Amintirea aceasta e de acum vreo 15 ani.
Lucram pentru jurnalul de seară așa cum lucram în fiecare zi la jurnal, de dimineață pînă 19.00 și apoi, de cînd se termina pînă a doua zi dimineața. Toate subiectele care intrau în defășurător aveau sens și le căutam, împreună cu colegii, cu foarte mare atenție.
Lansarea unui nou model al unei mărci de lux (ori a vreunei facilități noi pentru marca istorică, nu mai știu) ni se părea, tuturor, o chestie interesantă. Adică de interese pentru toată lumea, avînd în vedere renumele mărcii. Plus că era o ocazie să dăm imagini frumoase la televizor.
După jurnal, m-a sunat cineva de sus. M-a întrebat cine a venit cu ideea să dăm subiectul. Am spus că eu. Mi-a sugerat că cineva “de mai sus” s-a întrebat dacă am avut, cumva, vreun beneficiu. Adică dacă primisem vreun cadou.
Marca pe care o “promovasem” în jurnalul nostru (care, e adevărat, la vremea respectivă era pe primul loc în audiențele naționale) era Ferrari.
Amintirea aceasta este de acum vreo 15 ani. Însă morala poveștii este valabilă și azi.
În primul rînd, este vorba despre responsabilitate: cînd investești pe cineva cu încrederea ta, atunci ar trebui să o faci pînă la capăt. Adică dacă tu, să zicem director general al unei mari companii numești pe cineva să conducă un segment important al afacerii, atunci ar trebui să îl cunoști îndeajuns de bine încît să nu crezi nici măcar o secundă că ar putea primi beneficii nemeritate. Doi la mînă: patronul. Dacă tu, omul cu cea mai mare putere în companie crezi că vreun angajat de-al tău ar putea folosi numele tău ori al afacerii tale pentru a-și trage beneficii ascunse/ personale, atunci ai o mare problemă: cu cultura organizațională și cu tine.
Cea de-a treia idee ce se desprinde din povestea de mai sus e că anumite mărci nu mai au nevoie de “reclamă”. Ele trăiesc din propria poveste.
Reclama de mai jos e exact despre asta. Are și subtitrare în engleză.
https://www.youtube.com/watch?v=A-sDCUXML2E
PS. Nimeni nu mă va suna acum să mă întrebe dacă am vreun beneficiu din link-ul de mai sus 🙂
