Într-un interviu comun acordat ziarului Le Figaro (ediția din 6 mai 2025), John Elkann (Stellantis) și Luca de Meo (Renault) au tras un semnal de alarmă: „ soarta industriei auto europene se va decide anul acesta ”.
Nu putem decât să fim de acord cu ei. Piața europeană este singura care nu a revenit la nivelul de dinainte de Covid (15 milioane de vehicule vândute anul trecut, comparativ cu 18 milioane în 2019), iar jucătorii chinezi profită de noile condiții de piață din Europa, care i-au avantajat structural (cota lor de piață ar putea depăși rapid 10 sau chiar 15%, în timp ce reprezentau doar 3% în 2021).
Această situație este rezultatul greșelilor Uniunii Europene din ultimii zece ani, incapabilă să abordeze problemele economice, industriale și de mediu într-un mod strategic (făcând alegeri), sistemic (analizând consecințele alegerilor) și non-ideologic (eliberându-se de influența lobby-urilor).
„ Reglementările europene înseamnă că mașinile noastre devin din ce în ce mai complexe, din ce în ce mai grele, din ce în ce mai scumpe, iar majoritatea oamenilor pur și simplu nu și le mai pot permite ”, spune Luca de Meo.
Câteva fapte și cifre pentru a ilustra aceste aspecte.
- Un Fiat Panda din 2004 cântărea 785 kg, comparativ cu 1.290 kg pentru actualul Fiat 500 ; un Renault Twingo cântărea 790 kg în anii 1990, comparativ cu 1400 kg în prezent pentru modelul electric (apropo, acest lucru nu este ideal din punct de vedere ecologic).
- Cursa pentru dimensiuni, determinată de cerințele de siguranță, a dus la o scădere masivă a cotei de piață a vehiculelor sub 4 metri (5% astăzi față de 50% în 1980!).
- Se preconizează că prețul unui Clio va crește cu 40% între 2015 și 2030… 92,5% din această creștere este atribuibilă reglementărilor!
- „ Există o mulțime de reglementări noi care vor intra în vigoare până în 2030. Acestea vor crește prețul mașinilor noastre cu încă 40% ”, spune John Elkann.
- Consecință: este moartea mașinii.. Flota auto îmbătrânește (cu o vârstă medie de 12 ani în Europa), din cauza lipsei de reînnoire, ceea ce nu contribuie la atingerea obiectivelor ambițioase de mediu ale UE, penalizând în același timp economia și finanțele publice (400 de miliarde de dolari venituri fiscale legate de industria auto din Europa).
Pentru a agrava problema, aceste standarde:
- vin din direcții diferite și sunt uneori contradictorii : „când unul cere eliminarea PFAS, poluanții eterni, ceea ce este legitim, celălalt ne cere mașini alimentate cu baterii… dar nu există baterii fără PFAS”;
- se aplică fără discriminare diferitelor categorii de vehicule : „ Este absolut necesară asistența la părăsirea benzii de rulare la mașinile care petrec 95% din timp în oraș? R5-ul meu trebuie să reacționeze ca o berlină de lux, cu o capotă de trei ori mai lungă într-o coliziune frontală. E fizică. Ar trebui să fac o capotă din tungsten? ”, întreabă Luca de Meo.
Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană a deviat către o formă de dirijism economic foarte îndepărtată de valorile liberale care au prevalat la crearea sa.
Din păcate, aceste constatări depășesc cu mult limitele sectorului auto. După cum a reamintit raportul Draghi din septembrie anul trecut, UE a adoptat aproximativ 13.000 de texte legislative în 2019, comparativ cu 3.000 în Statele Unite. 100 de legi și 270 de organisme de reglementare afectează direct doar sectorul tehnologic.
Mult discutata reindustrializare nu va rămâne decât o iluzie fără o reformă structurală a strategiei și guvernării noastre.
Industria auto trebuie să servească drept pilot pentru a regândi temeinic această strategie europeană și pentru a articula mai bine ambițiile științifice, economice, sociale și de mediu. După cum explică John Elkann, „în acest ritm, dacă traiectoria nu se schimbă, va trebui să luăm decizii dureroase pentru sistemul de producție în următorii trei ani”. Este momentul să avem încredere în antreprenori și să le dăm frâu liber talentelor.
