Aderarea Ucrainei, Moldovei și a statelor din Balcanii de Vest ar putea modifica semnificativ matematica unor voturi din Consiliul Uniunii Europene chiar dacă regulile actuale ale majorității calificate ar rămâne neschimbate, potrivit unei analize realizate de Think Tank Europa și prezentate de autorii săi într-un comentariu publicat de Carnegie Europe. Simularea arată că extinderea nu schimbă numai numărul participanților la vot, ci și ponderea populației reprezentate de diferite coaliții și, implicit, capacitatea acestora de a forma minorități de blocaj.
Pe scurt
-
Majoritatea calificată presupune în prezent sprijinul a cel puțin 55% dintre statele membre, care trebuie să reprezinte cel puțin 65% din populația UE. Pentru o minoritate de blocaj sunt necesare cel puțin patru state, iar criteriul populației devine decisiv în voturile strânse.
-
Think Tank Europa estimează că Polonia și Ucraina ar reprezenta împreună aproximativ 15,5% din populația unei Uniuni extinse. Analiza arată că Ucraina, împreună cu Moldova sau cu state din Balcanii de Vest, ar fi putut modifica rezultatul unor voturi europene disputate din trecut.
-
Simularea folosește Legea privind restaurarea naturii și acordul comercial UE–Mercosur pentru a arăta cum ar fi putut funcționa asemenea coaliții. Exercițiul este contrafactual și nu presupune că viitoarele state membre ar reproduce automat pozițiile atribuite lor în scenarii.
-
O formulă alternativă propusă anterior de un grup de experți franco-german ar modifica pragurile la 60% dintre state și 60% din populație. Think Tank Europa estimează că această variantă ar îngreuna blocajele formate de noii membri, dar ar reduce în același timp avantajul relativ pe care populația îl oferă celor mai mari state ale Uniunii.
Actualul sistem al majorității calificate combină două criterii. Pentru adoptarea unei decizii sunt necesare cel puțin 55% dintre statele membre, în prezent 15 din 27, iar acestea trebuie să reprezinte minimum 65% din populația Uniunii. O minoritate de blocaj trebuie să includă cel puțin patru state, astfel încât extinderea poate modifica rezultatul chiar fără schimbarea formală a procentelor, deoarece atât numărul statelor, cât și distribuția populației se modifică.
Analiza Think Tank Europa testează această problemă folosind voturi europene care au produs deja majorități fragile. Autorii nu încearcă să prezică pozițiile viitoare ale Ucrainei, Moldovei sau statelor din Balcanii de Vest, ci introduc aceste țări în configurații ipotetice pentru a vedea cât de ușor s-ar modifica pragurile necesare adoptării sau blocării unei decizii.
Unul dintre exemple este Legea UE privind restaurarea naturii. În votul folosit pentru simulare, state reprezentând 30,9% din populația Uniunii s-au opus textului. Modelul Think Tank Europa arată că, într-o Uniune care ar include Ucraina, adăugarea acesteia la tabăra împotriva actului ar fi fost suficientă pentru a transforma coaliția existentă într-o minoritate capabilă să blocheze decizia în condițiile analizate.
Un al doilea exemplu privește politica comercială. Autorii folosesc acordul UE–Mercosur pentru a testa o posibilă coaliție estică formată din Ungaria, Moldova, Polonia, Ucraina și statele din Balcanii de Vest. În scenariul construit de analiză, o asemenea grupare ar putea deveni suficient de puternică pentru a influența sau bloca anumite decizii comerciale adoptate prin majoritate calificată.
Aceasta nu înseamnă că statele enumerate ar forma în mod necesar o alianță politică stabilă după aderare. Preferințele guvernelor se pot schimba de la un dosar la altul, iar candidații actuali nu au poziții identice în domeniul comerțului, agriculturii, mediului sau bugetului. Simularea măsoară puterea aritmetică posibilă a unor coaliții, nu probabilitatea politică a formării lor.
Autorii atrag însă atenția asupra intereselor materiale care ar putea deveni relevante în anumite negocieri. Ei indică Polonia și Ucraina drept două economii cu sectoare agricole importante și consideră că viitoarele discuții privind politica agricolă, coeziunea și bugetul UE ar putea crea alte linii de negociere între statele beneficiare și contributorii neți, inclusiv economiile vest-europene mai orientate către industrie și servicii.
Una dintre soluțiile analizate este formula 60/60 prezentată în dezbaterea privind reforma instituțională de un grup de experți franco-german. În locul actualului raport de 55% dintre state și 65% din populație, adoptarea unei decizii ar necesita 60% dintre state reprezentând cel puțin 60% din populația Uniunii.
Think Tank Europa constată că această formulă ar schimba rezultatul simulărilor. În scenariile analizate, o coaliție estică incluzând Ucraina nu ar mai putea bloca nici Legea privind restaurarea naturii, nici acordul UE–Mercosur în configurațiile testate.
Schimbarea ar avea însă un efect care nu depinde de extindere. Ridicarea pragului privind numărul de state și reducerea celui privind populația ar acorda mai multă greutate principiului egalității dintre state și ar diminua importanța dimensiunii demografice. Analiza estimează astfel o reducere relativă a puterii Franței, Germaniei și Italiei, chiar și într-un scenariu în care Uniunea nu ar primi membri noi.
Distribuția pierderilor nu ar fi identică. Potrivit simulării, Franța și-ar conserva mai bine influența decât Italia în formula 60/60, ceea ce ar crea interese diferite chiar între cele mai mari state atunci când acestea negociază eventuale schimbări ale sistemului de vot.
Problema precede actualul val de extindere. Înaintea aderării din 2004, Uniunea a renegociat ponderile de vot pentru a integra statele din Europa Centrală și de Est. Polonia a primit atunci 27 de voturi în Consiliu, foarte aproape de cele 29 atribuite Franței, Germaniei, Italiei și Regatului Unit, într-un sistem care a precedat actuala formulă bazată pe dubla majoritate.
Contextul instituțional actual arată că problema este deja recunoscută la nivelul UE. Declarația de la Granada din 2023 stabilește că reformele interne ale Uniunii și pregătirea statelor candidate trebuie să avanseze în paralel, iar Parlamentul European a cerut ulterior analizarea modului în care majoritatea calificată ar trebui adaptată pentru a păstra un echilibru între statele mari și cele mici într-o Uniune extinsă.
Parlamentul a susținut și utilizarea mai largă a majorității calificate pentru anumite etape intermediare ale procesului de aderare, în timp ce decizia finală privind primirea unui nou stat rămâne supusă unanimității. Dezbaterea privește astfel două probleme diferite, respectiv modul în care sunt admiși noii membri și modul în care va funcționa Uniunea după ce aceștia vor avea drept de vot.
Analiza Think Tank Europa nu argumentează că extinderea trebuie amânată și nici nu stabilește o formulă optimă pentru Consiliu. Concluzia sa este că primirea unor noi membri va redistribui puterea instituțională chiar dacă tratatele și pragurile de vot rămân neschimbate, iar alegerea unei noi formule ar produce la rândul ei câștigători și pierzători între actualele state membre.