Comisia propune ca Autoritatea Europeană a Muncii să poată iniția controale transfrontaliere, dar statele păstrează puterea de inspecție

Autoritatea Europeană a Muncii ar putea cere din proprie inițiativă organizarea unor inspecții transfrontaliere atunci când analiza datelor indică posibile încălcări ale drepturilor lucrătorilor, potrivit propunerii Comisiei Europene discutate la 12 octombrie în Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a Parlamentului European. Reforma ar da ELA un rol mai activ în identificarea cazurilor care necesită cooperarea mai multor state, dar ar păstra inspecția propriu-zisă și sancțiunile în mâinile autorităților naționale.

Problema pe care Comisia încearcă să o rezolve apare atunci când relația de muncă nu se oprește la granița unui singur stat. O companie poate fi înregistrată într-o țară, poate detașa lucrători într-o alta, poate utiliza subcontractanți stabiliți într-un al treilea stat și poate avea obligații de securitate socială într-un sistem diferit. Autoritățile care trebuie să verifice situația lucrează însă cu baze de date, proceduri și competențe naționale, iar un caz poate deveni dificil de reconstruit atunci când informația relevantă este împărțită între mai multe administrații.

ELA a fost creată pentru a ajuta statele să coopereze în asemenea situații, dar actualul său mandat nu o transformă într-un inspectorat european. Autoritățile naționale sunt cele care intră la locul de muncă, verifică documentele, constată încălcările și aplică eventualele sancțiuni. Propunerea Comisiei păstrează acest model, dar încearcă să îi ofere ELA mai multă inițiativă în momentul în care trebuie decis dacă este necesar un control coordonat.

În noua formulă, Autoritatea ar putea folosi informațiile pe care le primește și propria analiză de risc pentru a propune o inspecție concertată sau comună autorităților din statele implicate. Un guvern sau un inspectorat național ar putea refuza participarea, însă refuzul nu ar mai putea rămâne fără explicație: proiectul cere ca motivele să fie comunicate în zece zile lucrătoare. ELA ar putea astfel să declanșeze mai ușor cooperarea, fără să primească dreptul de a trimite unilateral inspectori într-o companie din România, Germania sau orice alt stat membru.

Comisia vrea să întărească și etapa care precede controlul. Autoritatea ar urma să primească acces la mai multe surse de date pentru a identifica sectoare, modele de angajare sau situații transfrontaliere care prezintă un risc mai mare de încălcare a regulilor. Informațiile rezultate ar putea fi folosite de inspectoratele naționale pentru a direcționa controalele către cazurile care justifică verificări suplimentare, fără ca analiza ELA să echivaleze cu o constatare de încălcare.

Legătura dintre administrații ar urma să fie susținută și prin ofițeri naționali dedicați inspecțiilor. Ei ar facilita schimbul de informații și organizarea controalelor atunci când documentele, angajatorii, subcontractanții sau lucrătorii implicați se află în mai multe state. Pentru un inspectorat național, utilitatea unui asemenea mecanism apare tocmai în cazurile în care o parte importantă a probelor sau a responsabilităților juridice se află în afara propriei jurisdicții.

Reforma extinde în același timp mai clar aria ELA către lucrătorii din țări terțe. Autoritatea ar putea sprijini cooperarea dintre state în cazurile de exploatare, muncă ilegală sau încălcări ale drepturilor sociale care implică persoane fără cetățenie UE. Această dimensiune a devenit tot mai importantă pe măsură ce mobilitatea forței de muncă europene include un număr tot mai mare de lucrători recrutați din afara Uniunii prin intermediari și lanțuri de subcontractare care operează în mai multe jurisdicții.

În septembrie, ELA și Europol au semnat un aranjament separat de cooperare privind exploatarea prin muncă, traficul de persoane și frauda. Cele două instituții au roluri diferite: ELA lucrează cu administrațiile muncii și cu sistemele de securitate socială, iar Europol intervine atunci când informațiile indică posibile forme de criminalitate gravă sau organizată. În unele cazuri, aceeași situație poate începe ca o suspiciune de încălcare a legislației muncii și poate conduce ulterior către o investigație privind trafic de persoane sau rețele criminale.

Pachetul Fair Labour Mobility leagă această extindere a controalelor de digitalizarea documentelor sociale. Prin European Social Security Pass, ESSPASS, Comisia propune ca documente precum formularul A1 folosit pentru lucrătorii detașați sau Cardul european de asigurări sociale de sănătate să poată fi solicitate, păstrate și verificate electronic. Inspectorii și instituțiile de securitate socială ar putea verifica mai repede dacă documentul este autentic și valabil, reducând timpul necesar schimburilor administrative dintre state.

Un document digital valid nu confirmă însă că toate drepturile lucrătorului sunt respectate. Formularul A1 arată sistemul de securitate socială căruia îi este supusă persoana, dar nu stabilește dacă salariul, programul de lucru, condițiile de cazare sau regulile privind detașarea sunt respectate în practică. Reforma ELA și ESSPASS funcționează astfel pe două planuri diferite: digitalizarea simplifică verificarea documentelor, iar cooperarea dintre inspectorate trebuie să permită verificarea situației reale de la locul de muncă.

Pentru lucrătorii români detașați sau angajați temporar în alte state membre, modificarea nu ar crea un ghișeu european căruia să îi poată fi trimisă automat orice reclamație. Autoritatea competentă ar continua să depindă de natura problemei și de legislația aplicabilă. ELA ar deveni mai importantă atunci când rezolvarea cazului presupune ca inspectoratele sau instituțiile de securitate socială din mai multe țări să compare documente și să coordoneze verificările.

Nici pentru angajatori schimbarea nu ar însemna apariția unui corp european de inspectori cu competență generală. Controlul la nivelul întreprinderii și aplicarea sancțiunilor ar rămâne în sistemele naționale, dar posibilitatea ca ELA să inițieze o solicitare de inspecție și obligația de a motiva un refuz ar putea face mai dificilă blocarea cooperării atunci când problema traversează mai multe frontiere.

Comisia propune și simplificarea medierii dintre administrațiile naționale atunci când acestea au poziții diferite în probleme de mobilitate a lucrătorilor sau coordonare a securității sociale. În paralel, ELA ar putea finanța organizații care oferă informații și consiliere persoanelor care lucrează într-un alt stat și companiilor care recrutează sau prestează servicii transfrontaliere.

Reforma vine într-o piață a muncii în care mobilitatea este deja semnificativă. Comisia estimează că în 2024 aproximativ 14 milioane de cetățeni europeni locuiau într-un alt stat membru, dintre care peste 10 milioane erau persoane de vârstă activă. Pachetul încearcă să simplifice circulația acestora și recunoașterea documentelor, dar în același timp să reducă posibilitatea ca diferențele dintre sistemele naționale să fie folosite pentru fraudă, muncă nedeclarată sau diminuarea drepturilor sociale.

Propunerea de modificare a mandatului ELA a fost prezentată de Comisie la 15 septembrie, iar schimbul din EMPL din 12 octombrie face parte din examinarea politică și legislativă care urmează. Noile competențe nu sunt încă aplicabile. Comisia estimează că implementarea lor ar putea începe treptat în perioada 2028–2030, dacă regulamentul va fi adoptat de Parlamentul European și Consiliu.