Europa trebuie să se pregătească pentru posibilitatea unor lipsuri fizice de produse petroliere în lunile următoare, nu doar pentru prețuri mai mari la energie, arată o analiză Bruegel semnată de Thomas Mramor, Alexander Roth, Simone Tagliapietra și Georg Zachmann. Autorii susțin că închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz a produs cel mai mare șoc de aprovizionare cu energie din istorie și că dependența Uniunii Europene de importurile de petrol devine o vulnerabilitate de durată.
Pe scurt
-
Bruegel avertizează că șocul de preț al petrolului s-ar putea transforma într-o criză de volum pentru Europa, dacă stocurile și importurile de produse petroliere continuă să scadă.
-
În 2025, prin Strâmtoarea Hormuz treceau zilnic aproximativ 15 milioane de barili de țiței și cinci milioane de barili de produse petroliere, aproape 20% din oferta globală.
-
Uniunea Europeană depinde de importuri pentru 97% din consumul său de țiței, iar petrolul reprezenta 38% din mixul energetic al UE în 2024.
-
Autorii spun că guvernele europene au angajat deja peste 11 miliarde de euro în măsuri fiscale, dintre care 72% sunt măsuri netargetate, precum reduceri generale de accize sau TVA.
-
Bruegel recomandă oprirea subvențiilor generale pentru carburanți, pregătirea unui plan european de reducere coordonată a cererii de petrol și îmbunătățirea datelor publice privind energia.
Analiza pornește de la închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz la 28 februarie 2026, după atacul Statelor Unite și Israelului asupra Iranului. Potrivit autorilor, această întrerupere afectează atât gazul natural lichefiat, cât și petrolul, iar pierderile cumulate au depășit un miliard de barili.
Bruegel citează estimări ale Agenției Internaționale pentru Energie potrivit cărora oferta de petrol din regiunea afectată rămâne cu 14,4 milioane de barili pe zi sub nivelul de dinaintea războiului, iar oferta globală rămâne cu 12,8 milioane de barili pe zi sub necesar. Autorii avertizează că deficitul poate crește în perioada de vară, când cererea de combustibil urcă din cauza transportului și a călătoriilor.
Chiar și în cazul unei redeschideri rapide a Strâmtorii Hormuz, piața globală ar putea rămâne subaprovizionată până în 2027. Reluarea producției, redeschiderea câmpurilor petroliere, mutarea muncitorilor și repoziționarea a sute de petroliere de pe alte rute comerciale pot dura luni, iar companiile de shipping și producătorii trebuie să recapete încredere în stabilitatea regiunii.
Pentru Uniunea Europeană, problema este agravată de dependența aproape totală de importurile de petrol. Bruegel arată că 97% din consumul de țiței al UE provine din importuri, iar petrolul reprezenta 38% din mixul energetic european în 2024, fiind folosit în principal pentru transport rutier, aviație și ca materie primă industrială.
Compoziția importurilor s-a schimbat în ultimele decenii. Importurile de țiței au rămas dominante, dar ponderea produselor rafinate a crescut, mai ales pentru motorină și combustibil de aviație. Autorii arată că importurile de combustibil de aviație și motorină au crescut de cinci ori, respectiv de 25 de ori, față de 1990.
Această schimbare contează pentru riscurile pe termen scurt. Uniunea Europeană este exportator net de benzină, dar importurile acoperă aproximativ 17% din oferta de motorină și 38% din oferta de combustibil de aviație. Pentru motorină, importurile provin în principal din Arabia Saudită, Statele Unite și India, iar pentru combustibilul de aviație din Kuwait, India și Emiratele Arabe Unite.
Bruegel arată că, după începutul războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran și închiderea Strâmtorii Hormuz, prețurile au crescut puternic. Față de începutul anului, țițeiul Brent a urcat la un moment dat cu peste 90%, motorina cu peste 75%, iar combustibilul de aviație cu peste 170%.
Autorii notează însă că prețurile țițeiului au rămas sub maximul istoric din 2008 și au scăzut recent împreună cu prețurile produselor petroliere. Ei interpretează această reacție ca semn că piețele de mărfuri nu par să creadă încă într-un deficit de aprovizionare de durată, dar avertizează că percepția s-ar putea schimba dacă nivelurile de stocare scad mai mult.
Datele privind importurile pe mare indică deja tensiuni pentru produsele petroliere. Bruegel arată că importurile totale de petrol cu petrolierele au urmat media ultimilor cinci ani la începutul lui 2026, dar, de la mijlocul lunii martie, sosirile de produse petroliere în UE au scăzut constant, ajungând în aprilie cu până la 50% sub media ultimilor cinci ani.
În cazul țițeiului, importurile au rămas mai stabile, în jurul mediei ultimilor cinci ani. Această diferență sugerează că riscul imediat pentru Europa poate apărea mai întâi la nivelul produselor rafinate, mai ales acolo unde stocurile și lanțurile de aprovizionare sunt deja tensionate.
Stocurile comerciale din regiunea Amsterdam-Rotterdam-Anvers oferă o imagine mixtă. Potrivit analizei, stocurile de țiței și motorină par stabile față de media 2021-2025, dar stocurile de combustibil de aviație au scăzut puternic din ianuarie și au ajuns în mai la mai puțin de 70% din media ultimilor cinci ani.
Bruegel critică și răspunsul fiscal al guvernelor europene. Autorii arată că statele au angajat peste 11 miliarde de euro pentru a atenua impactul creșterii prețurilor la petrol, dar 72% din aceste măsuri sunt netargetate, inclusiv reduceri generale de accize sau TVA, fără un grup clar de beneficiari sau criterii de eligibilitate.
Pentru autorii analizei, aceste măsuri riscă să distorsioneze semnalul de preț și să susțină consumul de energie într-o perioadă de raritate. Ei recomandă ca fondurile publice limitate să fie folosite pentru protejarea gospodăriilor vulnerabile și pentru stimularea tehnologiilor curate, nu pentru ieftinirea generală a carburanților.
Prima recomandare este oprirea introducerii de noi subvenții netargetate pentru combustibili. A doua este pregătirea unui plan european de reducere coordonată a cererii de petrol, dacă apare o criză de aprovizionare, pe modelul țintelor de reducere a cererii de gaze folosite în criza energetică din 2022-2023.
Bruegel recomandă și evitarea unor noi eliberări de stocuri petroliere de urgență, dacă acestea ar fi folosite doar pentru a limita artificial prețurile. Autorii susțin că rezervele trebuie păstrate pentru situații de raritate fizică, nu pentru a împiedica semnalul de preț care reduce consumul.
O altă problemă este lipsa de date publice rapide. Analiza arată că Eurostat publică date lunare despre importuri, exporturi și consum cu întârziere, iar informațiile despre stocuri sunt depășite. Autorii compară situația cu Statele Unite, unde Energy Information Administration furnizează date și analize săptămânale.
Pe termen mai lung, Bruegel susține că Uniunea Europeană trebuie să își reducă dependența de combustibili fosili importați, inclusiv printr-o țintă dedicată dacă este necesar, și să decidă pe ce furnizori se poate baza în viitor. Autorii văd criza ca argument pentru accelerarea energiei curate și a electrificării, deoarece acestea pot reduce simultan emisiile și vulnerabilitatea la șocuri externe de aprovizionare.