fbpx

Criza energetică ce va afecta Europa pe parcursul acestei ierni nu mai este tratată ca pe o posibilitate ci ca pe o certitudine. Toate țările Uniunii vor avea mari dificultăți în efortul de asigurare a unor condiții decente de aprovizionare cu energie atât a consumatorului individual cât și a economiei reale în ansamblul său.

La nivelul UE preocuparea găsirii unor soluții comune pentru atenuarea efectelor crizei s-a materializat și prin recentul Plan de măsuri  privind criza energetică, care va fi prezentat la sfârșitul acestei săptămâni de către Ursula von der Leyen miniștrilor energie și care, în esență, încurajează printre altele, reducerea consumului de energie electrică în perioadele de vârf de consum.

Acest  „Plan de măsuri propus de UEpentru depășirea sau măcar ameliorarea crizei energetice, cuprinde următoarele măsuri principale:

1. Reducerea obligatorie a consumului de electricitate la vârf de consum.

– Modificarea programului societăților comerciale, astfel încât să se modifice profilul de consum- Plasarea unor taxe pe tranzacțiile realizate la orele de vârf de consum, care se vor rostogolii la consumatori și care își vor reduce consumul (posibil doar la cei cu contoare inteligente)- Întreruperea livrării energiei la vârf de consum, după modelul existent înainte de 1989 ;

2. Reglementarea Marjei Comerciale la producătorii de energie cu costuri reduce (energie regenerabilă) care fac profituri mari, excepție fiind profiturile care vor fi reinvestite;

3. Supraimpozitarea companiilor de petrol și gaz pentru susținerea companiilor și gospodăriilor;

4. Asigurarea de surse financiare care să asigure lichiditățile pentru companiile energetice și evitarea blocajelor financiare și a blocării piețelor;

5. Plafonarea prețului gazelor rusești- probabil prin compensarea din fondurile UE a diferenței între prețul plafonat și prețul pieței.

Ceea ce este însă interesant în acest context al efortului pentru găsirea unor soluții comune la nivel european este politica practicată de unele țări membre în direcția elaborării și aplicării unor politici la nivel național, încercându-se obținerea de avantaje prin valorificarea unor condiții și oportunități specifice la nivel național.

Una dintre cele mai interesante abordări din acest punct de vedere este cazul Germaniei.

Cancelarul german Olaf Scholz a declarant că Germania se află acum „într-o poziție mult mai bună” pentru a face față „amenințărilor” din partea Rusiei, inclusiv crizei gazelor dezlănțuite de Moscova în urma invaziei sale în Ucraina. Acest lucru a fost asigurat de cancelarul Olaf Scholz marți, 30 august, în fața presei, înainte de începerea unui seminar guvernamental la Meseberg, în apropiere de Berlin.

Declarația vine în contextul în care gigantul Gazprom se pregătește să întrerupă e livrările de gaze prin conducta Nord Stream din cauza „întreținerii”. Germania este puternic dependentă de gazul rusesc și și-a văzut livrările scăzând brusc de la începutul războiului din Ucraina, pe 24 februarie. Fluxurile de gaze au scăzut la 20% din capacitatea principalei conducte Nord Stream, Uniunea Europeană acuzând Moscova că folosește energia ca „armă” în conflict.

Confruntat cu riscul de penurie, Berlinul a stabilit în iulie o serie de obiective pentru ca stocurile de gaze să ajungă la 95% până la 1 noiembrie, înainte de debutul iernii. În acest scop, guvernul a adoptat o serie de măsuri de economisire a resurselor, inclusiv utilizarea sporită a cărbunelui, reducerea consumului de clădiri publice și stimulente pentru întreprinderi. Berlinul a lansat, de asemenea, o sumă excepțională de 1,5 miliarde de euro pentru a cumpăra gaz natural lichefiat (GNL) pentru a-și asigura aprovizionarea, în special din Qatar și Statele Unite. Ministrul economiei, Robert Habeck, a anunțat că rezervele de gaze se umplu „mai repede decât se aștepta” în Germania, în ciuda reducerilor drastice ale livrărilor rusești. Ținta de stocare, stabilită de guvern pentru luna octombrie este de 85%.

Este Germania un model de urmat și pentru alte țări europene?

Chiar dacă nu se poate susține ideea unei model , experiența germană merită să fie studiată deoarece a reușit o tranziție energetică bine concepută.

După Conferința de la Paris privind schimbările climatice din 2015, guvernul federal a lansat „Planul de protecție a climei 2050” (Klimaschutzplan 2050), care face parte din tranziția energetică germană care a început în 2011: Energiewende. Un plan ambițios care stabilește 15 obiective precise dintre care următoarele sunt cele principale: (variațiile sunt preluate de la nivelul din 1990)

  1. Emisiile de CO2: -40% în 2020; -55% în 2030; -80% în 2050;
  2. Ponderea energiilor regenerabile în consumul de energie electrică: 35% în 2020; 50% în 2030; 80% în 2050;
  3. Consumul de energie primară (fosilă): -20% în 2023;
  4. Consumul de energie electrică: -10% în 2020; 5.Consumul de energie al transporturilor: -10% în 2020; 6.Vehicule electrice: 1M în 2020; 6M în 2030
Producția netă de energie electrică Germania 2019. Sursa: Energiewende 2020

În afară de energiile regenerabile electrice, care au crescut  și se preconizează că vor depăși 35% din mix-ul de energie electrică în 2023, niciun alt obiectiv nu pare să poată fi atins.

McKinsey, care menține un indice trimestrial al celor cincisprezece obiective principale ale Energiewende (numele dat tranziției energetice germane), observă chiar că, dimpotrivă, pentru unsprezece dintre aceste obiective, ne-am îndepărtat de obiectiv între 2016 și 2018. Emisiile de CO2 au scăzut cu siguranță cu 26% din 1990 (departe de cele 40% anunțate pentru 2020), dar analiza raportează că acestea au crescut cu 6,3% între 2014 și 2018.

Obiectivul energiei din surse regenerabile în consumul de energie electrică este practic atins datorită unei politici de subvenționare foarte importante, reușind să creeze o adevărată industrie creatoare de locuri de muncă, care reușește să crească ponderea energiilor regenerabile în consum de la 6% în 2000 la 32% în 2019.

În detaliile acestor energii regenerabile, energia eoliană și fotovoltaică (PV) au cea mai puternică creștere, sistemele hidraulice lipsite de situri și agricultura fiind preferate biomasei (Strategia Franței).

O altă măsură-cheie în tranziția energetică a Germaniei este abandonarea completă a energiei nucleare până în 2022, care este  susținută pe scară largă de populație și de diferitele partide politice. Acest proces s-a accelerat odată cu dezastrul de la Fukushima din 2011. Energia nucleară a reprezentat 25% din producția de energie electrică înainte de 2011, 14% în 2016 și 12% în prezent, obiectivul va fi probabil amânat pentru câțiva ani, dar fără îndoială atins.

Cu toate acestea, Germania rămâne cel mai mare poluator din Europa în ceea ce privește emisiile de CO2.

Cărbunele este utilizat până la 58% (sursa: SEE) în consumul final de energie și, în mare parte, este un cărbune negru (lignit) foarte poluant. O contradicție care ar putea deveni problematică.Germania a reușit să se impună în Europa ca lider în sectorul energiei din surse regenerabile, dar  poluează de două ori mai mult decât Marea Britanie, de trei ori mai mult decât Franța. 

De la începutul anului 2018, o comisie, compusă din aproximativ treizeci de experți, oameni de știință, șefi și sindicaliști, lucrează la un plan de eliminare treptată a cărbunelui în Germania. Dovada că problema industriei cărbunelui este spinoasă: concluziile acestui raport au fost amânate de mai multe ori din cauza diferențelor interne.

Trebuie să ne amintim că nu există doar o problemă ecologică, ci și o problemă politică și economică. 20.000 de locuri de muncă sunt legate de industria cărbunelui din regiunea Aachen la vest, Cottbus și Leipzig la est. Extrema dreaptă a transformat-o într-un subiect electoral. Ieșirea din cărbune este cu atât mai complicată cu cât Germania este hotărâtă să-și închidă permanent centralele nucleare, privând-o astfel de o sursă de energie care poate produce pe tot parcursul anului.

Progresul tranziției sale energetice este pus în pericol atât de lipsa producției de re-energie electrică stocată și incontrolabilă, cât și de locul pe care mașina termică (mașina tradițională, spre deosebire de mașina electrică) și cărbunele îl ocupă încă în economia germană.

