One heck of a ride… Au fost 5 ani senzaționali pentru mine: 10 sezoane de Income, 8 sezoane de Daily, la care mai adaug multe ediții Previziunile Zilei, Proiecte sau Ediții Speciale, mult peste 1.000 de live-uri. Pentru mulți dintre colegii mei din branșă e puțin, pentru mine însă e momentul să iau o foarte scurtă pauză și să trag o gură de aer, mulțumindu-le totodată pentru o experiență extraordinară la care au contribuit atât de mulți oameni.

Totul a început în iunie 2012 când Adrian Ursu, după ce am fost invitat într-o emisiune, m-a întrebat dacă nu vreau să preiau proiectul Income. Mi-a căzut fața și am crezut că sunt la camera ascunsă. Dar așa a început. M-a învățat enorm, m-a sprijinit, a avut răbdare, dar cel mai important e că a avut încredere în mine. Îi mulțumesc pentru tot. Adriana Mărgărit și Elena Cristian au avut un rol decisiv și ele. Știu! Thank you!

Am dat primele probe avându-i pe Octavian Basoc și Trestiana Vanghele în cască. Prima chestie pe care am auzit-o de la ei a fost legată de ceva țurțure de gheață pe care ar trebui să mi-l scot urgent din adâncul curului dacă vreau să prind vreo rădăcină pe acolo :)))) … asta cu 3 camere și vreo 10 reflectoare pe mine, în vechiul studio al Observatorului, din DN1, fiind atunci pentru a a doua oară în viața mea într-un studio. Cert e că i-am ascultat și l-am scos repede. Nu te joci cu Tresti! 🙂 Le multumesc pentru răbdare, și ei m-au sprijinit constant.

La rezultatul probelor se uitau Ursu împreună cu Marius Huc (redactor sef) și Alin Romascan (head of news – care la început ridica destul de încruntat din sprâncene, dar cu timpul mi-am dat seama că e de bine). Când au considerat ei că situația e cât de cât OK (indicatorii de damage control intraseră probabil într-o zonă verde după câteva zile de probe) m-au anunțat că într-o săptămână “dăm” prima emisiune și că la Antena3 totul e live. Doar live. Mi s-au înmuiat atunci genunchii, zicându-mi că oamenii sunt săriți de pe fix grav de tot, duși cu pluta departe, dar i-am dat drumul. Live a fost, live a rămas. Și a ieșit bine. Le mulțumesc. Îmi mulțumesc și mie că n-am leșinat la prima emisiune. Deși, pentru promo, nu strica un leșin în direct… Să nu glumim însă cu chestii sacre. Mai bine fără. Audiențele au fost foarte bune de la început, dar emoțiile CRUNTE m-au mai ținut și chinuit vreo 3 luni. Dar asta a fost bine pentru că am mai slăbit. Eram mai rotofei sau, cum mi-a zis Gabi Crișan, mai umflățel. Oricum, după faza cu țurțurele de la probe, m-a luat și Romașcan la 11m și mi-a zis, scurt, că dacă vreau TV atunci să dau urgent vreo 6 kile jos (știm, știm: “sticla îngrașă”) și să o las baltă cu frazele “de pe strada Academiei”.

Cu o săptămână înainte de primul Income i-am cunoscut mai bine pe cei care urmau să-mi devină un fel de a doua familie, cei care au fost sau mai sunt parte din echipa Income: Elena Cristian, Luciana Cocos, Bianca Voinea, Silviu Simionescu, Diana Grădinaru, Alex Grigore, Cristi Gyuri Giuran, Alex Dinu. Oameni cu care și de la care am învățat mult. Și cu care, cel mai important, rămân prieten. Merci, I love you. Despre voi și cu voi, într-o altă postare.

