Faptul că un avion a fost conceput pentru uz civil nu împiedică clasificarea lui drept produs cu dublă utilizare dacă poate fi folosit pentru instruirea piloților militari, chiar atunci când pregătirea efectuată pe acel aparat nu diferă de instruirea piloților civili. Aceasta este interpretarea propusă Curții de Justiție a Uniunii Europene de avocata generală Tamara Ćapeta într-o cauză pornită de la refuzul autorităților austriece de a permite continuarea unui export de avioane de antrenament, piese și tehnologie către Forțele Aeriene din Myanmar.
Pe scurt
-
Avocata generală propune o interpretare largă a noțiunii de „produse cu dublă utilizare”. Nu ar fi necesar ca un produs să aducă o contribuție substanțială capacităților militare pentru a intra în această categorie.
-
Utilizarea unui avion pentru instruirea de bază a piloților militari ar fi suficientă pentru a stabili o posibilă utilizare militară, chiar dacă aceeași pregătire ar putea fi oferită și piloților civili.
-
Clasificarea trebuie făcută pe baza capacităților obiective ale produsului și a caracteristicilor sale fizice și tehnice în momentul exportului. Identitatea utilizatorului final, situația din țara de destinație sau riscul de deturnare nu ar trebui să stabilească dacă produsul este, în sine, cu dublă utilizare.
-
Aceste elemente pot deveni însă decisive într-o etapă ulterioară, când autoritățile hotărăsc dacă exportul unui produs cu dublă utilizare trebuie supus autorizării sau interzis din motive de securitate ori de protecție a drepturilor omului. Concluziile avocatei generale nu sunt obligatorii pentru Curte, iar hotărârea va fi pronunțată ulterior.
Litigiul privește un producător austriac identificat în dosar prin numele fictiv Flugzeugherstellerin. Compania dezvoltă un avion cu două locuri disponibil în configurații pentru acrobație și recunoaștere. Cauza privește modelul pentru acrobație, conceput pentru instruirea piloților din aviația generală și pentru zbor acrobatic, despre care instanța austriacă precizează că nu a fost proiectat în mod specific pentru armată și nu este echipat cu componente militare.
Compania a solicitat inițial autorizarea exportului a șase asemenea avioane, a unui simulator de zbor, a tehnologiei necesare construirii aparatelor și a unor piese finite. Destinatarul declarat era o societate comercială civilă din Myanmar, iar utilizatorul final urma să fie Forțele Aeriene din Myanmar.
Autoritățile austriece au acordat în 2019 o autorizație pentru un an, supusă unor condiții. Potrivit dosarului prezentat Curții, trei avioane, simulatorul și o parte din tehnologie și piese au fost exportate, iar aparatele și simulatorul se află la o bază aeriană din Myanmar.
Disputa s-a concentrat ulterior asupra bunurilor rămase. Acestea includeau trei avioane, tehnologie pentru asamblarea lor și piese finite. După mai multe proceduri administrative și hotărâri ale instanței austriece privind modul în care autoritățile își justificaseră deciziile, exportul a fost interzis printr-o nouă decizie în 2024.
Autoritatea austriacă a invocat suspiciunea rezonabilă că avioanele ar putea fi folosite pentru instruirea piloților militari, că tipul de aeronavă ar putea fi adaptat pentru recunoaștere sau supraveghere vizuală și că tehnologia aferentă ar putea fi folosită sau redirecționată către scopuri nedorite. Decizia a făcut referire și la acuzațiile privind încălcări persistente și sistematice ale drepturilor omului de către utilizatorul final.
Producătorul a contestat interdicția. Compania susține, între altele, că avionul nu a fost proiectat pentru scopuri militare și că transformarea sa pentru asemenea utilizări ar necesita date tehnice suplimentare și modificări ale avionicii.
Instanța administrativă federală austriacă a cerut Curții de Justiție să clarifice pentru prima dată criteriile prin care trebuie stabilit dacă un produs poate fi utilizat și în scopuri militare în sensul Regulamentului UE privind produsele cu dublă utilizare. Regulamentul definește categoria prin capacitatea produselor, inclusiv a software-ului și tehnologiei, de a avea atât utilizări civile, cât și militare.
Problema este importantă deoarece produsele din cauza austriacă nu figurează în lista din anexa I a regulamentului, care cuprinde produsele cu dublă utilizare pentru care autorizația de export este obligatorie. Instanța austriacă precizează și că acestea nu sunt cuprinse în Lista comună a UE cuprinzând produsele militare.
Avocata generală separă două întrebări juridice. Prima este dacă un produs este, prin natura capacităților sale, cu dublă utilizare. A doua este dacă exportul acelui produs concret poate fi supus unei autorizații sau interzis în împrejurările unei tranzacții determinate.
Pentru prima etapă, Ćapeta propune un prag redus. Regulamentul nu cere, în opinia sa, ca produsul să contribuie substanțial sau semnificativ la capacitățile forțelor armate. O asemenea condiție ar fi dificil de măsurat și ar putea lăsa în afara regimului de control produse care pot genera probleme reale de securitate sau de drepturi ale omului.
În cazul avionului de antrenament, concluzia propusă este explicită. Folosirea lui pentru pregătirea de bază a piloților militari poate constitui o utilizare militară chiar atunci când tipul de instruire este identic cu cel oferit unor piloți civili și pregătirea militară specializată are loc ulterior pe alte aparate.
Avocata generală propune în același timp o limită clară asupra modului în care se face această calificare. Autoritățile ar trebui să analizeze capacitățile obiective ale produsului, pornind de la caracteristicile fizice și tehnice existente în momentul exportului. Posibilitatea obiectivă ca produsul să fie adaptat pentru o funcție militară poate face parte din această examinare.
În schimb, capacitățile militare ale utilizatorului final, situația politică sau de securitate din țara de destinație, intențiile concrete ale cumpărătorului și riscul ca produsul să fie deturnat spre alte utilizări nu ar trebui să decidă clasificarea inițială. Aceste elemente țin de analiza unei tranzacții concrete și pot justifica solicitarea unei autorizații sau interzicerea exportului după ce produsul a fost calificat drept produs cu dublă utilizare.
Regulamentul UE permite statelor membre să controleze și anumite produse cu dublă utilizare care nu apar în anexa I atunci când există motive de securitate publică sau considerații privind drepturile omului. Pentru Ćapeta, această etapă este cea în care autoritatea trebuie să explice legătura dintre exportul concret, utilizatorul final și riscurile invocate.
Distincția limitează și efectele interpretării largi propuse de avocata generală. Clasificarea unui obiect drept produs cu dublă utilizare nu înseamnă automat că exportul său poate fi blocat. Autoritatea națională trebuie să justifice separat de ce tranzacția respectivă generează o problemă de securitate sau de drepturi ale omului, iar justificarea trebuie să poată fi verificată de o instanță.
Ćapeta folosește chiar exemplul extrem al unui nasture de pantaloni pentru a explica această diferență. Un obiect poate avea teoretic o legătură cu o utilizare militară, dar aceasta nu oferă automat statului dreptul de a-i restricționa exportul. Pentru aplicarea controlului trebuie demonstrată separat legătura dintre tranzacția respectivă și considerațiile de securitate sau de protecție a drepturilor omului prevăzute de dreptul UE.
Concluziile avocatei generale nu soluționează litigiul și nu sunt obligatorii pentru judecătorii Curții. Ele reprezintă o propunere juridică independentă. Judecătorii vor delibera, iar hotărârea Curții va stabili interpretarea obligatorie a dreptului UE pe care instanța austriacă va trebui apoi să o aplice litigiului concret.