Transportul rămâne punctul negru, 30% din energia finală fiind consumată în Germania, în principal sub formă de hidrocarburi. Germanii s-au opus mult timp standardelor privind emisiile de CO2 pe care Comisia Europeană dorește să le impună vehiculelor și au refuzat în continuare în aprilie 2017 controlul supranațional al organismelor de omologare propuse de Uniunea Europeană.

Cazul „motoarelor fraudate” ale Volkswagen și cel al acordurilor dintre producători au remaniat cardurile și au zguduit timp de doi ani în profunzime întregul sector auto german, sursa centrală a bogăției economice a țării. Sectorul auto german are aproape 800.000 de angajați și generează o cifră de afaceri totală de peste 400 de miliarde de euro.

Ieșirea din cărbune ridică problema securității pe termen lung a aprovizionării. Dar, pe termen scurt, Germania este, de asemenea, amenințată de cantitățile considerabile de energie regenerabilă intermitentă care slăbesc sistemul de energie electrică, Universitatea din Düsseldorf în raportul său din 2018 lansa amenințări de „blackout”.

Absorbția unor cantități mari de energie intermitentă a devenit problematică, deoarece posibilitățile de stocare sunt aproape inexistente sau prea puține. Prin urmare, episoadele de supraproducție sunt frecvente, generând ocazional prețuri negative pe piețele angro de energie electrică. 10 zile în medie pe an. Excesul de aprovizionare cu energie eoliană, la un moment dat, împinge prețurile până la punctul în care este mai profitabil pentru unele centrale să plătească furnizorilor de energie electrică să-și cumpere energia electrică decât să suporte costurile de închidere/repornire a centralei.

Mai presus de toate, fluxurile foarte variabile amenință stabilitatea sistemului de energie electrică, forțând operatorii de rețea să recurgă în mod regulat la măsuri excepționale, cum ar fi „redispecerizarea”, care constă în oprirea energiilor regenerabile atunci când producția lor nu mai poate fi evacuată de rețea sau absorbită de cerere. Costurile implicate devin foarte mari.

În schimb, în absența vântului și a soarelui, situația poate deveni foarte tensionată, la fel ca în ianuarie 2017. Închiderea unităților nucleare din Franța și nivelurile scăzute ale barajelor elvețiene și austriece au înrăutățit situația, împiedicând Germania să se aprovizioneze cu energie atunci când energiile regenerabile nu produceau suficient. Germania nu s-a confruntat cu o întrerupere semnificativă din noiembrie 2006, iar calitatea aprovizionării rămâne foarte bună în general.

Cu toate acestea, îngrijorarea începe să fie resimțită în public sau în unele comunități. Schimburile valutare de energie cresc ca volum și frecvență, pe măsură ce Germania își bazează stabilitatea rețelei pe cele ale vecinilor săi.

Deși ocupă o poziție centrală în Europa, Germania s-a angajat într-un punct de cotitură în politica sa energetică, Energiewende (tranziția energetică). Acest plan prevede încetarea combustibililor nucleari și fosili și înlocuirea acestora cu un mix compus aproape exclusiv din energii regenerabile, cu scopul de a decarboniza economia aproape total în 2050. În prezent, există o dezvoltare accelerată a energiilor regenerabile, care reprezintă în prezent o treime din producția de energie electrică.

În același timp, mulți observatori, inclusiv din cercuri apropiate guvernului, recunosc că Germania nu va fi în măsură să îndeplinească obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 pe care le-a stabilit pentru 2023 și că, pe termen lung, incertitudinea rămâne foarte ridicată. De fapt, eficiența energetică se îmbunătățește prea lent, transportul continuă să utilizeze centralele petroliere și electrice pentru a arde aceleași cantități de cărbune și lignit. Dar poate cel mai îngrijorător pe termen scurt este securitatea aprovizionării, deoarece rețeaua este acum slăbită de fluxuri masive incontrolabile și intermitente atunci când energia solară și eoliană funcționează la capacitate maximă sau nu mai funcționează deloc.

Bibliografie: Energiewende Report 2029-2020; World Energy Statistics 2019; UNSD Energy Statistics.UN 2018.

Răspunderea pentru întregul conținut și toate analizele, ideile și opiniile exprimate, în integralitatea lor, în articolele publicate pe platforma em360.ro revin în exclusivitate autorilor semnatari și nu implică platforma em360, ONG Big Dream Media, sau SC PhotoMedia Em360 Srl în niciun fel.
Share.

Comentariul tau