Rețelele de socializare dezamăgesc tot mai mult, cu fiecare zi. Un spațiu insalubru, pierdere de timp și de neuroni, ceva între spital de boli nervoase și periferia societății.
Să ai o altă părere decât a autorului postării și să ți-o exprimi a devenit un sport periculos. Nu contează că te adresezi elegant, că nu folosești nici măcar ironia subtilă, de multe ori greșit înțeleasă și taxată cu ofense și vulgarități, te poți trezi tocat mărunt și dat la rațe ca salata nu numai de către „vedetă”, ci și de către adoratorii săi.
Postările, în cea mai mare parte, dacă nu sunt de o calitate slabă, parcă nu urmăresc altceva decât să închidă etanș un grup cu aceleași idei, principii, opinii, preferințe, fie proprii, fie împrumutate de la creatorul de conținut. Nimeni nu iese, nimeni nu intră. Aproape că începe să-ți fie frică să ai și alte gânduri, nu cumva să le afle coordonatorul de grupușor, pe cine știe ce căi aflate dincolo de științele acceptate, și să te excludă din rândul vietăților cu puls și globule roșii. Dacă nu ți se revarsă în creștet valuri de ură, simți cum te îneacă disprețul intelectual al alaiului celui care deține busola morală și cheia gândirii critice.
Primul și cel mai important lucru este numărul de urmăritori și prieteni. Nu te încurci cu un fitecine, nu-ți pierzi timpul prețios cu un neica nimeni cu câteva sute de prieteni, vrei să fii parte din ceva măreț, te tragi de brăcinari cu un star admirat de zeci de mii de oameni, cu mii de like-uri și distribuiri pentru un text care trebuie să fie ștanțat cu ranchiună, agresivitate, condescendență și altele asemenea, care îți demonstrează cât ești tu de mărunt și cât este el, creatorul, de necesar și însemnat. După care îți poate vinde niște cârpe chinezești sau o carte a unui ilustru necunoscut. Sau nu-ți vinde nimic, pur și simplu își pune la profil o fotografie cu un personaj desenat și-și mestecă de dimineață până seara nemulțumirile și neîmplinirile propiectate asupra cuiva, (de regulă ținta este un creator de conținut devenit nepopular sau antipatic printr-o postare sau mai multe care contravin politicii bulei) sau își strecoară mizantropia, în postări obligatoriu despre subiectele zilei de tipul mămăligă fierbinte. Nici generalizarea nu-și mai respectă regulile, sintetizarea și abstractizarea se limitează la jalnice șabloane, întocmiri pripite de texte de rând fără nicio sclipire ori viziune. Prea puțină frumusețe, prea puțină destindere și prea multă trivialitate, ceea ce lasă un sentiment rău, de realitate socială dureroasă pe care nu pare că vrem să o depășim. Ne bălăcim în expunerea părtinitoare, rațiunea selectivă și relativizarea informațională și morală a autorilor postărilor, uitând că dincolo de eticheta dată de rețea există niște oameni despre care nu știm nimic, dar îi urmăm orbește, le acceptăm opiniile ca fiind adevăruri obiective.
Stranie devine situația când respectivii primesc validare din partea unor persoane publice cu CV incontestabil printr-o distribuire sau o reacție pozitivă la postare. Peste noapte, avem o nouă notabilitate, o nouă formă de energie cu ajutorul căreia funcționăm în spațiul virtual și o nouă stea căreia să ne străduim cu disperare să-i atragem măcar un like la bietele noastre gânduri, în așteptarea acelei zile în care și pe noi ne va descoperi Cineva, când va sclipi acel ador valoros în colțul din stânga jos, vom fi propulsați în constelația personalităților. Și-atunci noi vom arunca mărul discordiei după bunul plac. Numai așa, din inaniție spirituală.
Problema principală o reprezintă menținerea unei tensiuni sociale care amenință să se transforme în conflict deschis. Există, în același timp, probleme secundare la fel de importante, constând în tensiuni și fricțiuni interpersonale de care profită nu numai actorii politici și economici și companiile tech, dar și micul actor din social media care vulnerabilitățile și defectele umane sunt mărfuri cuantificabile și tranzacționabile într-o economie în care nu ne mai aparțin nici timpul, nici intenția, nici reflexia.
Digital Fairness Act, AI Act, Quality Jobs Act, laolaltă cu campaniile de alfabetizare digitală și reziliență psihologică în utilizarea tehnologiei vor ajuta, dar este esențial să practicăm pe cont propriu și detașarea, detoxifierea digitală. Începem prin a ne recăpăta controlul asupra noastră și vieților noastre. Sau prin a ne face o viață.
