Uniunea Europeană nu recomandă, în acest stadiu, controale la intrare pentru călătorii care revin din Republica Democratică Congo și Uganda, deși focarul de Ebola Bundibugyo din cele două țări a fost declarat de Organizația Mondială a Sănătății drept urgență de sănătate publică de importanță internațională. Comitetul pentru Securitate Sanitară al UE susține că nu există dovezi că astfel de măsuri ar fi eficiente pentru prevenirea importării unor cazuri în Europa.
Decizia europeană este importantă pentru că separă două niveluri diferite ale crizei: riscul ridicat în zona afectată și riscul foarte scăzut pentru populația generală din UE/SEE. În locul controalelor generalizate la intrarea în Europa, autoritățile europene susțin monitorizarea unor controale de ieșire bine aplicate în țările afectate, informarea călătorilor și pregătirea sistemelor sanitare europene pentru detectarea rapidă a unor eventuale cazuri importate.
Pe scurt
-
Focarul este cauzat de virusul Ebola Bundibugyo și afectează Republica Democratică Congo și Uganda.
-
La 24 mai, OMS raportase peste 800 de cazuri suspecte și peste 200 de decese suspecte în Republica Democratică Congo, dintre care peste 90 de cazuri și 10 decese confirmate în laborator.
-
Cinci cazuri au fost raportate în Uganda, iar OMS a ridicat riscul la nivel național în Republica Democratică Congo la „foarte ridicat”, menținând riscul regional la „ridicat” și riscul global la „scăzut”.
-
Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor evaluează riscul pentru populația generală din UE/SEE ca fiind foarte scăzut.
-
Uniunea Europeană cere pregătirea spitalelor, laboratoarelor și autorităților de sănătate publică, dar nu recomandă controale la intrarea în Europa sau alte măsuri speciale de călătorie în UE/SEE.
Focarul actual a determinat activarea mai multor mecanisme europene de coordonare sanitară. Comitetul pentru Securitate Sanitară a adoptat, la 22 mai 2026, o opinie privind abordarea comună a UE față de focarul de Ebola Bundibugyo din Republica Democratică Congo și Uganda. O reuniune ad-hoc la nivel înalt a avut loc apoi la 24 mai, cu participarea mai multor state europene, a Comisiei Europene, ECDC, EMA, OMS, HERA, ECHO și a altor structuri relevante.
Datele epidemiologice au evoluat rapid în câteva zile. În opinia din 22 mai, Comitetul menționa peste 700 de cazuri suspecte și peste 170 de decese, cu 82 de cazuri și șapte decese confirmate în laborator. În raportul reuniunii din 24 mai, bilanțul indicat de OMS crescuse la peste 800 de cazuri suspecte și peste 200 de decese suspecte în Republica Democratică Congo, dintre care peste 90 de cazuri și 10 decese confirmate în laborator.
Cele mai multe cazuri au fost raportate în provinciile Ituri, Kivu de Nord și Kivu de Sud. Uganda a raportat cinci cazuri, după ce documentul din 22 mai menționa două cazuri confirmate la Kampala, legate de expunerea în Republica Democratică Congo. Evoluția arată de ce autoritățile europene urmăresc atent focarul, chiar dacă riscul de transmitere susținută în Europa este considerat foarte scăzut.
Virusul Ebola Bundibugyo face parte din grupul ebolavirusurilor care pot provoca forme severe de boală la oameni. Transmiterea se produce prin contact direct cu sângele sau fluidele corporale ale persoanelor infectate, în viață sau decedate, cu materiale contaminate ori prin contact cu animale infectate. Documentul Comitetului amintește că focare de Ebola Bundibugyo au fost raportate anterior în Uganda și Republica Democratică Congo, iar specia a fost identificată pentru prima dată în 2007 în districtul Bundibugyo din Uganda.
Pentru Europa, concluzia centrală a ECDC este că probabilitatea transmiterii secundare a virusului Bundibugyo în UE/SEE și apariția unor lanțuri susținute de transmitere sunt foarte scăzute. Argumentul este că eventualele cazuri ar urma să fie identificate și izolate rapid, iar măsurile de control recomandate ar fi aplicate. Chiar dacă infecția poate provoca boală severă la persoanele afectate, impactul asupra sănătății publice la nivelul populației UE/SEE este estimat ca foarte scăzut.