Cu 13 milioane de locuri de muncă, 255 de fabrici și 15 milioane de vehicule produse anual, reprezentând până la 7% din PIB-ul UE, nu este o exagerare să spunem că industria auto este inima puterii industriale a Europei. Proiectate de ingineri străluciți și vizionari, mărcile emblematice ale Europei au exportat expertiză unică în întreaga lume, dobândită prin ani de inovație și pasiune. Din păcate, această inimă care bate se află în dificultate, subminată treptat de diverși factori economici și greșeli politice cu consecințe dezastruoase. În Germania, Franța, Italia și Belgia, în fiecare zi apar noi anunțuri privind închiderea de fabrici și posibilele concedieri a mii de muncitori. Când companii emblematice, odinioară solide, se clatină brusc, întreaga Europă este zguduită. Situația este critică; Nu este vorba doar despre pierderea locurilor de muncă, ci despre însăși suveranitatea continentului nostru.
Pentru atingerea acestui obiectiv, vor trebui depuse eforturile necesare. Europa a început deja să reacționeze, în special prin creșterea semnificativă a tarifelor pentru vehiculele electrice chinezești. Dar asta nu va fi de ajuns. Prima provocare crucială este de a oferi întreprinderilor un respiro. Astăzi, în loc să inoveze, un antreprenor irosește considerabil energie gestionând reglementări și căutând subvenții pentru a se conforma acestora. Nu este sustenabil. Se pot stabili obiective, dar trebuie să lăsăm industria, inginerii și cercetătorii să decidă cum să le atingă. Nici fragmentarea legislației naționale nu ajută lucrurile. Totuși, este esențial să se armonizeze și să se simplifice regulile și să se iasă din această situație absurdă în care sunt blocați propriii actori economici, în timp ce ei sunt capabili să producă ceea ce este esențial pentru prosperitatea de mâine. În acest sens, Comisia trebuie să facă progrese reale în crearea unei piețe unice autentice, atât pentru bunuri, cât și pentru capital.
În plus, având în vedere că producția este amenințată și sectorul vehiculelor electrice se confruntă cu o criză severă a cererii, trebuie să se evite penalizările pentru producătorii europeni în 2025 și, dacă penalitățile sunt inevitabile, acestea trebuie reinvestite pentru a sprijini sectorul auto european . Pentru a se restabili competitivitatea, este nevoie de un plan european care să sprijine cu adevărat industria auto și locurile de muncă pe care aceasta le creează.
Tranziția către mobilitatea electrică preconizată în planul „Fit for 55” este un pas în direcția corectă însă obiectivul de a pune capăt vânzărilor de mașini cu motor cu ardere internă până în 2035 pare, mai mult ca niciodată, complet nerealist. Interdicția privind motoarele cu ardere internă, planificată pentru 2035, ar trebui anulată pentru a reflecta neutralitatea tehnologică. Istoria arată că neutralitatea tehnologică a fost întotdeauna un succes pentru mobilitatea europeană. Permiterea unui mix de tehnologii oferă flexibilitatea necesară pentru îndeplinirea obiectivelor climatice fără a înăbuși inovația sau a dăuna industriei. Pactul verde european își propune să creeze locuri de muncă în Europa, nu în China. Actualmente, mărcile chinezești reprezintă peste 10% din vânzările de vehicule electrice noi din UE, o creștere izbitoare față de vânzările aproape inexistente din 2019. China controlează materiile prime cheie pentru baterii, în timp ce producția europeană de baterii este în urmă. Dacă UE s-a concentrat pe Pactul verde european până în prezent, de acum înainte va trebui să se concentreze pe competitivitate.
Este posibil ca un prim pas în această direcție să reprezinte recentele reglementări ale Comisiei. Astfel, În perioada 2025-2027, noile reglementări europene vor permite producătorilor de mașini să facă o medie pe trei ani pentru a respecta limitele de emisii, oferindu-le astfel mai multă flexibilitate. Aceste schimbări vor permite și constructorilor din România să continue producția de autovehicule fără a fi nevoiți să renunțe la locuri de muncă, în ciuda reglementărilor stricte privind emisiile de dioxid de carbon.
