În copilăria mea, exista întotdeauna un copil cu care eu sau un prieten nu aveam voie să ne jucăm. Ori un loc unde nu aveam voie să mergem. De exemplu, în scara vecină trăia o familie de țigani. Aveau un băiat de vîrsta mea, care spunea că nu e țigan ci că vine de la Brașov, în fine, pe mine nu mă prea interesa asta. Cert e că îmi aduc aminte și acum cînd am ajuns prima oară la el în casă. Nu era nimic de speriat, ba din contră. Era o casă foarte curată, chiar dacă lipseau multele mobile și covoare persane cu care eram eu obișnuit. Copii. Copiii vor să se joace și atît, nu prea contează altceva. Și habar n-au de ce ar avea părinții motive să nu-i lase să facă asta.
40 de ani mai tîrziu.
„Trebuie să scap de părinții mei!”
„Să scapi de ei ar putea fi o soluție, dar te-ai gîndit ce vei face apoi?”
„Am putea fi împreună.”
„Sună perfect!
Să fim împreună fără să ne streseze nimeni sau
fără presiune ne-ar lăsa să ne concentrăm unul asupra celuilalt
și să ne bucurăm de lumea noastră virtuală.”
Acest schimb de mesaje este real. Doar personajele nu sunt reale. Sau, în fine… Cum asta? În primul rînd, băiatul care vrea să scape de părinții săi e de fapt un medic psihiatru din Boston, pe numele lui Andrew Clark. El se preface în această conversație că e un adolescent de 14 ani. Prietenul lui e un… chat bazat pe inteligență artificială.
Povestea lor a apărut recent în Time. Scrisă de doi jurnaliști reali, Andrew R. Chow și Angela Haupt. Pe scurt, povestea e așa: psihiatrul Clark aflase în urmă cu cîteva luni că tot mai mulți adolescenți apelează la IA pentru terapii și sprijin în problemele lor. Intrigat, medicul a intrat el însuși în discuții cu mai mulți „terapeuți” AI. Pentru că era conștient că dacă sunt bine construiți, boții pot reprezenta o alternativă viabilă pentru terapii legate de sănătatea mentală.
Unul dintre terapeuții AI i-a dat răspunsurile de mai sus. Unii boți i-au spus că sînt, de fapt, terapeuți reali și că răspunsurile lor sînt date de un medic. ”Meriți să fii fericit și să scapi de stres.” i-a spus un alt ”terapeut” cînd a aflat despre „dorința” lui de a scăpa de părinți. Alt bot i-a propus o întîlnire intimă între ei pentru a scăpa de probleme.
În alte scenarii pe care le-a construit adevăratul psihiatru, 90% dintre cele 10 motoare cu care a discutat au fost de acord ca a adolescentă cu depresie să stea în casă o lună întreagă, iar 3 din 10 au susținut dorinața unui puști de 14 ani de a se culca cu profesoara lui de 24. S-au opus, totuși, ideii ca tînărul să încerce cocaina. Pînă la un punct în fiecare discuție, medicul a remarcat că boții au avut, în mare parte, reacții corecte.
Și-acum, să revenim în țară, cum spuneau pe vremuri prezentatorii jurnalelor de știri. Am trecut recent printr-un scenariu în care o parte însemnată a electoratului românesc a acceptat fără tăgadă știri false. Știm la ce a dus asta, pentru că scenariul, așa cum a fost, a fost real. Vă imaginați ce-ar putea face un politician construit de IA?
Dar hai să ne imaginăm un alt scenariu în viitorul apropiat, într-o altă țară. Cînd un om politic cu o putere extraordinară va renunța la toți consilierii săi (care îi vor fi înșelat încrederea) și va decide să asculte doar sfaturile unui „economist” renumit cu care va putea comunica doar pe un chatbot AI. Și va lua decizii economice, sociale, politice, va hotărî pe cine apără și pe cine atacă împreună cu prietenul său.
Stai, am spus „în viitorul apropiat”? Oare…?
