La începuturile Vestului Sălbatic, mulţi dintre şerifii epocii îşi completau veniturile acceptând, pe lângă activitatea oficială, şi alte joburi. Mai bine plătite, aceste oferte de muncă veneau de la cetăţeni privaţi, care doreau să-şi rezolve singuri diverse probleme legate de justiţie: pedepsirea vreunui nelegiuit, eliminarea vreunui dusman, razbunări personale. Şerifii intraţi în horă se dedublau, metamorfozându-se conjunctural in proscrişi cu jumătate de normă, încălcând cu nonşalanţă legea pentru a-şi îndeplini cu brio „sarcinile suplimentare”. Notabil că această a doua personalitate a lor n-a trecut testul timpului. În memoria colectivă au rămas ca temerari ai Vestului Salbatic, care au impus ordinea într-o lume haotică si terorizată de bandiţi. Mi-au adus aminte de această poveste unele acţiuni în forţă ale unor procurori sau câteva dintre intervențiile inspectorilor ANAF. Necesare – dar si problematice pentru că sunt uneori la fel de „gri” ca ale şerifilor dedublaţi. Excesul de zel și dubla măsură sunt extrem de periculoase pentru că, fie acestea și excepții marginale, riscă să contamineze, să decredibilizeze, un întreg proces complex, justificat și necesar. Prin urmare, nu pot să nu mă întreb ce vor spune peste 25 de ani copiii noştri despre ce se întamplă azi în România. Vor vorbi oare LA TIMPUL TRECUT despre Estul Sălbatic de azi – sărăcit de metastazele profunde ale unei corupţii care creează hemoragii de peste 500 de Euro pe secundă (cumulat, aproape jumatate din bugetul ţării, în fiecare an)? Sau se vor lovi de exact aceleaşi probleme de care ne lovim noi azi? Ambele variante sunt posibile, depinde numai de alegerea noastră atunci cand hotărâm ce fel de şerifi vrem să fim.
sursa ilustrației: Lehel Kovacs Illustrations & kolehel.com
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro
