Ritmul foarte înalt de creștere al economiei românești în 2017 ar putea alimenta speranța unei creșteri economice de natură sustenabilă și în 2018 dar ar fi o speranță înșelătoare deoarece există încă prea multe vulnerabilități cu grad înalt de periculozitate.

Una dintre acestea este o consecință a însăși modelului de creștere adoptat și pentru 2018. Este un model cu accent principal pe consum, menținut ca motor prioritar de creștere în urma aplicării (chiar parțiale) a prevederilor noii legi a salarizării și a ridicării valorii punctului de pensie.

Nu mai este cazul să discutăm despre vulnerabilitatea modelului de creștere prioritar prin consum într-o economie ca cea actuală a României în care dezechilibrul dintre cererea și oferta internă de produse conduce la o explozie a deficitului balanței comerciale cu consecințe negative asupra menținerii stabilității și echilibrului macroeconomic. Problema este bine cunoscută și semnalată de mai mult timp la nivelul analizei economice interne dar și la cel al Comisiei Europene.

Nu ar mai fi cazul să discutăm nici despre vulnerabilitatea creată prin lipsa de acuratețe și realism cu care s-au fixat cei trei piloni principali ai construcției bugetare pentru 2018, adică ritmul de creștere, rata de schimb leu-euro și nivelul inflației.Este greu de acceptat o rată de schimb evident subevaluată chiar față de nivelul ei actual ca și un procent atât de mic al inflației față de trendul vădit crescător al prețurilor aflate sub presiunea supraaccizării carburantului, al scumpirii utilitățior dar și al efectelor creșterii dobânzilor. În ceea ce privește ritmul de creștere estimat pentru 2018 trebuie privit sub rezerva luării în calcul a trendului economiei europene, având în vedere dependența periculoasă în care se află exporturile industriale românești față de dinamica pieței auto din doar două sau trei țări vest europene. Și aceste aspecte sunt bine cunoscute și amplu analizate nu numai de către asociațiile patronale dar și de către sindicate.

Este însă cazul să discutăm despre o altă vulnerabilitate pe care o consider unul dintre cele mai mari pericole pe are le poate întâmpina economia românescă în direcția menținerii trendului crescător pe care îl înregistrează în ultima perioadă.

Este vulnerabilitatea lipsei de predictibilitate. Consider că, deși cunoscută și abordată deseori de către reprezentanții direcți ai economiei reale, problema lipsei de predictibilitate a politicii economice românești nu este încă îndeajuns de bine conștientizată la niveul decidenților politici. Încă nu s-a înțeles că mediul de afaceri așteaptă de la acești decidenți, fie ei parlamentari sau guvernanți, mai mult decât declarații liniștitoare cu iz asiguratoriu date în fugă presei cu diferite ocazii. Nu mai este suficient pentru niciun întreprinzător ”asigurarea” pe care un ministru sau altul o dă în legătură cu ”speranța” domniilor lor  conform căreia prețurile nu vor crește dacă se scumpește carburantul sau că salariile nu vor scade prin trecerea contribuților la angajat pentrucă ”așa au promis angajatorii”.

Încă nu s-a înțeles că predictibilitatea nu se obține prin comunicare ci prin acțiune atât legislativă cât și de analiză, de evaluare și interpretare a modului cum evoluează economia în context intern și internațional, în prezent și în viitor, în raport cu mediul social și demografic.

Este îngrijorător faptul că actuala guvernare nu reușește să dea mediului economic atributul extrem de necesar al predictibilității. Este o perioadă în care lipsa de predictibilitatd atinge cote chiar mai înalte decât cele înregistrate în primii ani ai tranziției la economia de piață. Schimbările numeroase și intempestive ale codului fiscal, introducerea unor instrumente fiscale  nu îndeajuns de bine explicate și fără o testare prealabilă prin eșantioane și studii de impact ( spit TVA, mutarea contribuțiilor la angajat) debusolează întreg ansamblul raporturilor fiscale introducând economia reală într-o zonă de nesiguranță cu un grad înalt de risc prin anihilarea elementelor de stabilitate și continuitate de care are vital nevoie orice tip de gândire prosectivă aflată la baza oricărui tip de business plan.

Într-o astfel de situație, blocajul economic devine o posibilitate reală iar apetitul capitalului străin pentu investiții în România se reduce considerabil ca urmare a riscului generat de incertitudinea valorificării capitalului într-un mediu necunoscut.

Suntem în momentul în care deschiderea unui dialog direct între decidenții politici și mediul economic devine absolut necesar în urma căruia economia românească ar avea numai de câștigat.

Din acest punct de vedere, efortul salutar pe care Confederația Patronală Concordia îl face în direcția reintroducerii atributelor de predictibilitate în mediul economic este bine venit. Trebuie însă spus că proiectul ” #Predictibilitate2018” este doar un semnal de alarmă, dar unul constructiv deoarece prezintă propuneri concrete de clarificare a legislației fiscale în sensul unei predictibilități reale. Proiectul se înscrie ca o campanie a Confederației Patronale Concordia de susținere a principiilor Pactului Pentru Fiscalitate, în parteneriat cu platforma Adrian Maniutiu și EM360. Campania dorește să atragă încă o dată atenția asupra importanței predictibilității și importanței consultării mediului de afaceri, pentru o economie cu adevărat solidă și prosperă, una atractivă pentru investitorii mici și mari. Mai multe detalii gășiți accesând: www.predictibilitate.ro

Prof. Mircea Cosea

#EM360

#Predictibilitate2018

www.predictibilitate.ro

Share.

Autor

Comentariul tau