Buuuun… Să revenim. Urma să înceapă emisiunea așa că tot apăream prin redacție. Deja eram “next level”, nu mai eram fabrică de țurțuri, eram “realizator”, haha, dar la ce mișuna prin redacție, îți cam venea, așa venit de pe stradă, să te faci mic și să dispari. Nu-i nimic, aici intră în scenă Sabina, Niels, Ciutacu, Coman care au fost, din prima clipă, minunați și ultra-supportive. Chapeau! Sabina m-a ajutat și m-a învățat enorm, a avut răbdare și încredere, iar evoluția mea a avut mare legătură cu felul în care a știut să mă sprijine! Faptul că am avut-o alături știu că a fost decisiv pentru mine. La fel și în cazul Mariei, m-a ajutat nespus, a știut ce să-mi spună ca să prind încredere în mine. Și recunosc, de Maria Coman mi-a fost frică la început. Dar pe cât e de sinceră (e zdrobitor de sinceră 🙂 … te face praf din 4-5 cuvinte în mai puțin de 10 secunde) pe atât e de blândă (ok, când vrea – că nu vrea nici ea tot timpul).

Next: În septembrie 2012, la lansarea grilei de toamnă a Intact, eram și eu pe acolo la Hard Rock Cafe. Fiind nou în lumea TV eram, așa… puțin stingher, pentru că nu prea știam pe nimeni. Eu n-am avut nicio treabă cu asta, sunt sociabil… dar totuși. Așa că am tăiat-o ușor spre bar să-mi fac puțin curaj. Primul drink (apă plată, desigur, pentru telespectatorii care încă nu au împlinit 18 ani – ha!) l-am băut cu o tanti faină de la TVR Info – ce chestie că e și ea pe aici, mi-am zis. Era acolo și mai eram și colegi pe deasupra, pentru că tocmai se transferase de la TVR la A3, la știri. A fost prima întâlnire cu Madame Laura de Nureldin. Puținele emisiuni pe care le-am făcut împreună, în anii care au urmat, au fost bestiale pentru mine, same wave length, cel puțin din perspectiva mea, la fel ca și cu Sabina, Nadina și Maria. Și cum sunt convins că ar fi fost și cu Oana Zamfir, doar că n-am apucat :).

Au urmat apoi emisiunile cu Nadina, la Previziuni. Zen total, alt om minunat și generos de la care am avut ce învăța. Pumn (știe ea)!

Dana. :). Dana Grecu. Nu știu dacă știe, dar țin la ea enorm și este unul dintre oamenii pe care îi respect mult. Știu și cât m-a ajutat și cum m-a sprijinit. Și încă ceva, e unul dintre cei mai sinceri și mai “genuine” oameni pe care îi cunosc. Poate să-ți placă sau nu – cale de mijloc nu există. Pentru mine este și rămâne un om absolut minunat. Mulțumesc! Împreună cu Andreea Munteanu faceți o echipă minunată. Andreea, știu, n-am uitat – urmează weekendul acela prelungit, lucrez la asta, doar știi. Chapeau, doamnelor!

O să-mi lipsească și nebuna de Mirela Voicu cu care am râs de multe ori mai tare decât vă puteți voi imagina. Poate că ea nici nu știe, nu-i nimic află acum! Și dacă tot vorbim despre râs, tot așa a fost și cu Maria Linda… ce vremuri… Fain!

Șefa mică? Ești în zonă? Credeai că uit? Madalina Codreanu, cu tine vorbesc. Mda… Love you, too :)))! Ce am făcut noi cu #PedalamPentruInvictus2017 și cu multe altele… hehehe, așa da! Cine mai dă buzna peste tine în birou acum? Să-ți spun, tot eu, las’ că vin!

Am lucrat super super bine și cu Sabina Petre și cu Alina Baidan Ispir, vă mulțumesc doamnelor. Vom colabora la fel de bine și pe viitor, sunt convins! Hugs!

N-a fost totul roz tot timpul, ca peste tot, au existat frecușuri. Unele justificate, altele nu. M-am lovit și de răutatea sau disperarea unora sau de prostia altora. Oricum, aici totul e subiectiv. Chill, no hard feelings, anyway. Știu, life is a battle field – au fost chestii de circumstanță, nu de substanță – și de cele mai multe ori fără intenție. Iar vina nu e niciodată unilaterală. Totuși, thank you for keeping me awake! Au fost atât de puține și de rare aceste cazuri, încât nici nu mai contează. Și nici nu mi le mai aduc bine aminte.

