Îmi aduc aminte cum, acum ceva timp, a apărut pe toate fluxurile de ştiri declaraţia unui reprezentant al Băncii Mondiale, care spunea că în România corupţii şi delapidatorii sunt arestaţi, dar ies repede şi apoi se bucură nestingheriţi de averea furată. Cu alte cuvinte, Ismail Radwan, specialist BM, ne spunea că sistemul de justiţie din România transformă frauda într-un sport naţional foarte profitabil, cu pedepse rare, mici, discreţionare, în care recuperarea prejudiciului la finalul jocului de-a subminarea economiei, rămâne o himeră. E bine să vezi asta în ograda altora. Dar la fel de bine de ştiut e şi faptul că recuperarea banilor (Bancorex, FNI, Flota – mă rog, aici cică-i fără prejudiciu, aşa ne-au spus experţii evaluatori – şi sute de alte exemple, că doar au dispărut ramuri întregi ale economiei) e aproape imposibilă atunci când banii pleacă, nu cu „TIR-urile” cum susţinea unii de prin guvernul tehnocrat anul trecut, ci, mult mai elegant, prin virament într-un off-shore. Sintagma „follow the money” dă roade aproape întotdeauna, atunci însă când te vâră într-un off-shore secretizat, situaţia se complică… până o simplifică din nou „nişte băieţi”, aşa cum s-a întâmplat în Panama, de exemplu, cu afacerile Fonseca.
În fiecare an, însă, peste 1 trilion de dolari „dispar” prin spălare de bani, evaziune şi corupţie numai din economiile mai puţin dezvoltate sau emergente, contribuind astfel la menţinerea carenţelor de dezvoltare şi a sărăciei. În mare parte, sumele sunt ascunse în paradisuri fiscale. Estimările specialiştilor vorbesc despre cel puţin 8 mii de miliarde de dolari ce se bucură de protecţie paradisiacă (cele 8 trilioane depăşesc dublul PIB-ului Germaniei). Alţi economişti avansează chiar un total de peste 30 de mii de miliarde (cam de 4-5 ori mai mult decât valoarea pierderilor cauzate de criza din 2008). Există documente şi calcule care certifică plecarea din România, din ’90 şi până azi, a peste 100 de miliarde de dolari, bani negri scoşi din ţară, parcaţi cel mai probabil tot off-shore.
Iar România e doar o mică parte din acest puzzle global. La capitolul spălării banilor, Departamentul de Stat al SUA ne încadrează la risc mediu, în timp ce greii şi puternicii acestei lumi se bat pentru fruntea clasamentului ţărilor cu risc major. Bun – şi atunci n-ar fi mai bine ca specialiştii din BM şi din alte organisme influente, să militeze şi să se ocupe de eradicarea acestei făţărnicii, excesiv tolerate, definită prin sistemul ipocrit, dar încă parţial legal al scurgerilor prin sisteme off-shore? Asta ca să vorbim doar de componenta ilicită… Discuţia despre impozitarea profiturilor acolo unde se realizează şi limitarea exportării acestora, rămâne pe o dată viitoare.
copyright ilustraţie: Lehel Kovacs Illustrations & kolehel.com
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro
