reindustrializării. În contextul european, reindustrializarea înseamnă un alt concept față de cel promovat în campania electorală. În Uniunea Europeană, reindustrializarea nu se poate realiza prin industrii energointensive și poluante, ci prin ramuri și activități specifice fazei 4.0 a revoluției industriale, prioritizând informatizarea și digitalizarea.
„Tezero” în reindustrializare ar însemna un nou început care să exploreze modalități competitive de valorificare a resurselor naționale, ținând cont de cerințele pieței muncii, ale consumului energetic și de protecția mediului.
Un alt exemplu îl constituie programul de reducere a deficitului bugetar, negociat cu Uniunea Europeană, care afectează întreaga societate. Acesta ar trebui discutat public și aprobat de Parlament pentru a asigura predictibilitatea atât de necesară cetățenilor și mediului de afaceri.
„Tezero” ar trebui să însemne și începutul unei noi perioade de management guvernamental caracterizată prin predictibilitate, eliminând „schimbarea regulilor în timpul jocului” și stabilind o direcție clară pentru dezvoltarea României în context european și global.
Din păcate, campania electorală actuală nu oferă o viziune coerentă asupra viitorului economic. Politicienii oferă doar generalități și promisiuni fără un plan concret de acțiune, lăsând România într-o stare de nesiguranță în fața provocărilor majore ale vremurilor noastre.