fbpx

Pe 20 ianuarie, omul de afaceri american Donald Trump și-a început al doilea și ultimul mandat de președinte al Statelor Unite. Este greu de știut în ce măsură acești patru ani vor zgudui sau nu economia mondială.

Cu toate acestea, un fir călăuzitor pare să ajute la explicarea doctrinei sale: cea a fricii de pierdere a hegemoniei Statelor Unite asupra lumii.

Sloganul Make America Great Again (MAGA) a fost înțeles ca discursul populist al unei promisiuni de întoarcere la o epocă de aur trecută. Dar, poate, mai degrabă teama de pierdere a puterii este cea care conturează imaginația politică a clanului MAGA.

În timpul apariției sale în fața Comisiei de Finanțe a Senatului, Scott Bessent, viitorul secretar al Trezoreriei, și-a confirmat dorința de a extinde reducerile de taxe din primul mandat al lui Trump, dar fără a uita să arate nevoia de a controla deficitul bugetar printr-o reducere masivă a cheltuielilor. O orientare de politică economică pe care el a descris-o drept „o problemă de securitate națională”.

Scott Bessent nu vrea să reducă deficitul bugetar al Statelor Unite și să-l readucă la 3% din PIB pentru a reduce creșterea datoriei publice sau a reduce costul acesteia, ci pentru că finanțarea externă a acestui deficit face țara sa dependentă de economiile externe. Pentru că, dacă chinezii, japonezii și britanicii, cei trei principali creditori ai datoriei publice americane, ar decide să-și investească economiile în altă parte, ar crea o mare problemă economiei americane.

Scott Bessent a insistat cu tărie asupra necesității de a face din dolar în continuare prima monedă mondială. Bessent și-a reiterat încrederea în sistemul bancar american, dar a considerat că băncile sunt „bine capitalizate, poate supracapitalizate”, sugerând că nu va fi ostil dereglementării prudențiale, de teama că aceasta ar fi suprareglementată.

Pe partea comercială, amenințările de creștere a taxelor vamale sunt, fără îndoială, lansate de Donald Trump pentru a exercita presiuni în vederea unor negocieri viitoare. Dar de ce, în primul rând, această nevoie de negocieri? Pentru că, deși Statele Unite își finanțează fără probleme deficitele de cont curent de zeci de ani, mentalitatea mesianică a MAGA îl încurajează să reducă toate formele de dependență comercială și financiară.

Aceasta și pentru că, în actualele condiții geopolitice și geoeconomice, nu se știe niciodată dacă, în viitor, SUA, principala putere mondială, ar deveni mai puțin puternică și ar avea, în consecință, mai multe dificultăți să-și finanțeze importurile. Deci, este necesară o politică preventivă.

Toată retorica trumpiană este bazată pe ideea că fiecare dolar de import este un dolar „pierdut”, o „subvenție” în străinătate.

Desigur, este și o reacție a deja cunoscutei frici față de China, considerată inamicul public numărul 1, țara capabilă, în ideea lui Trump, să ia locul Statelor Unite din fruntea lumii. Ceea ce trebuie prevenit cu orice preț, prin evitarea transferurilor de tehnologie, prin controlul Canalului Panama, prin preluarea controlului asupra mineralelor canadiene și groenlandeze etc.

Noua administrație consideră că oricine refuză să se angajeze în această bătălie pentru supraviețuirea hegemonică americană nu este patriot.

Trump însuși a organizat interviuri de angajare pentru toți cei care își vor asuma responsabilități în guvernul său și în agențiile federale. Vrea să se asigure că sunt adevărați luptători pentru dominația americană.

Crede Trump într-o posibilă degradare a puterii de dominare a Statelor Unite asupra economiei mondiale sau această strategie a fricii, care amestecă fricile globale și fricile cotidiene (de pierdere a locului de muncă, a puterii de cumpărare, a puterii asupra femeilor etc.), este o contribuție la construirea unei imagini a salvatorului, eficientă în cucerirea electoratului? Următorii patru ani ne vor spune. Dar, oricum ar fi, trebuie conștientizat că, atunci când gigantul economiei globale începe să se miște în toate direcțiile, întregul sistem al economiei globale riscă să fie zdruncinat.

Analizele referitoare la efortul pe care Trump îl va face pentru menținerea, pe un termen cât mai lung, a leadership-ului american consideră că un pion important în susținerea acestui efort îl reprezintă rolul și importanța pe care le are controversatul om de afaceri Elon Musk.

Odată cu numirea lui Elon Musk într-un organism para-guvernamental, asistăm la o coliziune fără precedent a puterilor, prin care puterea politică, industrială și tehnologică poate fi întruchipată de aceeași persoană.