Sunt zeci de alți colegi cu care m-am intersectat și cu care am lucrat foarte bine în acești ani. Le mulțumesc, ei se știu oricum – chiar dacă nu i-am taguit pe toți aici, din redacție, din regie, de la grafică sau montaj, din platou, de la sunet sau imagine, de la machiaj sau garderobă. Gerogiana, mai avem de vorbit ;)!

 

DE CE AM PLECAT?

Voi fi sincer: am hotărât să plec pentru că am început să mă simt plafonat (dar e numai problema mea, plafoanele ți le pui de cele mai multe ori singur), am hotărât să plec pentru că dacă ceva se transformă în rutină, dispare creativitatea și motivația, am hotărât să plec pentru că îmi doresc ca tot ceea ce fac (indiferent de domeniu sau moment) să nu fie doar “OK” sau “average”, ci să fie un reper, it has to make a difference. Mă apropiam de acel punct de care îmi e mie cel mai teamă și care mă ține treaz nopți întregi: e un punct “of almost no return”, acela în care nu te mai trezești dimineața cu poftă, pentru că nu mai găsești plăcere în ceea ce faci, devenind o umbră, anonimă, ambulantă, înecată în rutină. N-am ajuns acolo, dar nici nu vreau să ajung. Probabil că mulți trăiesc asta, eu am ales să risc, alegând o schimbare. Oricine poate, restul sunt scuze.

Și mai e ceva: după 5 ani de lucrat aproape în fiecare weekend, am obosit. În condițiile în care, ani de zile, săptămâna are 6, de multe ori chiar 7 zile lucrătoare, iar aproape fiecare zi are 10-12 ore de muncă, la un moment dat, toate acestea te apasă și lasă urme. Și la muncă și acasă. Unele urme dispar, altele lasă cicatrici care nu se mai șterg niciodată. Asta e, în prag de 40, mi-am permis să recunosc că am obosit și că vreau un time-out. Dar nu mă plâng, a fost alegerea mea da capo al fine – să rămân antamat în multe proiecte, în multe direcții – iar asta nu cred să se schimbe vreodată.

Știu însă perfect, sunt convins chiar, că doar adrenalina unor noi provocări mă va alimenta cu combustibilul necesar performanței, cu energia și detașarea de care ai nevoie pentru a fi creativ și a rămâne motivat. Așa că mă pregătesc pentru o continuare în forță. As we speek.

Și ca să oprim orice speculații: a fost doar decizia mea să nu-mi mai prelungesc contractul care expira la început de august, nu sunt certat cu nimeni și totul s-a încheiat prietenește.

 

CE VOI FACE?

Mda… ce voi face? Nu, n-am să plec în vacanță pentru că tocmai m-am întors :))) (deși au fost 3 săptămâni, parcă a fost doar un weekend). Mă voi concentra mai mult pe proiectele mele antreprenoriale, la care nu am renunțat nicio clipă, dar pe care le-am neglijat în ultima perioadă. De două dintre ele veți auzi curând pentru că nu sunt departe de momentul în care le voi lansa la apă. Curând, dacă planurile mele prind contur, va crește și echipa cu care lucrez.

Totodată nu vreau să mă rup de media, din contră. Am un alt proiect pe care l-am lansat recent, în mai anul acesta, EM360 – Economie La Minut. Pentru moment e mai mult un blog decât un portal. E o platformă cu care am însă planuri mari, un instrument care trebuie să crească, pe care vreau să-l dezvolt, iar în perioada următoare va urma și o repoziționare. Rămânem în online, dar nu ne vom rezuma la opinii, analize, explicații și comentarii, vom trece curând și la producții, poate la un mic studio, la reportaje, conferințe, evenimente, seminarii. Lucrez la asta. Aplicație încă nu facem ;).

Nici de partea de TV nu vreau să mă rup. Atunci când pot contribui, explicând sau analizând un subiect economic, ne vom revedea, probabil, în platourile televiziunilor. Poate, la un moment dat, va fi chiar ceva mai mult de atât. Vedem.

Deci, nimic nu se oprește aici, începe un nou sezon pe o altă frecvență.

Mulțumesc Antena 3 pentru 5 ani extraordinari, n-am niciun regret! I’m happy!

#EM360

www.economielaminut.ro & www.EM360.ro

facebook.com/EconomieLaMinut

Share.

Autor

Fondator EM360.ro

Comentariul tau

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.