Comitetul pentru Securitate Sanitară nu recomandă controale la intrarea în țările UE/SEE pentru persoanele care revin din zona afectată. Potrivit opiniei adoptate, astfel de controale ar consuma timp și resurse și nu ar identifica eficient persoanele infectate. Absența simptomelor la plecare sau la sosire nu exclude apariția bolii ulterior, ceea ce limitează utilitatea unui screening de frontieră la intrarea în Europa.
În schimb, Comitetul susține recomandarea OMS privind controale de ieșire cu standarde ridicate în regiunea afectată. Acestea pot reduce riscul prin identificarea călătorilor simptomatici înainte de îmbarcare și pot descuraja deplasarea persoanelor bolnave. Documentul precizează însă că nici măsurile de ieșire nu pot preveni complet exportarea unor cazuri, deoarece simptomele pot apărea după plecare.
Uniunea Europeană cere autorităților de sănătate publică din UE/SEE să crească nivelul de informare al profesioniștilor din sănătate cu privire la evoluția focarului și la simptomele posibile în rândul călătorilor care se întorc, al lucrătorilor sanitari sau al lucrătorilor umanitari. Comitetul recomandă revizuirea ghidurilor de prevenire și control al infecțiilor pentru cazuri suspecte sau confirmate și actualizarea materialelor de instruire acolo unde este necesar.
O miză importantă este capacitatea de testare. Laboratoarele europene sunt chemate să se pregătească pentru identificarea rapidă și diagnosticul unor posibile cazuri. Laboratorul european de referință pentru patogeni virali emergenți, zoonotici și transmiși de rozătoare a oferit recomandări privind diagnosticul bolii cauzate de virusul Bundibugyo, considerentele de biosecuritate și metodele de testare disponibile. A fost lansat și un sondaj privind capacitatea laboratoarelor naționale de referință din Europa de a diagnostica virusul și nevoile lor de sprijin.
Răspunsul european include și sprijin în regiunea afectată. ECDC a activat, la 18 mai, EU Health Task Force pentru trimiterea unui expert la Africa CDC, la Addis Abeba, pentru coordonare și planificare operațională. Comisia, prin structurile sale de sănătate, cercetare, ajutor umanitar și pregătire pentru urgențe sanitare, urmărește atât sprijinul tehnic, cât și posibila mobilizare de echipamente, laboratoare mobile și capacități de diagnostic.
Documentele europene subliniază o vulnerabilitate medicală majoră: pentru boala cauzată de virusul Bundibugyo nu există în prezent vaccinuri sau tratamente cu aprobare de reglementare. Vaccinurile sunt încă în dezvoltare preclinică, iar unele opțiuni terapeutice, inclusiv anticorpi monoclonali sau antivirale precum remdesivir și forma orală obeldesivir, sunt menționate ca posibili candidați, în funcție de disponibilitate și confirmări suplimentare.
Comisia menționează și dimensiunea de cercetare și dezvoltare. O contribuție de 7,4 milioane euro către WHO R&D Blueprint ar putea accelera studiile clinice pentru vaccinuri și tratamente, iar UE sprijină Africa CDC cu 2 milioane euro pentru urmărirea virusului Ebola și a altor patogeni prin supravegherea apelor uzate. De asemenea, prin Horizon Europe, Comisia și CEPI cofinanțează proiectul FILOVAX, care urmărește dezvoltarea unui vaccin multivalent împotriva filovirusurilor, inclusiv tulpina Bundibugyo.
Sprijinul umanitar european include, potrivit opiniei Comitetului, echipamente de protecție personală, kituri de colectare a probelor, laboratoare mobile și capacități de diagnostic. DG ECHO, rețeaua sa de teren și delegațiile UE coordonează eforturile operaționale, iar mecanismul de protecție civilă al Uniunii poate fi activat de țările afectate, direct sau prin OMS, pentru cereri de asistență.
Focarul de Ebola Bundibugyo este o criză sanitară severă pentru Republica Democratică Congo și Uganda, dar documentele europene indică, în același timp, că riscul pentru populația generală din UE/SEE rămâne foarte scăzut. Răspunsul european se concentrează pe supraveghere, pregătirea spitalelor, capacitate de diagnostic, comunicare pentru călători și sprijin în regiunea afectată.
Autoritățile nu recomandă măsuri generalizate de frontieră în UE/SEE, dar cer sistemelor sanitare să fie pregătite pentru scenariul unor cazuri importate. Pentru regiunea afectată, miza este controlul focarului la sursă, într-un context descris de Comitet ca fiind complicat de conflict, presiuni umanitare și incertitudine privind dimensiunea reală a transmiterii.