Punțile dintre Silicon Valley și puterea politică federală sunt vechi. Au decolat în perioada interbelică, pe vremea invențiilor în domeniul radioului și televiziunii, apoi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu dezvoltarea radarului și a ciberneticii; în cele din urmă, în timpul Războiului Rece, cu inteligența artificială și sateliții. Timp de mai bine de o sută de ani, Silicon Valley a fost în centrul a ceea ce a fost numit mult timp „complexul militar-industrial”.

Mulți consilieri ai guvernului federal, atât democrați, cât și republicani, au venit sau au trecut prin Silicon Valley. Ceea ce este fără precedent în situația actuală este că un magnat de această amploare are acest nivel de responsabilitate în cadrul administrației, fără a renunța parțial sau în totalitate la activitatea sa privată.

Aceasta este ambiguitatea poziției lui Elon Musk, care oficial nu se află în guvern, ci în fruntea unei agenții autonome.

Nimic nu-l împiedică, în textele legale, să-și conducă în continuare afacerile, chiar dacă spiritul legilor ar fi trebuit să-l convingă de contrariu. Într-o țară în care instituțiile se bazează pe noțiunea de echilibru de puteri și pe obsesia de a controla abuzul, această situație este cu atât mai surprinzătoare.

În Statele Unite, legea conflictului de interese nu împiedică utilizarea mijloacelor media pentru a câștiga putere. Dar, de acum înainte, Elon Musk combină puterile economice, industriale, media și politice. El este „trolul” care a devenit rege. În cultura informatică, trolul este cel care înmulțește provocările într-o discuție online.

Elon Musk se descrie ca fiind „un fel de liberal”. Nuanța este importantă aici. El apără libertatea, condamnă ineficiența statului, dar acest lucru nu l-a împiedicat să beneficieze, în numeroase ocazii, de bani publici și să colaboreze cu agențiile guvernamentale.

Viziunea lui personală, dar pe care tinde să o universalizeze, este să considere că birocrația este ilegitimă, pentru că birocrații sunt ineficienți și nu sunt aleși. Acest proces este cel al unui sistem, cel al birocrației, sinonim, în mintea lui, cu proliferarea regulilor inutile, contradictorii și ilicite.

Din această viziune urmează misiunea sa în cadrul acestei noi agenții: să modernizeze, dar și să reducă forța de muncă a administrației federale. Pentru a atinge acest obiectiv, intenționează să activeze mai multe pârghii: dereglementări mai întâi, apoi reducerea bugetului federal de la 6.700 de miliarde de dolari la 4.700 de miliarde de dolari și reducerea forței de muncă federale cu 50 până la 75%.

Pe lângă aceste mijloace de acțiune, el recurge la „shaming” [denunțarea publică a unor situații presupuse rușinoase], prin publicarea numelor funcționarilor publici care îndeplinesc funcții sau misiuni care i se par emblematice pentru proasta conducere publică.

De asemenea, vrea să eficientizeze administrația prin înlocuirea acțiunilor umane cu metode automate de prelucrare a informațiilor, în conformitate cu tradiția tehno-soluționistă a Silicon Valley.

El consideră, într-adevăr, că Statele Unite, în succesiunea care este în curs, trebuie să-și apere interesele mult mai ferm pe plan internațional, mai ales în fața unei Chine care amenință pe plan comercial și care își sporește provocările împotriva Taiwanului, o insulă strategică pentru industria noilor tehnologii.

Această cursă tehnologică și relația conflictuală cu China, care are loc în timp, sunt, așadar, absolut vitale pentru SUA.

Companiile de noi tehnologii sunt din ce în ce mai puternice, desfășurându-și activitățile în sectoare din ce în ce mai diversificate. Business-ul lor principal, sistemele informaționale, constituie acum o pârghie de modernizare strategică în industria auto, agrement, sănătate, satelit etc. Scopul politic al acestei puteri industriale este tocmai acela de a reduce sfera politică pentru a o înlocui cu întreprinderea privată.

Este deci logic ca această putere industrială, care astăzi este întruchipată de Elon Musk, să se poată asocia cu personalități politice, într-un scop precis: acela de a menține hegemonia SUA nu doar politic, dar și tehnologic, într-o lume aflată în schimbarea polilor de putere prin concurența cu China, dar și cu noul venit BRIS.

Răspunderea pentru întregul conținut și toate analizele, ideile și opiniile exprimate, în integralitatea lor, în articolele publicate pe platforma em360.ro revin în exclusivitate autorilor semnatari și nu implică platforma em360, ONG Big Dream Media, sau SC PhotoMedia Em360 Srl în niciun fel.
Share.

Comentariul tau