Sunt mulţi cei care se plâng că în România nu mai e business şi că unul dintre principalele avantaje competitive ale ţării, adică forţa de muncă foarte bine calificată, dar lipsită de pretenţii financiare, a cam dispărut. Mulţi, scârbiţi, au plecat prin alte părţi unde sunt apreciaţi, respectaţi şi plătiţi mai bine. Alţii şi-au găsit deja un alt rost stabil aici. Cert e că devine frustrant de greu să găseşti resursă umană de calitate în România (faptul că au crescut pretențiile financiare, în sfârșit, e un lucru foarte bun, doar că acestea trebuie dublate și de o creștere reală a productivității). Sunt şi mai mulţi cei care se plâng că în România nu mai e business pentru că paranoia e în floare, pentru că nimeni nu mai semnează nimic, pentru că administraţia e blocată, pentru că nimeni nu mai e capabil sau dornic să-şi asume nimic, pentru că lipseşte iniţiativa administrativă, aceasta fiind înlocuită cu teamă, nesiguranţă (politică, juridică, economică) şi inacţiune – pe scurt, cu multă neputință…

S-a furat atât de mult şi de generalizat, încât poate că un moment de respiro, de „reset”, e binevenit. Doar că dacă acesta mai dureză mult, efectele sunt cel puţin la fel de devastatoare (în T1 2017 s-a investit sub jumătate din cât ar fi trebuit pentru a se menține ritumul necesar și promis pentru acest an). Plângerile şi temerile de mai sus au o explicaţie fizică, una care ţine de cel de al treilea principiu al mecanicii. Pe scurt, e vorba despre faptul că orice acţiune creează, simultan, o reacţiune de aceeaşi amploare, dar de sens contrar. Nimic nu explică mai bine dezechilibrele interne decât principiul lui Newton. Corupţie şi furt public există, din păcate, cam la toate nivelurile, peste tot pe glob, România nu e o excepţie. Doar că la noi amploarea sistemică a fenomenului a depăşit orice imaginaţie.

La un moment dat s-a spus STOP. Şi a început reacţiunea. Conform definiţiei, aceasta e de sens contrar şi are aceeaşi intensitate. Crima a fost exagerată, s-au comis abuzuri, s-a furat şi s-a înşelat dincolo de extreme. Motiv pentru care şi prezenta reacţiune se manifestă la fel. În lipsa unor organisme de autocontrol funcţionale, e imposibil să nu apară abuzuri, justiţie selectivă şi multe victime colaterale. Sistemul nostru va redobândi starea de echilibru doar când nu o să ne mai punem atât de multă cenuşă în cap şi când vom respinge nesiguranţa şi neîncrederea. La un moment dat ne vom linişti şi atunci va fi din nou business. Sper doar să se întâmple curând și să mai trăim şi noi să prindem momentul. Nu pot să nu-mi aduc aminte de fiecare dată când vine vorba despre acest subiect de răspunsul dat de George Friedman (Stratfor) atunci când, aflat la București anul trecut, un jurnalist autohton l-a întrebat ce crede că ne frânează mai tare dezvoltarea: birocrația sau corupția? Răspunsul a fost unul surprinzător, Friedman a spus: Germania și Rusia. Adică, concurența externă (lipsa competitivității la noi, de fapt) și posibile destabilizări externe… Am mai scris despre asta AICI. Cert e că pentru a găsi leacul corect, înainte de toate trebuie să știm de ce suferim cu adevărat!

sursa ilustrației: Lehel Kovacs Illustrations & kolehel.com

www.economielaminut.ro & www.EM360.ro

facebook.com/EconomieLaMinut

Share.

Comentariul tau

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.